Numeri 25
25
Închinarea la idoli
1În vremea ‘ceea, Israel
Sta la Sitim. Poporu-acel
A început – precum se știe –
Să se de deie la curvie,
Cu fetele Moabului.
2Rău au făcut, poporului,
Femeile, căci l-au poftit
La jertfele ce le-au gătit,
Spre a-l cinsti pe zeul lor.
3Israelul, de Bal-Peor,
S-a alipit astfel, de-ndat’,
Iar Dumnezeu S-a mâniat.
4Furios, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Strânge-i pe toți aceia cari
Sunt, în al Meu popor, mai mari,
Și spânzură-i pe cei aflați
Și dovediți ca vinovați
Apoi, în fața Domnului
Și înaintea soarelui,
Ca să se-ntoarcă-n acest fel,
Mânia, de la Israel.”
5Moise a zis, celor pe care,
Judecători, poporu-i are:
„Deci fiecare dintre voi
Să meargă să-i ucidă-apoi,
Pe cei care-au păcătuit,
Pe toți cei care s-au lipit –
Din al lui Israel popor –
De dumnezeul Bal-Peor.”
6Atunci, iată că un bărbat,
De-al lui Israel, a luat
O fată care se trăgea
Din Madian. Apoi, cu ea,
El s-a întors la frații lui,
În mijlocul poporului,
Sub ai lui Moise ochi, mirați,
În văzul celor cari aflați
Erau, la ușa cortului,
Plângând în fața Domnului.
7Când l-a văzut Fineas, cel care
Pe Eleazar, tată, îl are –
Pe cel care, la rândul lui,
Era fiul preotului
Aron – de jos, s-a ridicat,
O suliță, el a luat
8Și pe-acel om l-a urmărit
Până la cort. Când l-a găsit,
Cu sulița, l-a înțepat.
Același lucru s-a-ntâmplat
Și cu femeia. În ăst fel,
Prin fapta ce-a făcut-o el,
Mânia care s-a pornit
În Israel, s-a potolit.
9Dar douăzeci și patru mii,
Dintre-ai lui Israel copii,
Se prăpădiră, în pustie,
Uciși de-a Domnului mânie.
10Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
11„Văzut-am că Fineas – cel care
Pe Eleazar, tată, îl are,
Pe cel care, la rândul lui,
Îi este fiu preotului
Aron – râvnă, a dovedit
Prin ceea ce a săvârșit,
Față de Mine-n Israel.
Pentru că s-a purtat astfel,
N-am nimicit – cu mic, cu mare –
A lui Israel adunare.
12De-aceea, iată ce voi face:
„Închei un legământ de pace,
Cu el și cu sămânța lui.
13Astfel, de-a lungul timpului,
Ăst legământ de preoție –
Ce-l fac cu el – veșnic să fie,
Pentru că, râvnă, a avut
El, pentru Domnul, și-a făcut
O ispășire-n acest fel,
Pentru întregul Israel.”
14Bărbatul care-a fost ucis,
Acolo – despre care-am zis
Că o străină și-a luat
Din Madian – a fost chemat
Zimri, iar tată, îl avea
Pe cel cari, Salu, se numea.
El unul e, dintre cei care,
Casa lui Simeon îi are,
Drept căpetenii. Negreșit,
15Cu el odată, a pierit
Și fata care-l însoțea
Și care, Cozbi, se numea.
Se știe că această fată,
Pe Țur, îl avusese tată –
Cel care fost-a căpitan
Al unui neam din Madian.
Omorârea madianiților
16Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
17„Pe Madian, să îl priviți
Ca pe-un vrăjmaș. Să-l nimiciți
18Căci dușmănos s-a purtat el,
Când l-a momit, pe Israel,
Spre închinare la Peor,
Spre-ale Madianiților
Fapte, prin ale lor femei,
Precum e fapta Cozbiei
Ce-a fost ucisă – cum se știe –
Când a căzut acea urgie
A Domnului, peste popor,
Pricinuită de Peor.”
Selectat acum:
Numeri 25: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca