Exodul 39
39
Facerea veșmintelor preoțești
1Veșminte-apoi au fost croite –
Din materialele vopsite
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu –
Pe cari, preoții le purtau,
Când în lăcașul sfânt slujeau.
2Efodul trebuia făcut
Din aur, care s-a țesut,
Apoi, într-un mănunchi de fire,
Care erau din in subțire
Și care fost-au răsucite.
Acestea trebuiau vopsite
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu.
3Tăblii, de aur, s-au turnat
Și-apoi, în fire, s-au tăiat.
Ele au fost, astfel, urzite,
În materialele vopsite
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu.
Efodul trebuia să fie
Bine lucrat, cu măiestrie.
4I-au mai făcut, efodului,
Doi umeri, capetelor lui.
Au fost făcuți în așa fel,
Încât erau legați de el.
5Brâul său fost-a pe măsură:
Avea aceiași lucrătură,
Ca și efodul – împletit
Din in subțire, răsucit,
Care în aur e legat,
Cu fire ce s-au colorat
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu.
Așa cum Domnul i-a cerut,
Lui Moise, totul s-a făcut.
6Onix apoi, ei au luat,
Iar pe acesta au săpat,
Numele fiilor pe care,
Israel, drept urmași, îi are.
Săpate-au fost aceste nume,
Atuncea, într-un fel anume,
Precum în piatră se sculptează
Pecețile, când se-ncrustează.
7Pe umerii efodului,
A fost locul onixului
Și amintea, în acest fel,
De toți fiii lui Israel.
Așa cum Domnul i-a cerut,
Lui Moise, totul s-a făcut.
Facerea pieptarului
8Pieptarul, ca și lucrătură,
E ca efodul, pe măsură.
Pieptarul trebuia să fie
Lucrat cu-aceiași măiestrie,
Precum efodul s-a făcut.
Din aur, el a fost țesut,
Din in subțire, răsucit,
Din fire care s-au vopsit
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu.
9Pieptarul fost-a, negreșit,
În patru colțuri, îndoit.
O palmă-avea el, în lungime,
Și tot o palmă, în lățime.
10Pietre, în urmă, au luat
Și în pieptar le-au așezat.
Le-au pus pe patru șiruri stând.
Un sardonix în frunte-având
Rândul întâi; era urmat
De un topaz și terminat
Cu un smarald, avea să fie.
11Pe-al doilea, trebuia să vie
Rubin, urmat de un safir
Și-un diamant. Al treilea șir
12Avea opal, agat urmând,
Și-un ametist venea la rând.
13În șirul patru, așezat
Un hrisolit a fost, urmat
De un onix și un iaspis.
Apoi – așa precum s-a zis –
Aceste pietre prelucrate,
Fost-au în aur ferecate.
14În număr, pietrele acela
Au fost douăsprezece. Ele
Semnificau, în acest fel,
Pe toți fiii lui Israel,
Căci se aflau, pe fiecare,
Săpat un nume – cel pe care,
Fiii aceia l-au purtat
Și, după care s-au chemat
Toți cei care aveau să vie
Pe lume, într-o seminție.
15Pentru pieptar – cum s-a cerut –
Două lănțuguri s-au făcut.
Din aur erau făurite
Și-au trebuit a fi-mpletite
Ca niște sfori. Iar pentru ele –
Pentru lănțugurile-acele –
16Două verigi au fost turnate –
Din aur – și adăugate
La capete, peste pieptar.
S-au pus verigile-așadar,
Și s-au luat apoi, măsuri,
Pentru două ferecături.
17Iar lănțișoarele făcute,
Au fost dar, prin verigi, trecute.
18Pe urmă, în ferecături –
În cele două lucrături –
Au prins și celelalte două
Capuri de lanț. Pe amândouă,
Le-au prins apoi, în fața lui,
Pe umerii efodului.
19În urmă, din aur curat,
Două verigi au mai turnat.
Pentru pieptar erau aduse
Și jos, la capete-apoi puse,
Pe margine-nlăuntrul lui,
Către partea efodului.
20Două verigi mai trebuiau –
Din aur – ce se țintuiau
Pe fiecare umerar
De pe efod, jos. Așadar,
În față puse trebuiau,
Acolo unde se uneau
Efodul și umerii lui –
Deci chiar deasupra brâului.
21Verigile de pe pieptar
Legate fost-au așadar –
De cele-ale efodului –
Cu sfori, deasupra brâului.
În acest fel doar, se putea,
Pieptarul țeapăn, ca să stea.
Legat fiind în acest mod,
Nu se mișca de pe efod.
Sfoara cari fost-a folosită,
Cu-albastru-ntâi, a fost vopsită.
Așa cum Domnul i-a cerut,
Lui Moise, totul s-a făcut.
Facerea mantiei efodului
22Pe sub efod, era făcută
O mantie ce-a fost țesută
Din in subțire, răsucit,
Ce în albastru-a fost vopsit.
23La mijloc, ea – o gură – are,
Pentru a capului intrare.
Pe margini, gura ce-i făcută,
A trebuit a fi țesută,
Apoi – pentru a ei păstrare –
Să nu se rupă, la purtare.
Ca platoșa asemenea,
A trebuit făcută ea.
24Apoi, pe lângă tiv, au pus
Rodii albastre – cum s-a spus –
Precum și rodii purpurii
Și-asemeni și cărămizii.
Aceste rodii s-au croit,
Din fir subțire, răsucit,
25Iar printre ele, clopoței,
Au așezat în urmă. Ei,
Din aur pur, au fost turnați
26Și-apoi pe mantie-așezați,
Numai într-un anume fel:
O rodie și-un clopoțel.
Pe marginile tivului,
Pe toată întinderea lui.
Așa cum Domnul i-a cerut,
Lui Moise, totul s-a făcut.
Tunicile și placa de aur
27Din in subțire, răsucit,
Tunici – în urmă – s-au mai croit,
Pentru Aron și fiii lui,
După porunca Domnului.
28Mitră – din inul cel subțire –
Au mai făcut. Aceleași fire,
Pentru scufii, le-au folosit
Și drept podoabe au slujit.
Din in subțire, au făcut
Izmene-apoi – cum s-a cerut –
29Și brâul, la gherghef lucrat;
Acesta fost-a colorat
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu.
Așa cum Domnul i-a cerut,
Lui Moise, totul s-a făcut.
30Apoi, din aurul curat,
O tablă, ei au mai turnat
Și o cunună-mpărătească,
Pe care-aveau să scrijelească –
Întocmai precum se sculptează
Când pe peceți se încrustează –
Precum suna porunca Lui,
Cuvintele: „Sfânt Domnului”.
31Cu sfori albastre au legat-o,
Pe mitră, când au așezat-o.
Așa cum Domnul i-a cerut,
Lui Moise, totul s-a făcut.
Lucrarea este sfârșită
32Cortu-ntâlnirii se făcuse
Așa precum Domnul ceruse.
Lucrarea fost-a isprăvită
Și a putut fi împlinită
Porunca Domnului astfel,
Căci toți fiii lui Israel –
Grabnic – întocmai, au făcut
Ceea ce Domnul i-a cerut
Lui Moise, când s-au întâlnit
Și când, porunci, i-a dăruit.
33Locașul fiind terminat,
Lui Moise, l-au înfățișat.
Au adus cortul, însoțit
De tot ceea ce-a trebuit:
Uneltele, copcile lui
Și scândurile cortului,
Drugii și stâlpii – cu picioare –
34A cortului învelitoare
Din piele de berbeci croită
Care în roșu-a fost vopsită;
Apoi învelitoarea care,
Din piele de vițel de mare,
A fost făcută. Lângă ea,
Au mai adus și o perdea
Care era din in subțire
Și folosea la despărțire.
35Apoi chivotul l-au adus –
„Al mărturiei” – având pus,
Pe el, capacul denumit
„Al ispășirii”, însoțit
De toți drugii chivotului,
Servind pentru mutarea lui;
36Au adus masa; lângă ea,
Uneltele ce le avea –
Și pâinile – au fost aduse.
Aceste pâini trebuiau puse,
Mereu, în fața Domnului.
37Sfeșnicul, candele lui
Și-uneltele au fost aduse,
La Moise și în față-i puse,
Cu untdelemnul cel pe care,
În candele, sfeșnicu-l are.
38Altarul, ce era turnat
Din aur, fost-a-nfățișat,
Cu untdelemnul folosit
La ungere și, negreșit,
Tămâia cea mirositoare;
Au mai adus perdeaua care,
La cort, drept ușă, folosea.
39Adus a fost, de-asemenea,
Altaru-acela de aramă,
Grătarul său – de bună seamă,
Tot din aramă făurit –
Drugii care l-au însoțit
Și-uneltele ce le avea.
Au mai adus, de-asemenea,
Ligheanul – cu piciorul lui –
40Pânzele curții cortului,
Stâlpii – drept sprijin pânzelor –
Precum și picioarele lor,
Țărușii ei și-asemenea,
Uneltele ce le avea
Cortu-ntâlniri-n slujba lui;
41Veșmintele preotului –
În urmă – au mai fost aduse
Și-n a lui Moise față, puse.
Ele doar pentru slujbă sânt,
Când intra el, în Locul sfânt.
Au mai adus și noi veșminte,
Pentru Aron – care sunt sfinte –
Și hainele fiilor lui –
Preoți – în slujba cortului.
42Astfel, întregul Israel
A făurit, în acest fel,
Tot ceea ce a fost cerut –
Întocmai precum a văzut
Moise – și a îndeplinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
43Moise, la toate, s-a uitat.
Cu-atenție le-a cercetat
Și-apoi, în urmă, a văzut
Cum că întocmai s-a făcut
Totul, așa cum a dorit,
Precum Domnul a poruncit.
Când a sfârșit de cercetat,
Moise i-a binecuvântat.
Selectat acum:
Exodul 39: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca