Neemia 1
1
Rugăciunea lui Neemia
1Istoria lui Neemia,
Feciorul lui Hacalia.
Povestea ce am scris-o eu,
Începe în luna Chișleu.
În anul douăzeci eram,
Iar când la Susa mă aflam –
În capitală – a venit
2Fratele meu, cari s-a numit
Hanani. Cei ce-l însoțeau,
Oameni din Iuda se vădeau.
Când i-am văzut, i-am întrebat
Despre Iudeii ce-au scăpat
Din lanțurile de robie
Și despre tot ce se mai știe
Despre Ierusalim. Îndată,
3Au început să-mi spună: „Iată,
Cei ce scăpat-au din robie,
‘Napoi au reușit să vie.
Acuma, sunt aflați în țară,
În strâmtorări și în ocară,
Căci zidul ce împrejmuia
Ierusalimul – și-l veghea –
Surpat se află, la pământ,
Iar ale lui porți, arse, sânt.”
4Când aste lucruri le-am aflat,
Îndată – jos – m-am așezat.
Am plâns amar și m-am jelit,
Mai multe zile. Am postit,
Cu rugi la Cel care-i mereu,
Al cerurilor Dumnezeu.
5Când m-am rugat eu, Domnului,
Am zis: „O, Domn al cerului!
Tu, Dumnezeul Cel mai mare,
Înfricoșat, plin de-ndurare
Față de cei ce Te iubesc,
Care poruncile-Ți păzesc!
Tu, care ții al Tău cuvânt
Și nu calci al Tău legământ!
6Deschide-Ți ochii și privește
Spre-acela care Îți vorbește.
Pleacă-Ți urechea și ascultă
Și-arată îndurare multă
La rugăciunea înălțată
De către al Tău rob, căci iată
Că zi și noapte se jelește
În față-Ți și mărturisește
Păcatele copiilor
Din al lui Israel popor,
Făcute împotriva Ta.
Doamne, Te rog a asculta
Cuvântul rugăciunii mele,
Căci noi făcut-am multe rele.
Doamne, păcătuit-am eu
Și casele tatălui meu.
7Te-am supărat și n-am păzit
Ceea ce Tu ne-ai poruncit,
Nici legile orânduite,
Care prin Moise sunt venite.
8Doamne, acum, adu-Ți aminte,
Că Tu ai dat aste cuvinte,
Lui Moise – robul Tău – și-apoi
El le rostise pentru noi.
Prin ceea ce a glăsuit,
În felu-acesta, ne-ai vorbit:
„Atuncea, când păcătuiți,
Printre popoare, risipiți,
Veți fi cu toții. Dar apoi,
9Dacă vă-ntoarceți, înapoi –
La Mine – și veți fi păzit
Tot ceea ce v-am poruncit,
Atunci – chiar dacă v-ați aflat,
În colțul cel mai depărtat
Al cerului – să știți dar voi,
Că vă voi strânge înapoi,
În locu-ales, unde – mereu –
Va locui Numele Meu.”
10Doamne, acei ce-au făcut rău,
Sunt oameni, din poporul Tău,
Pe care l-ai răscumpărat,
Atuncea când ai arătat
Puterea Ta, nespus de mare,
Aflată-n brațul Tău cel tare.
11Doamne, Te rog, să iei aminte,
La rugăciunea mea fierbinte,
Precum și la a celor care,
Se tem de al Tău Nume mare.
Izbândă dă-mi, să reușesc –
Azi – trecere, să dobândesc!”
Pe vremea-n care mă rugam,
Paharnic – încă – mă aflam,
În slujba celui care-a stat,
Pe scaunul de împărat.
Selectat acum:
Neemia 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca