Exodul 38
38
Altarul pentru arderile de tot și ligheanul de aramă
1Așa precum i s-a cerut,
Un alt altar a mai făcut.
Și pe acesta, negreșit,
Tot din salcâm, el l-a cioplit.
Cinci coți avut-a în lungime
Și tot atâția în lățime.
La arderea de tot servea
Și-n înălțime, el avea
Numai trei coți, fiind cioplit
În patru muchii, negreșit.
2În colțuri, i-a făcut și coarne
Și-a pus, aramă, să se toarne,
Peste altar. Coarnele-acele
Alcătuite au fost ele,
Cu-altaru-acela-ntreg, de-odată,
Fiind, cu el, dintr-o bucată.
3A făurit, pentru altar,
Apoi, unelte. Așadar,
Făcut-a oale ca să poată,
Din el, cenușa să o scoată.
Lopeți, ligheane – toate noi –
A trebuit a face-apoi;
Și furculițe-au trebuit,
Tigăi – care s-au folosit
Pentru cărbuni – de-asemenea.
Astfel, acel altar avea
Toate uneltele cerute,
Cari din aramă-au fost făcute.
4În urmă, pentru-acel altar,
A mai făcut și un grătar,
Ca o rețea. De bună seamă,
Și-acesta fost-a din aramă.
Sub streașina altarului,
Era locul grătarului.
Pân’ la jumate, înălțat –
De jos – a fost el, așezat.
5Patru verigi, a mai adus –
Tot din aramă – și le-a pus
În colțuri dar, grătarului,
Fiind pentru mutarea lui.
6Drugi de salcâm a mai cioplit
Și cu aramă i-a stropit.
7Drugii acești au fost luați
Și, prin verigi, au fost băgați,
Pe laturile-altarului,
Fiind pentru mutarea lui.
Altarul fost-a întocmit
Din scânduri, care s-au cioplit.
Aramă-avea – pe exterior –
Și era gol, în interior.
8A mai făcut, pentru spălat,
Și un lighean, ce l-a lucrat
Numai din tablă de aramă.
Piciorul său, de bună seamă,
Tot din aramă l-a-ncropit.
Drept material, a folosit,
Atuncea, la facerea lor,
Oglinzile femeilor.
Facerea curții
9La cort, o curte i-a durat,
Cari iată cum a arătat:
Din in subțire, răsucit –
Întâi – o pânză, a urzit,
Care – după ce s-a întins –
Latura curții a cuprins,
Din miazăzi. Pânza avea
10O sută coți și se ținea
Pe douăzeci de stâlpi ciopliți
Din lemn, la rând, înșiruiți.
Făcut-a, pentru fiecare
Stâlp, un picior apoi, pe care
Acesta fost-a așezat.
Acel picior a fost turnat
Doar din aramă, și-i știut
Că douăzeci, el a făcut.
Apoi, argint s-a folosit,
Căci meșterul a făurit
Din el, picioare, stâlpilor,
Și-asemeni și bețele lor,
Care erau de legătură.
11La fel era, ca și măsură,
Latura curții ce venea
Spre miazănoapte. Astfel ea,
Din in subțire, răsucit,
A fost făcută, negreșit.
Pe douăzeci de stâlpi a stat,
Iar coți, o sută-a măsurat.
Picioarele, de bună seamă,
Au fost făcute din aramă.
Argint apoi, s-a folosit,
Căci trebuit-a făurit,
Din el, cârlige, stâlpilor
Și-asemeni și bețele lor,
Care au fost de legătură.
12O altă pânză – ca măsură,
Numai cincizeci de coți avea –
Pe zece stâlpi, urma să stea.
Zece picioare au avut
Cei zece stâlpi ce s-au făcut.
Gardul acela a fost pus
Pe latura dinspre apus.
Argintul s-a mai folosit
Căci trebuit-a făurit,
Din el, cârlige, stâlpilor
Și-asemenea bețele lor.
13În partea de la răsărit,
Mai trebuia adăugit,
La cei cincizeci de coți pe care
Partea de la apus îi are,
Două aripi ce-n plus erau,
Iar coți, treizeci, ele aveau.
14Aripa trebuia să fie
De cincisprezece coți – se știe.
Din pânză era însăilată
Aceasta, și-a fost așezată
Apoi, pe trei stâlpi, pentru care,
Făcutu-s-au și trei picioare.
15A doua aripă, și ea,
A fost făcută-asemenea,
Căci trebuia – precum se știe –
De cincisprezece coți să fie.
Din in subțire-a fost lucrată,
Și, pe trei stâlpi, sta așezată,
Iar trei picioare, stâlpilor,
Li s-au făcut, la baza lor.
16Deci, pânzele ce-mprejmuiau
Curtea, numai din in erau.
17Stâlpii aveau – de bună seamă –
Numai picioare de aramă.
Cârligele, bețele toate,
Erau doar din argint lucrate,
Iar vârfurile ce le-aveau,
De-asemeni, din argint erau.
18Curtea, o poartă, a avut,
Și iată cum ea s-a făcut:
Era din pânză însăilată
Și la gherghef a fost lucrată.
Pânza fusese – negreșit –
Din in subțire, răsucit.
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu,
Apoi, a trebuit vopsită.
Lungimea i-a fost stabilită,
La douăzeci de coți. În lat,
Numai cinci coți a numărat.
19Cei patru stâlpi care-o țineau,
Pe câte un picior stăteau.
Ele erau – de bună seamă –
Alcătuite din aramă.
Cârligele, bețele toate,
Erau doar din argint lucrate;
Și vârfurile ce le-aveau
Stâlpii, tot din argint, erau.
20Apoi, țărușii cortului
Și toți țărușii curții lui,
Tot din aramă s-au făcut,
Așa precum a fost cerut.
Socoteala Cortului
21Iată dar, cum s-a socotit
Tot ceea ce s-a cheltuit,
Pentru locașul cortului
Și pentru lucrurile lui –
Iar socoteala s-a făcut
Pentru că Moise a cerut.
De bunul mers, la socotit,
S-a ocupat neamul Levit,
Avându-l supraveghetor
Mereu, pe-al lui Aron fecior –
El, Itamar, a fost numit.
22Tot ceea ce i-a poruncit
Domnul, lui Moise, când i-a dat
Legile Lui, a fost lucrat
Apoi, de către Bețalel –
Fiul lui Uri, este el
Și al lui Hur, iar după neam,
Era din al lui Iuda ram.
23El l-a avut ca ajutor,
Pe-al lui Ahisamac fecior –
Oholiab – cari, cum se știe,
Din Dan era, ca seminție.
Pe Bețalel, l-a ajutat
Căci era meșter la săpat
În pietre, dar și la cioplit –
Și-anume-n chip meșteșugit;
Și la gherghef l-a ajutat,
Unde materii a lucrat,
Vopsite în cărămiziu,
Albastru și în purpuriu –
În lucrul său, a folosit
Și in subțire, răsucit.
24Tot aurul, care s-a dat –
Din care-apoi a fost lucrat
Locașul sfânt – s-a socotit
Și în talanți s-a prețuit
La douăzeci și nouă deci,
Plus șapte sute și treizeci
De sicli, după cel pe care
Numai locașul sfânt îl are.
25Apoi, argintul folosit
La lucru, fost-a socotit.
Argintul strâns, de adunare –
Care-a ieșit la numărare –
O sută de talanți avea,
O mie sicli-asemenea,
Și șaptesute și cincizeci
Și încă cinci – ei fost-au deci,
Luați după siclul pe care
Numai locașul sfânt îl are.
26Jumate siclu revenea –
După cel care-l folosea
Sfântul locaș – pe fiecare
Persoană prinsă-n numărare,
De douăzeci de ani în sus,
Exact așa cum Domnu-a spus.
Dintre ai lui Israel fii,
Sunt șase sute și trei mii
Și încă cinci sute cincizeci
Prinși în numărătoare. Deci,
Jumate siclu s-a luat
De la cei cari s-au numărat.
27Talanți, o sută-a prețuit
Argintul ce s-a folosit
Pentru a se turna picioare,
Pe cari, locașul sfânt, le are.
Talanți, o sută, s-au luat,
Picioare-o sută s-au turnat –
Deci un talant s-a folosit,
Când un picior s-a făurit.
28Mia de sicli adunată,
La care-a fost adăugată
Suma ce rămăsese – deci
Cei șapte sute și cincizeci
Și cinci de sicli – trebuia
Pentru a făuri, din ea,
Doar vârfurile stâlpilor,
Cârligele, bețele lor.
29Arama care se primea,
La șaptezeci talanți suia,
La care s-a adăugat
Și sicli ce s-au numărat:
Aceștia, două mii, au fost
Și patru sute. Al lor rost
30Era, pentru a fi lucrate
Picioarele ce-s așezate
La ușa cortului chemat
„Al întâlnirii”; s-a lucrat,
Cu ei, apoi, și la altar,
Precum și la al său grătar
Și la uneltele cu care
Se împlinea a lui lucrare.
31Tot din aramă, s-au turnat
Picioarele pe care-au stat
Toți stâlpii ce s-au folosit
La poarta curții, negreșit.
Apoi, țărușii cortului –
Și toți țărușii curții lui –
Au fost turnați – de bună seamă –
Cum s-a cerut, tot din aramă.
Selectat acum:
Exodul 38: BIV2014
Evidențiere
Împărtășește
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca