Numeri 28
28
Jertfa zilnică
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit,
Și iată ce i-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Să aveți grijă, tot mereu,
Ca să-Mi aduceți darul Meu –
Dar de mâncare potrivită,
Adus la vremea hărăzită –
Hrană din jertfe pregătite
A fi de flăcări mistuite,
Prin care, un miros plăcut,
În fața Mea, va fi făcut.”
3De-asemenea, poporului,
În felu-acesta, să-i mai spui:
„Iată ce jertfă mistuită
De flăcări, fi-va pregătită,
Zilnic, în fața Domnului,
Ca ardere pe-altarul Lui:
Doi miei de-un an, să pregătiți –
Fără cusur – și să-i jertfiți.
Aceste jertfe, le socot
Să-Mi fie arderea de tot
Care, mereu, trebuie dată,
Pentru că ea e necurmată.
4Mieii pe care-i pregătiți,
Iată cum vreau să îi jertfiți:
Pe primul, când se luminează;
Pe-al doilea, când se înserează.
5S-aduceți darul de mâncare,
Luat din a făinii floare.
A zecea parte s-o luați
Din efă și s-o frământați
Cu untdelemnul de măsline
Care au fost sfărmate bine.
Din untdelemnu-acesta fin,
Să folosiți un sfert de hin.
6Darul acesta, îl socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Ea trebuie-a fi necurmată,
La fel precum a fost cea dată
La muntele Sinai. Să fie
O jertfă, cum Îmi place Mie,
Adică una pregătită
A fi de flăcări mistuită,
Cari, pentru Domnul, a făcut –
În față-I – un miros plăcut.
7Mai trebuie și o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Pe care o veți da din vin.
Ea va avea un sfert de hin.
Ca jertfa să fie plăcută
Lui Dumnezeu, va fi făcută
În locul sfânt. Să dați astfel,
Câte o jertfă, pentr-un miel.
8Al doilea miel va fi adus
Când se-nserează – cum am spus.
Să-l însoțiți pe fiecare,
Cu darul dat pentru mâncare
Și totodată, c-o măsură
Din jertfa pentru băutură,
La fel precum s-a procedat
La jertfa care-n zori s-a dat.
Aceasta-i jertfa pregătită
A fi de flăcări mistuită
Și care, un miros plăcut,
Domnului, Îi va fi făcut.”
Jertfele de Sabat și de lună nouă
9„Când vine ziua de Sabat,
Iată ce jertfe-aveți de dat:
Întâi trebuie dat doi miei –
Fără cusur să fie ei
Și-un an să aibă fiecare.
Apoi, din a făinii floare,
Un dar, urmează, ca să dați.
Din efă deci, o să luați
Două zecimi, în care voi,
Ulei, s-adăugați apoi.
Veți mai aduce o măsură
Din jertfa pentru băutură.
10Toate acestea le socot
Să-Mi fie arderea de tot,
A unei zile de Sabat,
Afară de ce va fi dat
Zilnic, ca arderi necurmate,
Așa cum fost-au așezate,
Și însoțite de-o măsură
Din jertfa pentru băutură.
11La începutul luni-apoi,
Vreau alte jertfe de la voi,
Pe care am să le socot
Să-Mi fie drept arderi de tot:
Vreau un berbec și doi viței,
Precum și încă șapte miei
De-un an, care – precum se știe –
Fără cusur voiesc să fie.
12S-aduceți darul de mâncare,
Făcut din a făinii floare;
Doar trei zecimi o să luați,
Din efă, ca s-o frământați
Cu untdelemn. În acest fel,
Să însoțiți orice vițel.
Pentr-un berbece mai apoi,
Alt dar aveți s-aduceți voi.
Darul acesta de mâncare
E tot din a făinii floare.
Două zecimi o să luați –
Din efă – ca s-o frământați
Cu untdelemn. Iată-n ce fel,
13Veți face darul, pentr-un miel:
Și daru-acesta de mâncare
E tot din a făinii floare;
Doar o zecime să luați –
Din efă – și s-o frământați
Cu untdelemn. Am s-o socot
A fi o ardere de tot –
O jertfă ce e dăruită,
A fi de flăcări mistuită –
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
14Jertfe să dați – de băutură;
Să fie însă, cu măsură:
Pentr-un vițel, să dați, din vin,
O jumătate doar, de hin.
Iată cât trebuie să dați,
La un berbece: să luați
A treia parte dintr-un hin,
Ca și măsură, pentru vin.
Apoi, trebuie pentr-un miel,
Să procedați, în acest fel:
Luați un sfert doar, dintr-un hin,
Ca și măsură pentru vin.
Aceasta-i jertfa ce-o socot
A fi drept ardere de tot,
Ce, în tot anul, va fi dată,
La începutul luni-odată.
15Va trebui ca, mai apoi,
Un țap să mai aduceți voi,
Lui Dumnezeu, având menire,
De jertfă pentru ispășire.
Ea – în afară – va fi dată,
De arderea ce-i necurmată,
Precum și peste-acea măsură
Din jertfa pentru băutură.”
Jertfele de Paște
16„A paisprezecea zi apoi –
Din luna-ntâi – să țineți voi,
Paștele Domnului, urmând
17A cincisprezecea zi, la rând,
A fi o sărbătoare mare.
Apoi, sunt șapte zile-n care,
Numai azime – negreșit –
Ca să mâncați, e-ngăduit.
18În prima zi de sărbătoare,
S-aveți o sfântă adunare.
Nici o lucrare – nimenea –
Nu poate-a săvârși, în ea.
19O ardere de tot apoi,
Lui Dumnezeu, să Îi dați voi.
Această jertfă pregătită
A fi de flăcări mistuită
O să cuprindă doi viței
Și un berbec și șapte miei
Fără cusur, cari – să se știe –
Că trebuiesc de-un an să fie.
20S-adăugați, la fiecare,
Și darul lor pentru mâncare,
Cari din făină-i frământat,
Cu untdelemn amestecat.
Două zecimi să pregătiți –
Din efă – să le dăruiți
O dată cu berbecu-apoi,
Iar trei zecimi să luați voi –
Din efă – pentru un vițel
21Și o zecime, la un miel.
22Un țap veți da, având menire
De jertfă pentru ispășire;
Prin el, se face mai apoi,
O ispășire, pentru voi.
23Acestea fi-vor dăruite,
Pe lângă jertfele gătite,
Care – în zori – trebuie date
Și cari sunt jertfe necurmate.
24Date vor fi jertfele-acele,
În șapte zile. Astfel, ele
Sunt hrana jertfei pregătită
A fi de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
Pe lângă jertfa necurmată,
Să mai aduceți, totodată –
Precum v-am spus – și o măsură,
Din jertfa pentru băutură.
25A șaptea zi de sărbătoare,
Țineți o sfântă adunare.
Nu are voie nimenea,
Lucru de slugă-a face-n ea.”
Jertfele de Rusalii
26„Când de pe câmp veți strânge voi
Întâiul rod, să știți apoi,
Să Îi aduceți Domnului,
Un dar, ca jertfă-n fața Lui.
Să dați ăst dar pentru mâncare,
Numai la sărbătoarea care
Înseamnă, pentru-al vost’ popor,
Sfârșitul săptămânilor,
Care – precum v-am arătat –
La Cincizecime, e serbat.
În acea zi de sărbătoare,
S-aveți o sfântă adunare.
Lucru de slugă, nimenea,
Să facă-atunci, nu va putea.
27Îmi veți aduce doi viței
Și un berbec și șapte miei
De-un an; iar Eu am să-i socot,
Să-Mi fie-o ardere de tot,
Prin care, un miros plăcut,
În fața Mea, va fi făcut.
28S-aduceți darul de mâncare,
Luat din a făinii floare,
Cu untdelemn, amestecată
Și-n urmă, bine frământată.
Două zecimi o să luați,
Pentr-un berbece, când îl dați;
Dați trei zecimi, de un vițel
29Și numai una, la un miel.
30Să dați și-un țap având menire
De jertfă pentru ispășire,
Ca să se facă, mai apoi,
O ispășire, pentru voi.
31Aceste jertfe vor fi date,
Pe lângă cele necurmate
Și darul lor pentru mâncare.
Mieii aduși de adunare,
Fără cusur vor fi. Să știți
Că trebuie să dăruiți,
Pe lângă-acestea, și-o măsură
Din jertfa pentru băutură.”
Selectat acum:
Numeri 28: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca