Numeri 19
19
Vaca roșie, apa de curățire
1Domnul, pe Moise, l-a chemat –
Și pe Aron – Și-a cuvântat:
2„Am să v-arăt dar, negreșit,
Ceea ce Domnu-a poruncit
Prin legea ce vi s-a adus
Atunci când Dumnezeu a spus:
„Poporului lui Israel,
Vorbește-i. Cere, de la el,
O vacă roșie, să-ți dea.
Fără cusur să fie ea;
Să nu fi fost la jug vreodată
Și să nu aibă nici o pată.
3Să luați vaca, așadar,
Căci la preotul Eleazar
Va trebui s-o duceți voi;
Iar el o va lua apoi
Și-afară are să o scoată,
Din tabără, ca-njunghiată
Să fie ea, în fața lui.
4Apoi, ‘naintea cortului,
Să se întoarcă Eleazar.
Să își înmoaie, așadar,
În sânge, degetul, căci el
O să stropească-n acest fel,
De șapte ori, în fața lui,
Deci înaintea cortului.
5Vaca aceea, să știți voi
Că trebuie arsă apoi,
Sub ochii lui. În focu-acel,
Pielea, să i-o arunce el,
Carne și sânge-asemenea.
Nimic nu va mai rămânea –
Și baliga va fi luată
Și-n flăcări, fi-va aruncată.
6Preotu-apoi, cedru, să ia,
Isop, cârmâz de-asemenea,
Pentru că ele trebuiesc –
În flăcările ce-nghițesc
Vaca cea roșă – aruncate.
7Când va sfârși aceste toate,
Să-și spele hainele de-ndat
Și să se ducă la scăldat.
Când va sfârși, să vină iară,
În tabără și, până-n seară,
Are să fie necurat.
8Acel care s-a ocupat
De arsul vacii, tot la fel,
Are să facă-apoi și el:
Să-și spele hainele de-ndat
Și să se ducă la scăldat.
În tabără, să vină iară
Și-i necurat, până pe seară.
9Un om curat, aflat la voi,
Să ia cenușa vaci-apoi,
S-o scoată-afară, de îndat’,
S-o pună într-un loc curat.
O va păstra, în acest fel,
Pentru întregul Israel,
Și are să se folosească
Atunci când au să pregătească
O apă pentru curățire,
Menită pentru ispășire.
10Cel care strânge – dintre voi –
Cenușa vacii, mai apoi
Să-și spele haina, ne-apărat,
Căci până-n seară-i necurat.
Aceasta trebuie să fie
O lege, pentru veșnicie,
Pentru întregul Israel
Și pentru cel străin, la fel.
11Atunci când întâmpla-se-va
Că va atinge cineva,
Un mort, acela să rămână,
Drept necurat, o săptămână.
12El să ia apa, cu menire
De apă pentru curățire,
Și să se curețe cu ea
A treia zi și-asemenea,
În cea de-a șaptea, negreșit.
În caz că nu s-a curățit
În aste zile, să se știe
Că necurat are să fie.
13Acela care a atins –
Întâmplător sau înadins –
Un mort, și nu se curățește,
Să știți că astfel, pângărește
Cortu-ntâlnirii. Negreșit,
Acela fi-va nimicit,
Din mijlocul lui Israel,
Pentru că, peste omu-acel,
N-a fost stropită apa care
Se folosea la curățare,
Iar omul nu este curat.
El a rămas tot necurat,
Necurăția omului
Aflându-se asupra lui.
14Atunci când întâmpla-se-va,
În cort, să moară cineva,
Iată ce trebuie să știți,
Ce lege-aveți să folosiți:
Oricine-ar fi și de oriunde,
Dacă în acel cort pătrunde,
Are să fie necurat,
Asemeni celui care-a stat,
În cort, cu mortul. Să se știe
Că necurat are să fie,
O săptămână. Negreșit,
15Și orice vas descoperit –
Fără capac bine fixat –
Are să fie necurat.
16Atunci când întâmpla-se-va
Ca să se-atingă cineva –
Întâmplător sau înadins –
De-un mort care, pe câmp, s-a stins,
Sau de acel care-a pierit
Fiind, de sabie, lovit,
Ori s-a atins de oseminte
Ce-s omenești, sau de morminte,
Omul acela, să se știe
Că necurat are să fie
Și tot așa o să rămână
Apoi, un timp de-o săptămână.
17Pentru cel care-i necurat,
Cenușe, trebuie luat
Din jertfa arsă cu menire
De jertfă pentru ispășire.
Peste cenușa ce-a rămas,
Să puneți apă, dintr-un vas;
Apa să fie de izvor.
18În urmă-n fața tuturor,
Un om curat, isop, să ia,
Să-nmoaie-acel isop, în ea.
Să se întoarcă înapoi
Și, cortul, să-l stropească-apoi,
Uneltele ce-s ale lui,
Locuitorii cortului,
Și pe acel ce l-a atins
Pe omul cari, pe câmp, s-a stins,
Sau pe cel care a pierit
Fiind, de sabie, lovit,
Ori s-a atins de oseminte,
Sau poate a atins morminte.
19Un om care va fi curat,
Pe cel ce este necurat,
A treia zi, să îl stropească,
Pentru ca să se curățească.
A șaptea zi de-asemenea,
Iar omul, grijă, va avea,
Să-și spele hainele, de-ndat’,
Și să se ducă la scăldat
Căci necurat el mai urmează
A fi, până se înserează.
Seara, va fi, din nou, curat.
20Un om cari este necurat
Și care nu s-a curățit,
Are să fie nimicit,
Căci prin necurăția lui,
Locașul sfânt al Domnului,
Omul acel l-a pângărit
Că, peste el, nu s-a stropit,
Apa ce are drept menire
Apă a fi, de curățire.
Să-l nimiciți, din Israel,
Căci necurat e omu-acel.
21Aceasta trebuie să fie,
O lege, pentru veșnicie.
Cel cari, pe altul, îl stropește,
Cu apa care curățește,
Să-și spele hainele și el.
Să știți dar, că omul acel –
Prin ceea ce el a lucrat –
O să ajungă necurat,
Căci s-a atins de apa care
E pentru-a face curățare.
El, necurat, are să fie,
Până când seara o să vie.
22De orice lucru s-a atins –
Fără să vrea sau înadins –
Cel necurat, lucrul acel
Ajunge necurat și el
Și necurat are să fie,
Până când seara o să vie.”
Selectat acum:
Numeri 19: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca