Iosua 24
24
Cea din urmă adunare
1Când Iosua-n Sihem a stat,
Poporu-ntreg s-a adunat –
Cu-ai săi bătrâni, judecători,
Cu-ai oștilor conducători,
Precum și cu aceia cari,
În Israel, erau mai mari –
În fața lui și-au ascultat
Povețele care s-au dat.
2Iosua zise: „Acum eu
Vă spun ce zice Dumnezeu:
„Din al părinților șirag,
Cel care s-a numit Terah –
Cari lui Avram îi e părinte
Și lui Nahor – mai înainte,
În vremea veche-a locuit
Pe malul râului numit
Și Eufrat. Acolo, ei
Slujit-au altor dumnezei.
3De peste Râu, Eu l-am luat
Pe-Avram și-n urmă, l-am purtat
Prin țara Canaanului.
Am înmulțit sămânța lui,
Când pe Isac Eu i l-am dat.
4Isac, de Iacov, e urmat
Și de Esau, în al său șir.
Apoi, în muntele Seir,
Eu, pe Esau, l-am așezat
Și-n stăpânire, i l-am dat,
În timp ce Iacov – cu ai lui –
Lua drumul Egiptului.
5Pe Moise și Aron apoi,
Eu i-am chemat. Pe amândoi,
Spre al Egiptului ținut,
I-am îndreptat și am făcut,
Prin ei, minuni, necontenit,
Cu care, țara, am lovit.
În urmă, Eu l-am scos afară,
Pe Israel, din acea țară.
6Părinții voștri au ieșit
Și către mare au pornit.
Oștirea Egiptenilor –
Cu carele și caii lor –
Pe-al vost’ popor, l-a urmărit,
Până când l-a înghesuit
La marea Roșie. Speriați –
7Când s-au văzut înconjurați –
Părinții voștri au strigat
La Domnul. Eu i-am ascultat
Și-un întuneric, între voi
Și Egipteni, am pus apoi.
Cu marea, i-am acoperit
Pe Egipteni, și au pierit.
Cu ochii voștri ați văzut
Minunile ce le-am făcut.
Apoi, o vreme a venit,
Când, prin pustiu, ați rătăcit.
8În urmă, pe al vost popor,
În țara Amoriților,
L-am dus – dincolo de Iordan –
Așa precum aveam în plan.
Cu Amoriții v-ați luptat,
Dar ați văzut că i-am lăsat
În mâna voastră. I-ați lovit,
Puternic, și i-ați nimicit.
În stăpânire ați luat,
Pământul lor, în lung și-n lat.
9Balac – acela care-a stat,
Peste Moab, ca împărat,
Și care-i fiul lui Țipor –
O luptă, cu al vost’ popor,
A vrut să poarte. Astfel el,
Spre-a-l blestema pe Israel,
Pe Balaam – acela care,
Părinte, pe Peor, îl are –
Atunci, la sine, l-a chemat.
10Eu, însă, nu l-am ascultat,
Pe Balaam, iar el, apoi,
V-a binecuvântat pe voi.
11Peste Iordan, voi ați trecut,
La Ierihon. Cum v-au văzut,
Locuitorii s-au unit
Și-n contra voastră au pornit.
Atuncea, Eu, pe Amoriți,
Pe Fereziți și Canaaniți,
Cu tot neamul Hetiților,
Cu cel al Ghirgasiților,
Cu tot poporul Iebusit
Și cu întreg neamul Hevit,
În mâna voastră i-am lăsat.
12În fața voastră au plecat
Viespile bondărești, pe care
Vi le-am trimis spre-ajutorare,
Iar împărații Amoriți
Au fost, atuncea, izgoniți.
N-au fost, de arcuri, alungați,
De sabia ce o purtați
La cingătoare, ci știți bine
Că fost-au izgoniți de Mine.
13După acestea toate, iată,
V-am dat o țară minunată.
Cetăți pe cari nu le-ați zidit,
Le-aveți acum, de locuit.
Vii și măslini – cu roada lor –
Are acum al vost’ popor.
Deși nimic nu ați sădit,
Totul, drept hrană, v-a slujit.”
Făgăduințele poporului
14„Acesta este sfatul meu:
Teamă s-aveți, de Dumnezeu,
Slujindu-I cu credincioșie
Și scumpătate, pe vecie.
Vă depărtați de toți acei
Care erau drept dumnezei
Pentru ai voști’ părinți – la care
Ei au slujit, fără-ncetare,
Când dincolo de Râu erau,
Când – în Egipt – ei locuiau.
Pe-al vostru Domn și Dumnezeu,
Voi toți să Îl slujiți, mereu.
15Dar dacă astăzi nu găsiți,
Cu cale, ca să Îl slujiți
Pe Dumnezeu, alegeți voi,
Pe cine veți sluji apoi.
Slujiți, atuncea, pe acei
Care erau, drept dumnezei,
Pentru părinții voști’ – la care,
Ei au slujit, fără-ncetare,
Când, peste Râu, au locuit.
Dacă găsiți că-i potrivit,
Slujiți la dumnezeii lor,
Sau la ai Amoriților.
Acum, referitor la mine,
Eu – și-a mea casă – ne vom ține,
Neîncetat, de Dumnezeu
Și Lui o să-I slujim, mereu.”
16Întreg poporul adunat
Atunci, acolo, a strigat:
„Află că nici nu ne gândim,
Pe Domnul, să Îl părăsim!
Departe-i acest gând, de noi!
Nu vom sluji pe alți-apoi,
Căci nu dorim alți dumnezei!
Nu vrem să ne-nchinăm la ei!
17Căci iată, numai Dumnezeu
Este al nostru Domn, mereu.
În al Egiptului ținut,
Minuni și semne a făcut.
Dintr-o robie grea și-amară,
Ne-a scos și-apoi, ne-a dat o țară.
Pe drumul ce l-am străbătut,
Printre popoare am trecut
Și numai Domnul Dumnezeu
E Cel ce ne-a păzit, mereu.
18Toate popoarele-ntâlnite,
De Domnul fost-au izgonite.
Apoi, poporul Amorit
Care în țară-a locuit,
A fost, în urmă, alungat
Și-n locul lui, ne-am așezat.
Domnul e-al nostru Dumnezeu,
Și Lui o să-I slujim mereu!”
19Iosua a vorbit apoi:
„Nu-L veți sluji, pe Domnul, voi,
Pentru că sfânt e Dumnezeu,
Și e gelos. De-aceea, eu
Vă spun de-acuma, ca să știți:
Nu veți scăpa nepedepsiți.
Fărădelegea săvârșită
Va primi plata cuvenită.
Aflați dar, că nici un păcat,
De Domnul, nu va fi iertat.
20Atunci când o să-L părăsiți –
Pe-alți dumnezei să îi slujiți –
El se va-ntoarce către voi
Și vă va face rău apoi.
Dacă, de El, nu vă veți ține –
Chiar dacă-ntâi va făcut bine –
Puteți încredințați să fiți,
Că veți ajunge nimiciți.”
21„Nu!”– a răspuns poporu-apoi –
„Căci Domnului, vom sluji noi!”
22Către poporul adunat,
Iosua zise-ngândurat:
„Vreau să fiu bine înțeles:
Voi înșivă, deci, ați ales
Ca să-I slujiți doar Domnului
Și ați ajuns martorii Lui
În contra voastră, în ăst fel!”
Atunci, întregul Israel
Răspunse: „Da! Suntem ai Lui!
Suntem martorii Domnului!”
23Când auzi spusele lor,
Iosua-a zis către popor:
„Pe dumnezeii cei pe care
Poporu-n sânul său îi are –
Și care sunt străini de el –
Afară-i scoateți! În ăst fel,
Vă-ntoarceți către Dumnezeu
Slujindu-I numai Lui, mereu.”
24Poporu-atuncea a strigat:
„Noi vom sluji, neîncetat,
Pe-acest pământ, doar Domnului
Și-o s-ascultăm de glasul Lui!”
25Ei au sfârșit de cuvântat,
Iar Iosua a încheiat,
Apoi, cu ei, un legământ,
Pe al Sihemului pământ.
Acolo, el a dat atunci –
Pentru popor – legi și porunci.
26Tot ce a spus poporului,
În cartea legii Domnului,
Iosua-n urmă a-nsemnat.
Apoi, o piatră, a luat
Și-a dus-o la stejarul care
La locul dat spre închinare
Lui Dumnezeu, este aflat.
27Acolo, el a cuvântat:
„Această piatră așezată
Aici, ca martoră-i aflată,
În contra noastră, negreșit,
Cum că noi toți am auzit,
Cuvintele lui Dumnezeu.
Ea va fi martoră, mereu,
Aflată împotriva voastră –
Pusă aici, în țara noastră –
Că voi veți arăta, mereu,
Credință, doar lui Dumnezeu.”
28Când Iosua a terminat
De împlinit totul, le-a dat
Drumul, să meargă fiecare
La moștenirea ce o are.
Moartea lui Iosua
29După ce lucrurile-aceste
S-au petrecut, fără de veste,
Bătrânul Iosua – cel care,
Pe Nun, ca și părinte-l are –
Din astă lume, a pierit.
În ziua-n care a murit,
O sută zece ani făcuse,
De când, pe lume, se născuse.
El era robul Domnului.
30Condus de-ntreg poporul lui,
A fost apoi înmormântat,
Pe un pământ ce i s-a dat,
Atunci când țara s-a-mpărțit.
În locul care s-a numit
Timnat-Serah – loc ce-l găsim
În muntele lui Efraim –
Fusese Iosua-ngropat.
La miazănoapte e aflat
Locul, de-un munte din ținut,
Care, drept Gaș, e cunoscut.
31Iosua, drumul, și-a-ncheiat,
Însă atât cât s-a aflat
În frunte, peste Israel –
Și-apoi în urmă, după el,
Cât au trăit bătrânii care
L-au însoțit fără-ncetare
Văzând tot ce s-a petrecut
Și tot ce Domnul a făcut –
Tot Israelul, negreșit,
Numai pe Domnul L-a slujit.
32Când, din Egipt, a fost scăpat,
Cu el, poporul a luat
Trupul lui Iosif, după care,
A lui Israel adunare,
Chiar la Sihem, l-a îngropat,
Pe locul ce-a fost cumpărat
De către Iacov, vânzători
Fiind ai lui Hamor feciori
Din cari, în lume, s-a-ntrupat
Cel cari Sihem a fost chemat.
O sută de chesita dase
Iacov, atunci când cumpărase
Pământul, iar acea moșie
Ajuns-a dată ca să fie,
Drept parte, fiilor pe care
Iosif, pe-acest pământ, îi are.
33Când vremea i s-a împlinit,
Marele preot a murit.
Atuncea Eleazar – cel care
Părinte, pe Aron, îl are –
La Ghibeat-Fineas a fost dus.
Acolo, în mormânt l-au pus,
În locul ce îl stăpânea
Fineas, feciorul ce-l avea.
Locul acela îl găsim,
În muntele lui Efraim.
Selectat acum:
Iosua 24: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca