Exodul 40
40
Așezarea și sfințirea cortului
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„În ziua-ntâi, din prima lună,
Să poruncești ca să se pună
Cortu-ntâlnirii. Iar apoi,
3Chivotul, îl veți pune voi,
În interiorul cortului.
Ai să atârni, în fața lui,
Perdeaua din lăuntru, care
Servește drept despărțitoare.
4După aceea, să te duci,
Căci masa vreau să o aduci.
Pe ea, vei pune, negreșit,
Tot ceea ce e rânduit.
Apoi, sfeșnicul să îl pui
Și-așează-i candelele lui.
5Ai să aduci și-acel altar,
Pentru tămâie. Îl pui dar,
În cort, pentru că locul lui
Este-n fața chivotului.
6Așezi apoi, precum socot,
Altarul arderii de tot,
În fața ușii cortului;
7Iar între cort și locul lui,
Ligheanul fi-va așezat
Și apă-n el, va fi turnat.
8Apoi, întinde curtea lui,
Jur împrejurul cortului;
Iar după ce ai s-o așezi,
Perdea curții s-o fixezi.
9Ia untdelemnul pregătit,
Care-i la ungeri folosit,
Și unge cu uleiu-acel,
Cortul și tot ce este-n el.
Prin ungerea ce-o săvârșești,
Cortul acela, îl sfințești,
Cu toate câte în el sânt
Și astfel, cortul va fi sfânt.
10Altarul arderii de tot –
Cu ale lui scule cu tot –
Să-l ungi apoi, și să-l sfințești.
Prin ungerea ce-o săvârșești,
Prea sfânt, altarul va să fie.
11La rând apoi, are să vie
Ligheanul și piciorul său.
12Îl iei pe-Aron – pe frate’ tău –
Îi iei și pe feciorii lui
Și-apoi, la ușa cortului,
Ai să te-nfățișezi cu ei
Și-i speli cu apă. Apoi iei
13Și straiele care sunt sfinte.
Pune pe-Aron aste veșminte
Și unge-l ca să se sfințească,
Spre a putea să Îmi slujească
Mie, ca preot; după care,
14Pe fiii săi – pe fiecare –
Cu tunici ai să îi îmbraci.
Iată în urmă, ce-ai să faci:
15Să-i ungi cu untdelemnul sfânt,
Pentru că ei, preoți, Îmi sânt,
Prin ungerea făcută lor.
În al lui Israel popor,
Ei au să aibă, pe vecie,
Dreptul acest, de preoție.”
16Așa cum Domnul i-a cerut,
Moise, îndată, a făcut.
17În ziua-ntâi, din prima lună,
A poruncit ca să se pună
Cortu-ntâlnirii, după plan,
Căci începuse-al doilea an.
18Cortul, întâi, l-a așezat
Și pe picioare l-a fixat.
Verigi și scânduri a adus,
Pe care-apoi, la cort, le-a pus.
Stâlpii, în urmă, i-a-nălțat,
19Iar peste cort a așezat
Învelitoarea. A făcut,
Așa cum Domnul a cerut.
20El, mărturia, a adus-o
Și în chivot apoi, a pus-o.
A pus drugii chivotului,
Iar peste el, capacul lui.
21Chivotul fosta-n cort adus;
În fața sa, apoi a pus
Perdeaua care i-a slujit
Drept paravan și-a despărțit
Chivotul – mărturia lui –
Astfel, de restul cortului.
Moise, întocmai, a făcut,
Așa cum Domnul i-a cerut.
22În cort, apoi, a așezat
Masa. Al ei loc s-a aflat,
La miazănoapte. Astfel, ea
Fost-a dincoace de perdea.
23Pâinile-acolo le-a adus
Și-apoi, pe masă, el le-a pus,
Să fie-n fața Domnului,
Precum cerea porunca Lui.
24După aceea a luat
Sfeșnicul și l-a așezat,
În cort, în fața mesei pus,
La miazăzi. I s-au adus,
25În urmă, candelele lui
Și înaintea Domnului
Le-a așezat. Cum i-a cerut
Domnul să facă, a făcut.
26Altarul, ce a fost turnat
Din aur, fost-a așezat
În cort, pentru că loc avea
În față la acea perdea
Ce e-nlăuntrul cortului,
Acoperind chivotul lui.
27A pus altarul, după care,
A ars tămâi mirositoare
Și astfel, Moise a făcut,
Ceea ce Domnul i-a cerut.
28Apoi, la ușa cortului,
A așezat perdeaua lui.
29În cort fiind rânduit tot,
Altarul arderii de tot,
A poruncit a fi adus
Și-n fața cortului l-a pus.
Așa cum Domnu-a poruncit,
Arderi de tot, el a jertfit,
Pe-altaru-acela, după care
A dat și jertfe de mâncare.
30Apoi, ligheanul l-a adus,
În fața cortului l-a pus,
Și-ntrânsul, apă, a turnat.
31Pe rând, în urmă, s-au spălat
Moise, Aron și fiii lui,
Acolo-n fața cortului.
Spălatu-s-au dar, fiecare,
Pe mâini, precum și pe picioare.
32De câte ori în cort intrau,
Mai înainte se spălau
Și-apoi mergeau către altar.
Ei împlinit-au, așadar –
Prin lucrul care l-au făcut –
Ceea ce Domnul a cerut.
33Apoi, în jurul cortului –
Precum și al altarului –
Curtea mai fost-a așezată,
Și s-a sfârșit lucrarea toată.
Slava Domnului
34Atuncea, norul a venit
Și cortul l-a învăluit.
Mulțimea toată a văzut
Că întreg cortul s-a umplut
De slava Domnului. Astfel,
35Moise n-a mai intrat în el,
Căci norul sta deasupra lui
Și-l umplea slava Domnului.
36Poporu-n timp cât a ținut
Drumul pe care l-a făcut,
Mereu, spre cort doar s-a uitat:
Când, de pe el, s-a ridicat
Norul acel, la drum pornea.
37Atunci când peste cort ședea –
Deci dacă nu se-nălța norul –
Nu mai pornea, la drum, poporul.
38Ziua, deasupra cortului,
Se afla norul Domnului.
Atuncea când se însera,
Un foc, deasupra lui, era.
Poporul fost-a însoțit –
În timp ce a călătorit –
Ziua, de norul Domnului,
Iar noaptea-apoi, de focul Lui.
Selectat acum:
Exodul 40: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca