Leviticul 1
1
Arderile de tot
1În cortul întâlniri-aflat,
Domnul, pe Moise, l-a chemat
Și i-a vorbit în acest fel:
2„Copiilor lui Israel,
Le spune: „Dacă, un dar, vrea –
Un om – lui Dumnezeu, să-I dea,
Să știe cum că darul dat,
Din vite trebuie luat –
Deci din cireadă sau din turmă.
3Dacă ăst dar va fi, în urmă,
Adus ca ardere de tot
De la cireadă, Eu socot
Ca două cereri să-mplinească:
Să fie parte bărbătească
Și fără de cusur să fie.
Jertfa pe care Mi-o dă Mie,
La ușa cortului, adusă
Are să fie și-apoi pusă
Acolo-n fața Domnului,
Pentru a fi-nchinată Lui,
Căci astfel doar darul făcut,
Îi va fi Domnului, plăcut.
4Stăpânul dobitocului
Să pună, peste capul lui,
Mâna și-apoi, să îl jertfească.
Numai așa o să-l primească
Domnul, făcând în acest fel,
O ispășire, pentru el.
5Vițelul care va fi dat
Ca jertfă, fi-va-njunghiat
Apoi, ‘naintea Domnului.
Va fi luat sângele lui,
De preoți, care – precum știi –
Sunt dintr-ai lui Aron copii.
Ei vor stropi apoi, cu el
Jur împrejur, altaru-acel
Cari pentru jertfe e adus
Și-n fața cortului e pus.
6Vițelul care a fost dat
Ca ardere de tot, tăiat
Va fi-n bucăți – deci împărțit –
După ce fost-a jupuit.
7Să pregătească acel dar –
Și foc să facă pe altar –
Ai lui Aron feciori. S-adune
Lemne de foc, pe cari vor pune
8Bucățile vițelului,
Capul și cu grăsimea lui.
9Picioarele vor fi luate
Și măruntaiele. Spălate
Vor fi cu apă, după care,
Arse-au să fie fiecare –
De către preot – pe altar.
Acesta fi-va, așadar,
O ardere de tot, numită
Jertfă de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
10Dacă un om vine, în urmă,
Și va aduce-un dar din turmă,
Din miei sau capre – cum va vrea –
Ca ardere de tot să-l dea,
Două cerințe să-mplinească:
Să fie parte bărbătească
Și fără de cusur să fie.
11Cu jertfa lui, apoi, să vie
Și să-și înjunghie-al său dar,
La miazănoapte de altar.
Iar preoții, care – cum știi
Că sunt ai lui Aron copii –
Stropi-vor, cu sângele lui,
Jur împrejuru-altarului.
12Jertfa-n bucăți va fi tăiată
Și-apoi, bucată cu bucată –
Cu capul și grăsimea dar –
Arse, de preot, pe altar
Trebuie-n urmă, ca să fie.
Iată ce vreau să se mai știe:
13Picioarele vor fi luate
Și măruntaiele; spălate
Vor fi cu apă, după care,
Arse-au să fie, fiecare,
De către preot, pe altar.
Acesta fi-va, așadar,
O ardere de tot, numită
Jertfă de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”
Arderea de tot din păsări
14„Dacă aduce cineva,
Lui Dumnezeu, un dar, cumva,
Din păsări, trebuie să știe
Cu ce putea-va ca să vie.
Deci pentru arderea de tot,
Doar anumite păsări pot
A fi aduse. Omu-acel
S-aducă pui de porumbel,
Când face jertfele acele,
Sau poate-aduce turturele.
15Preotul, pasărea de dar,
Are s-o ducă pe altar.
Cu unghia să îi despice
Capul, iar sângele să-i pice
Pe-ntinderea peretelui
Ce este al altarului
Și ars să fie acel dar,
Apoi, pe focul din altar.
16Să-i scoată penele și gușa
Și-acolo unde strângi cenușa –
Lângă altar, spre răsărit –
Să le arunce, negreșit.
17Apoi, o să mai trebuiască
Să-i frângă – făr’ să-i dezlipească –
Aripile. Când a sfârșit
Preotul, tot ce-i de-mplinit,
Are s-o ardă pe altar.
Aceasta fi-va, așadar,
O ardere de tot, numită
Jertfă de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”
Selectat acum:
Leviticul 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca