Neemia 10
10
1Iată-i pe cei care-au semnat:
Primul Neemia-i chemat,
Iar tatăl său se dovedea
Precum că e Hacalia.
Cel care-n urmă-i a semnat
Drept Zedechia s-a chemat.
2La rând, Seraia a venit,
De Ieremia însoțit,
Precum și de Azaria;
3Apoi Pașhur, Amaria
Și cel cari Malchia-i chemat.
4Șebania a mai semnat;
Hatuș și cu Maluc urmară;
5Harim și Meremot semnară
Și-apoi Obadia; la fel
6Baruc, Ghineton, Daniel,
7Cu Meșulam, cu Miamin
Și Abia. În urmă vin
8Maazia și încă doi:
Șemaia și Bilgai apoi.
Oameni-aceștia făceau, toți,
Parte din ceata de preoți.
9Dintre Leviți, cel ce-a semnat
Întâiul, Iosua-i chemat;
El se vădea a fi cel care,
Pe-Azania, părinte-l are.
Binui, în urmă, a semnat –
Din Henadad, el s-a-ntrupat.
Apoi venit-a Cadmiel.
10Chelita este după el,
Hanan și cu Pelatia,
Șebania și Hodia.
11Rehob și Mica au venit;
Hașabia i-a însoțit;
12Zecur s-a mai alăturat,
Iar Șerebia l-a urmat
De-ndată, cu Șebania,
13Beninu, Bani, Hodia.
14Apoi, dintre aceia cari
Peste popor erau mai mari,
Primul e Pareoș chemat.
Pahat-Moab a mai semnat;
Elam urmă, cu încă doi:
Zatu și Bani mai apoi.
15Buni, Azgad, Bebai urmară;
16Bigvai și-Adin se-alăturară;
Apoi Adonia urmase.
17Și Ezechia mai semnase
Ater și cu Azur semnară;
18Hașum și Hodia urmară,
Iar după ei era Bețai,
19Cu Anatot, Harif, Nebai;
20Și Magpiaș a mai semnat,
Fiind de Meșulam urmat
Și de Hezir; apoi la fel,
21Semnat-a Meșezabeel;
Iaduda și Țadoc semnară;
22Hanan și-Anaia îi urmară,
Iar după ei Pelatia,
23Hosea, Hașub, Hanania;
24Și Haloheș a mai semnat;
Pilha, Șobec au mai urmat;
25Rehum, Hașabna mai semnară;
Maasia semnat-a, iară;
26Apoi Ahia cu Hanan;
În urma lor era Anan.
27Maluc, apoi, a mai semnat;
Harim și Bana l-au urmat.
28Cealaltă parte de popor,
Cu cetele preoților,
Cu cei care erau Leviți,
Cu ușierii rânduiți,
Cu cei cari cântăreți erau,
Precum și cei care slujeau
La Templu – și aveau cu ei,
Alăturea, pe toți acei
Cari, de străini, s-au despărțit
Ca să urmeze, negreșit,
Legea pe care Dumnezeu
Ceruse-a o păzi mereu –
Cu soațe, fiice și feciori,
Cu cei ce sunt cunoscători –
Căci pricepuți s-au dovedit –
29Cu toți, atuncea, s-au unit
Cu frații lor care vădeau
Că mai cu vază se aflau.
Ei s-au legat cu jurământ,
Să umble-n Legea Celui Sfânt –
Dată prin Moise, robul Lui –
Păzind porunca Domnului
Care era Stăpânitor
Peste-al lui Israel popor.
30Promis-am toți ca, nimenea,
Soațe străine, să nu-și ia
Și să nu-și dea fetele lor,
Neveste, la un alt popor.
31De la străini, promis-am noi
Să nu luăm nimic apoi
În zilele Sabatelor
Sau ale sărbătorilor,
Căci multe mărfuri aduceau
Străini-n țară și vindeau
În zilele Sabatelor
Ori ale sărbătorilor.
Am mai promis să nu lucrăm
Pământul, ci să îl lăsăm
Să stea în tihnă, când venea,
Mereu, anul al șaptelea.
De datorii, ne-am legat noi,
Să nu le cerem înapoi.
Hotărâri pentru întreținerea slujbei
32Am hotărât ca fiecare
Să dea, pe an, o parte care
E pentru slujba Domnului,
Făcută pentru Casa Lui.
A treia parte să se dea,
Din siclu – plată – pentru ea.
33Și pentru pâinea Domnului –
De punere-naintea Lui –
Această plată se vădea.
De-asemenea, ea trebuia
Și pentru jertfa necurmată,
Ori pentru cea – de Sabat – dată,
Sau când o luna nouă-apare,
Ori când este vreo sărbătoare;
Această plată se vădea –
De-asemenea – că trebuia
Pentru lucrările-nchinate,
Ce pentru Dumnezeu sunt date,
Ori pentru jertfe cu menire
De jertfe pentru ispășire
Și pentru tot ce se făcea
La Templu, precum se cerea.
34Am tras apoi, la sorți, cu toți –
Poporul tot, Leviți, preoți –
Și pentru lemnele pe care
Au trebuit ca fiecare –
Pe an, o dată – să se ducă
În munte și să le aducă
La Casa Domnului apoi.
După familii, am tras noi,
La sorți, pentru ca toți să știe
Vremea când trebuie să vie
S-aducă lemnele de dar,
Spre a fi arse pe altar,
Așa precum fusese scris
Și după cum Legea a zis.
35Am hotărât ca fiecare,
Apoi, rodul dintâi pe care
Are să-l dea ogorul lui,
Grabnic, la Casa Domnului,
Să îl aducă, an de an.
De-asemenea, aveam în plan
Același lucru ca să fie
Cu rodul cel dintâi din vie
Și-apoi cu rodul pomilor
Al tuturor livezilor.
36Am hotărât ca fiecare,
Cu cel dintâi născut ce-l are,
Să vină-n Casa Domnului,
Ca să-l dea preoților Lui.
În astă lege, prinși erau
Și-ntâi născuții ce-i aveau
Vitele noastre, vacile
Și-asemenea și oile.
37Am hotărât ca fiecare,
Din cea dintâi roadă pe care
O va lua din plămădeală,
Din daruri cari – fără-ndoială –
Sunt jertfe date de mâncare,
Din rodul pomilor pe care
Livada lui o să îl dea,
Din untdelemn de-asemenea
Și-apoi din mustul viei lui
Să îi dea Casei Domnului,
O parte, pusă ca să fie
De-ai Lui preoți, în visterie.
Am hotărât ca fiecare,
De pe pământul ce îl are,
Parte să dea – fără-ndoială –
Pentru Leviți, drept zeciuială.
Aceste părți trebuiau date,
De pe ogoarele aflate
În preajma cetățuilor
Ce sunt ale Leviților.
38În urmă, preotul cel mare
Cari, pe Aron, drept tată-l are,
Cu al Leviților popor,
Va strânge zeciuiala lor.
Aceasta trebuia adusă,
Căci se cerea – în Templu – pusă,
Deci în cămările pe care,
Casa lui Dumnezeu le are.
39Astfel, întregul nost’ popor,
Cu cetele Leviților,
Pun în cămările pe care
Casa lui Dumnezeu le are,
Daruri care din grâu sunt date,
Din must și untdelemn luate.
Tot în acele cămări sânt
Uneltele Templului sfânt;
Apoi, lângă acestea, stau
Și preoții cari slujbe au,
Cu ceata ușierilor,
Precum și-a cântăreților.
Astfel, am hotărât apoi,
Precum că nimeni dintre noi
Nu va lăsa Casa pe care
Al nostru Dumnezeu o are.
Selectat acum:
Neemia 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca