Neemia 12
12
Numărătoarea preoților și leviților
1Iată dar, ceata de preoți,
Precum și pe Leviții toți,
Cari s-au întors în Israel,
Pe vremea lui Zorobabel
Și Iosua, când – din robie –
Ei au scăpat, precum se știe.
Zorobabel este cel care,
Pe Șaltiel, părinte-l are.
Primul, Seraia a venit,
Fiind de Ezra însoțit
Și-asemenea de Ieremia,
2Maluc, Hatuș și Amaria;
3Și Meremot a mai venit;
Apoi Rehum l-a însoțit,
Urmat și de Șecania,
4Ido, Ghinetoi, Abia;
5Și Miamim se-ntoarse-n țară;
Bilga și Madia urmară,
6Cu Ioiarib și cu Șemaia
Și-asemenea și cu Iedaia.
7Amoc și Salu au venit,
Iar Hilchia i-a însoțit;
Apoi Iedaia a urmat.
Oameni-acești s-au arătat
Ca fiind capi peste preoți
Și-asemeni peste-ai lor frați, toți.
Lucrul acesta se făcea,
Când Iosua încă trăia.
8Iată-i pe cei care-au venit
Și cari erau de neam Levit:
Întâi e Iosua, urmat
De cel care-i Binui chemat;
Apoi venit-a Cadmiel,
Iar Șerebia-i după el.
Iuda în urmă-i a venit
Și cu Matania-n sfârșit.
Aceștia toți se dovedeau
A fi cei care cârmuiau –
Alăturea de frații lor –
Întreg corul cântecelor,
Cântate-n Casa Domnului,
Spre slava și cinstirea Lui.
9Bacbuchia a mai urmat;
Și Uni s-a alăturat.
În adunarea fraților,
Ei își făceau slujbele lor.
10Din Iosua s-a întrupat
Cel care-i Ioiachim chemat;
Pe Eliașib, el l-a avut,
Din cari Ioiada s-a născut,
11Din care Ionatan ieșise
Cari pe Iodua-l zămislise.
12Iată-i acum pe-aceia cari,
Dintre preoți erau mai mari,
Peste familii – precum știm –
Pe când trăise Ioiachim:
Pentru familia lui Seraia,
Mai mare se vădea Meraia.
În urmă, peste Ieremia,
Mai mare fost-a Hanania,
13Iar pentru Ezra, cel mai mare
Fusese Meșulam. Cel care
Fusese Iohanan chemat,
Mai mare fost-a așezat
Peste cei care se vădeau
Că din Amaria ieșeau.
14Cel care-i Ionatan chemat,
Peste Meluchi-i așezat.
Peste Șebania-a domnit
Cel care, Iosif, s-a numit.
15Cel care, Adna – nume – are,
Peste Harim, a fost mai mare,
Iar peste Meraiot domnea
Cel cari, Helcai, drept nume-avea.
16Apoi e Zaharia care
E, peste Ido, cel mai mare.
În Ghineton era aflat
Cel care-i Meșulam chemat.
17Zicri era în Abia;
În Miniamin și Modia,
Cel cari, Pitlai, a fost chemat;
18În Bilga, Șamua a stat;
Peste Șemaia, cel mai mare
Fusese Ionatan. Cel care
19În Ioiarib a stăpânit,
Matnai, drept nume, a primit.
Uzi era acela care
Este-n Iedaia cel mai mare.
20Apoi, mai mare-a fost Calai
Peste familia lui Salai.
Peste Amoc, Eber domnea;
21În Hilchia, Hașabia;
Peste Iedaia, a fost cel
Ce se chema Nataneel.
22Pe vremea-n care viețuia
Ioiada și de-asemenea
Când Eliașib a mai trăit,
Când Iohanan a viețuit
Și cu Iadua, toți cei cari –
Între Leviți – erau mai mari
Și se vădeau a fi preoți,
Au fost înscriși, atunci, cu toți,
După cum Dariu poruncise,
Când peste Persia domnise.
23Fiii lui Levi – toți cei cari
Peste familii sunt mai mari –
Scriși fost-au, după neamul lor,
În cărțile Cronicilor,
Până la Iohanan, cel care,
Pe Eliașib, părinte-l are.
24Iată-i acum, pe-aceia cari,
Peste Leviți erau mai mari
Și care-aveau însărcinare
De-a preamări, fără-ncetare,
Pe Dumnezeu, cum rânduise
David, atuncea când domnise:
Primul Hașabia-i chemat,
Iar Șerebia l-a urmat,
Cu Iosua, acela care,
Pe Cadmiel, părinte-l are.
Sprijin, din partea fraților,
Ei au avut, în slujba lor.
25Acum, iată cum se numeau
Cei cari, cămările, păzeau:
Matania, Bacbuchia,
Talmon, Acub, Obadia
Și Meșulam. Ei se vădeau
Precum că ușieri erau.
26Oameni-acești au viețuit
Pe vremea-n care a trăit
Și Ioiachim, acela care
Pe Iosua, drept tată-l are
Și pe Țadoc. Atunci când toate
Acestea fost-au întâmplate,
Neemia – peste popor –
Ajunse-a fi pus dregător,
Iar Ezra preot era, dar
Se dovedea și cărturar.
Sfințirea zidurilor
27Când s-a sfințit zidul pe care
Ierusalimu-n jur îl are,
Leviți toți s-au adunat
Din locurile-n care-au stat
Și spre Ierusalim porniră,
Unde apoi, ei prăznuiră
Sfințirea zidurilor sale.
Atuncea, au găsit cu cale
Ca sărbătoarea s-o cinstească
Cu laude și s-o-nsoțească
Cu cântecele minunate,
Ce fost-au acompaniate
Cu harfe și cu alăute
Cari de chimvale-s susținute.
28Fiii de cântăreți veneau
De primprejur, căci locuiau
În satele poporului
Aflat în slujba Templului.
29Din Bet-Ghilgal uni-au venit;
Din Azmavet alți-au sosit
Și din Ghebei, căci precum știm,
Ședeau lângă Ierusalim.
30Întreaga ceată de preoți,
Precum și cu Leviții toți –
După ce-ntâi s-au curățit –
Întreg poporul l-au sfințit,
Precum și porțile aflate
În zidurile din cetate.
Au mai sfințit, de-asemenea,
Și zidul ce o-mprejmuia.
31Făcut-au două coruri mari,
Pe ziduri, iar pe-aceia cari
Drept căpetenii se vădeau
Și peste Iuda se aflau,
Pe ziduri, sus, noi i-am suit.
Corul dintâi a ocolit
Zidul, pe partea dreaptă-a lui,
Spre porțile gunoiului.
32În urma corului mergea
Cel care Hosea se numea,
Cu jumătate din cei cari
Erau, în Iuda, cei mai mari.
33Printre aceștia, se găsea,
În primul rând, Azaria.
Ezra, acolo, s-a aflat
Fiind, de Meșulam, urmat,
34De Iuda și de Beniamin;
Iată-i pe cei ce-n urmă vin:
Șemaia și cu Ieremia.
35Apoi urmat-a Zaharia
Cari dintre preoți se trăgea
Și trâmbiță la el avea.
El se vădea a fi cel care,
Pe Ionatan, părinte-l are
Și pe Șemaia după el,
Și pe Matania la fel;
Tată, pe Mica-l mai avea
Și pe Zecur de-asemenea
Și pe Asaf, într-un sfârșit.
36Ai săi frați ce l-au însoțit,
Au fost: Șemaia, Azarel,
Maai, Iuda, Nataneel,
Hanani-apoi și Ghilalai,
Iar ultimul e Milalai.
Cu instrumente ei erau,
Din care ne-ncetat cântau.
Aceste instrumente, toate,
De către David sunt lucrate,
Căci el fusese, tot mereu,
Un om plăcut lui Dumnezeu.
Ezra – cari preot era, dar
Se dovedea și cărturar –
Fusese pus conducător
Și sta în fruntea cetelor.
37La porțile izvorului,
Suiră creasta zidului,
Pe treptele cetății care,
David în stăpânire-o are,
Și merseră spre răsărit,
Spre poarta care s-a numit,
Ca fiind „poarte apelor”.
38Spre stânga, cel de-al doilea cor
Porni, pe creasta zidului.
Eu mă aflam în urma lui,
Iar mie mi se-alăturase
Mulțimea care mai rămase,
Deci jumătate din popor.
Apoi, turnul cuptoarelor,
În urma noastră l-am lăsat
Și-am mers spre zidul cel mai lat,
Urmând apoi ca să pornim
39Spre porțile lui Efraim.
De-acolo, corul a plecat
Spre poarta veche, de îndat’.
În acest fel, ajuns-am noi
La poarta peștilor apoi.
De turnul lui Hananeel
Trecut-a-n urmă coru-acel;
Spre turnul Mea ne-am îndreptat,
De unde, iarăși, am plecat
Spre poarta oilor. Sfârșirăm
Ocolul ce îl săvârșirăm,
La poarta temniței, iar noi,
40La Casa Domnului apoi,
Am mers, unde ne-am întâlnit
Cu corul celălalt, venit
De la ocolul zidului,
Făcut pe partea dreaptă-a lui.
Avut-am drept însoțitori
O parte dintre dregători.
41De-asemeni, preoți mai erau.
Printre aceștia se aflau:
Elioenai, cu Zaharia,
Cu Miniamin, cu Hanania,
Cu Eliachim, Maaseia
Și Mica de asemenea.
Aceștia, trâmbițe, purtau,
Din care, ne-ncetat, sunau.
42Pe lângă ei s-a mai aflat
Cel care-i Eleazar chemat,
Cu Iohanan, Maaseia,
Șemaia, Uzi, Malchia,
Elam și Ezer la sfârșit.
Izrahia s-a dovedit
Precum că e cârmuitor
Al cetei cântăreților.
43În ziua ‘ceea, în cetate,
Mai multe jertfe au fost date,
Pentru că mare bucurie
Făcuse Domnul, ca să vie,
Peste-ai poporului Său fii.
Femeile și-ai lor copii,
În acea zi s-au bucurat.
Cetatea toată-a răsunat
De chiote de bucurie
Și strigăte de veselie.
Vacarmul care se făcea,
Până departe se-auzea.
Așezarea dregătorilor Templului
44În acea zi, s-au rânduit
Oameni care au trebuit
Ca, de cămări, să se-ngrijească.
Ei trebuiau ca să păzească
Odăile cele în care
Se puneau daruri de mâncare,
Cele dintâi roade-adunate
Cari de ogoare au fost date,
Și partea cari – fără-ndoială –
Dată era, drept zeciuială.
Oameni-aceștia se vădeau
A fi cei care adunau
Și-acele părți ce-s hotărâte
De Lege și sunt hărăzite
Soborului preoților
Și cetelor Leviților.
Iuda se bucura că toți
Leviții săi și-ai săi preoți
Erau la locul lor, mereu,
45Păzind slujba lui Dumnezeu.
Cei care cântăreți erau,
Sau ușieri, și ei păzeau
Slujbele care le-au primit,
Precum fusese rânduit
De-Asaf, David și Solomon,
Pe când se-aflaseră la tron.
46De mult, în timpu-ndepărtat,
Când David fost-a împărat
Și când Asaf îl însoțea,
Ceata de cântăreți avea
Puși căpitani, în fruntea ei.
Ei s-au vădit a fi acei
Cari, de cântări, se îngrijeau,
Când laude se înălțau,
Cu mulțumiri, Celui pe care,
Israelul, drept Domn, Îl are.
47Pe vremea lui Zorobabel
Și-a lui Neemia – la fel –
Întreg poporu-a dăruit,
Partea care s-a cuvenit
A fi a ușierilor,
Precum și-a cântăreților.
Lucruri sfințite-au dăruit
Leviților, cari – negreșit –
Au dat feciorilor pe care
Aron, urmași, în lume-i are,
La rândul lor, lucruri sfințite
Ce le erau lor, cuvenite.
Selectat acum:
Neemia 12: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca