Iosua 19
19
Partea lui Simeon
1A doua parte-a revenit
Lui Simeon. El a primit
A doua parte de moșie,
În a lui Iuda seminție.
2Astă moșie a avut
Cuprinsă în al ei ținut,
Multe cetăți: întâi Beer-Șeba;
Urmând Molada și cu Șeba;
3Hațar-Șual a mai venit,
Bala s-a mai adăugit,
Iar după ea Ațem urma,
4Cu Eltolad, Betul, Horma;
5Continua al lor șirag,
Cu Hațar-Susa și Țiclag;
La rând era Bet-Marcabot,
6Șaruhen și Bet-Lebaot.
Deci treisprezece-au fost de toate,
Cetăți cu sate-nvecinate.
7Eter, Așan, Ain au urmat;
Rimonul s-a adăugat,
Fiind patru cetăți de toate,
Cu satele alăturate.
8Acel ținut a mai cuprins
Și satele ce s-au întins
Pân’ la Balat-Beer – cel care
Se știe că și-alt nume are:
E cunoscut și ca Ramat,
Și-n miazăzi e așezat.
Aceasta-i moștenirea care
Neamul lui Simeon o are,
După familiile lor
Și casele părinților.
9El a luat-o-n stăpânire,
Din partea dată moștenire
Pentru-a lui Iuda seminție
Căci s-a vădit acea moșie
Dată lui Iuda, mult mai mare,
Față de fiii ce îi are.
De-aceea, din moșia lor,
S-a dat Simeoniților.
Partea lui Zabulon
10A treia parte-a revenit
Lui Zabulon. El a primit
Astfel, atuncea, o moșie,
Pentru întreaga-i seminție.
11Hotarul ei se întindea
Pân’ la Sarid și se suia
Către Mareala – până sus –
În drumul său către apus,
Mergând la Dabeșet, în zare,
Și atingea pârâul care
Curgea pe la Iocneam. Apoi,
12De la Sarid cotea-napoi
Și către răsărit mergea,
Iar în Chislot-Tabor sosea.
De-acolo, spre Dabrat, pornește
Și-apoi, în Iafia, sosește.
13La răsărit de locul care,
Ghita-Hefer drept nume, are,
Hotaru-n urmă a pătruns,
Prin Ita-Cațin și-a ajuns
Drept la Rimon și-apoi, la Nea.
14La miazăzi se întindea
Spre Hanaton, prinzând astfel,
Valea chemată Iftah-El.
15Între hotare s-a aflat
Șimron, Ideala și Catat;
Și Nahalalul s-a găsit,
Cu Betleemul la sfârșit.
Douăsprezece au fost toate
Cetățile, cu-ale lor sate.
16Aceasta-i moștenirea care,
Neamul lui Zabulon o are.
Partea lui Isahar
17A patra parte-a revenit
Lui Isahar. El a primit
Astfel, atuncea, o moșie,
Pentru întreaga-i seminție.
18Hotarul ei se întindea
Din Izreel și ajungea
La Chesulot. Apoi se-ntinde
Până, Sunemul, îl cuprinde.
19De-acolo, dacă-l urmărim,
Ajunge la Hafaraim,
Șion și-apoi Anaharat.
20Rabitul l-a înconjurat,
Urmând Chișionul și Abeț;
21Apoi En-Hada, Bet-Pațeț,
Remetul și cu En-Ganim.
22Pe la Tabor îl mai găsim,
La Șahațima și-n sfârșit,
Pe la Bet-Șemeș a ieșit,
Iar apele Iordanului
S-au așezat în calea lui.
Deci șaisprezece-au fost de toate,
Cetățile, cu-ale lor sate.
23Aceasta-i moștenirea care,
Neamul lui Isahar o are,
Cu tot șirul cetăților
Și satele din jurul lor.
Partea lui Așer
24A cincea parte-a revenit
Pentru Așer. El a primit
Astfel, atuncea, o moșie,
Pentru întreaga-i seminție.
25Hotarele ei începeau
De la Helcat și cuprindeau
Hali, Beten, Acșaf și trec
26Pe la Amead, Alamelec
Și-apoi Mișeal. Înspre apus,
Pân’ la Carmel ele s-au dus
Și-acolo au înconjurat
Ținutul lui Șihor-Libnat;
27Apoi porneau spre răsărit,
La Bet-Dagon, și au ieșit
La Zabulon, la Iftah-El,
La miazănoapte de Neiel
Și Bet-Emec. Mergeau apoi,
Către Cabul și înapoi,
Spre stânga, ele se-ntorceau.
28Înspre Ebron se îndreptau,
Rehob și Cana și Hamon,
Ieșind în urmă la Sidon.
29Coteau de-acolo, înapoi,
Spre Rama, ajungând apoi,
Lângă cetatea ‘ceea tare
A Tirului, ieșind la mare,
Spre Hosa, după ce-au tăiat
Acel ținut, Aczib, chemat.
30Între hotarele întinse,
Uma, Afec, Rehob sunt prinse.
Sunt douăzeci și două toate
Cetățile acolo-aflate
Și-nconjurate se găseau
De satele ce le-nsoțeau.
31Aceasta-i moștenirea care,
Familia lui Așer o are.
Partea lui Neftali
32A șasea parte-a revenit
Pentru Neftali. A primit
Și el, atuncea, o moșie,
Pentru întreaga-i seminție.
33Hotarul ei se întindea
De la Helef și-asemenea,
De la Alon, trecând apoi,
Prin Țananim și înapoi,
Prin Adami-Necheb. Astfel,
Ajunge pân’ la Iabneel
Și la Lacum; iar drumul lui
Se-oprea-n apa Iordanului.
34Către Aznot-Tabor, în sus,
Se întorcea către apus
Și se ducea către Hucoc.
Se atingea, în acel loc,
Cu Zabulon – în sud găsit –
Cu-Așer și Iuda-n asfințit.
La răsăritul soarelui,
Era apa Iordanului.
35Cetățile ce le aveau
Ai lui Neftali fii, erau:
Țidimul, Țerul și Hamat
Și Chineretul și Racat;
36Adama, Rama și Hațor,
37Chedeș, Edrei și En-Hațor;
38Și Iireonu-apoi era,
Bet-Șemeș se mai înșira
Și Migdal-El; au mai urmat
Horemul și cu Bet-Anat.
Nouăsprezece-au fost de toate,
Cetăți, cu sate-nvecinate.
39Aceasta-i moștenirea care,
Familia lui Neftali-o are,
Cu tot șirul cetăților
Și satele din jurul lor.
Partea lui Dan
40A șaptea parte-a revenit
Apoi, lui Dan. El a primit
Astfel, atuncea, o moșie,
Pentru întreaga-i seminție.
41Din Țorea, granița pornea
Spre Eștaol și ajungea
La Ir-Șemeș, apoi mergând
42La Șalabin și atingând
Itla, intrând în Aialon,
43Elon, Timnata și Ecron,
44Elteche, Ghibeton, Balat,
45Iehud, Bene-Berac de-ndat’,
Mergând până la Gat-Rimon,
46La Me-Iarcon și la Racon
Pân’ la acel hotar pe care
Iafo, în fața sa, îl are.
47Fiii lui Dan au mai avut
În stăpânire și-alt ținut,
Căci la Leșem ei s-au suit
Și prin război l-au cucerit.
Prin ascuțișul sabiei,
Au fost trecuți atunci toți cei
Care-n acel ținut au stat.
Fiii lui Dan s-au așezat
Acolo-apoi, de-au locuit.
Ținutul, „Dan”, ei l-au numit,
Iar numele care l-au dat
E după tatăl lor luat.
48Aceasta-i moștenirea care,
Întreg neamul lui Dan o are,
Cu tot șirul cetăților
Și satele din jurul lor.
Partea lui Iosua
49După ce fost-a isprăvit
Pământul țării de-mpărțit
Pe numărul de seminții,
Cu toți ai lui Israel fii
Au hotărât ca să îi dea
Lui Iosua – cel ce-l avea,
Pe Nun, părinte – stăpânire,
Peste-o anume moștenire,
Pe cari s-o aibă, în popor,
Aflată în mijlocul lor.
50După porunca Domnului,
Ei au făcut pe voia lui,
Dându-i cetatea ce-o dorea.
Timnat-Serah, ea se numea
Și așezată o găsim,
În muntele lui Efraim.
Cetatea astfel dobândită,
A fost, din nou, de el, zidită,
Iar după ce a isprăvit,
În ea a stat de-a locuit.
51Acestea-s părțile-așadar,
Pe cari preotul Eleazar,
Cu Iosua – acela care,
Pe Nun, ca și părinte-l are –
Precum și cu aceia cari
Sunt, peste seminții, mai mari,
Le-au dat, prin voia sorților,
În stăpânire, la popor.
Cortu-ntâlnirii s-a aflat
La Silo, când au aruncat
Sorții în fața Domnului,
Pentru-a-mpărți poporului,
Țara aceea minunată
Care, de Domnul, le-a fost dată.
Selectat acum:
Iosua 19: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca