Numeri 27
27
Legea asupra moștenirilor
1Dar fetele lui Țelofhad –
Fiul lui Hefer, Galaad,
Al lui Machir și-al lui Manase,
Ieșiți din a lui Iosif case –
Aveau ceva nelămurit.
Mahla, întâia, s-a numit;
Apoi urmează cea de-a doua,
Pe care o chemase Noa;
Hogla și Milca au urmat,
Iar Tirța, șirul, la-ncheiat.
2Fetele merseră-așadar,
La Moise și la Eleazar,
La capii Israelului
Aflați în fața cortului.
‘Naintea lor, când s-au aflat,
În acest fel, au cuvântat:
3„Al nostru tată – cum se știe –
S-a prăpădit bietu-n pustie;
Deși el nu a fost găsit
Printre cei cari s-au răzvrătit
Cu Core, contra Domnului,
E mort, pentru păcatul lui,
Fără ca să fi dobândit,
Un fiu, ce l-ar fi moștenit.
4De ce, numele tatălui –
Din mijlocul familiei lui –
Acum, va trebui să piară,
Căci el n-a avut fii, afară
De noi, cari fete îi suntem?
Dar oare, însă, nu putem
Primi noi, moștenirea lui?
Voim ca partea tatălui,
Pe care-o are între frați,
Nouă – acuma – să ne-o dați.”
5Moise, atunci, nimic n-a spus,
Ci mai întâi, el a adus
Pricina-n fața Domnului,
Ca să cunoască voia Lui.
6Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
7„Află că drept au glăsuit
Copilele lui Țelofhad –
Al lui Hefer fiu și-al lui Gad.
Tu să le dai în stăpânire,
Deci partea lor de moștenire.
Aceasta trebuie să fie –
De bună seamă – o moșie,
Chiar între ale fraților
Ce-i avusese tatăl lor.
8Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Atunci când întâmpla-se-va
Că o să moară cineva,
Și dacă printre-ai săi copii,
Omul acela n-are fii,
Veți trece-ntreaga moștenire
Ce-o va avea, spre stăpânire,
În mâna fetei omului.
9Dacă nu lasă-n urma lui
Nici fete, o să trebuiască
Atunci, frații să-l moștenească.
10Dacă nici frați nu va avea,
În urma lui, să i se dea
Averea, fraților pe care
Tatăl, acelui om, îi are.
11Dacă nici tatăl n-are frați,
Averea lui, voi să o dați
Doar rudei mai apropiate,
Din cele care sunt aflate
Atuncea, în familia lui.
Deci moștenirea omului,
Rudei acelea să o dați.
Lucrul acesta – nu uitați –
O lege și un drept să fie,
În Israel, pentru vecie,
Așa cum Domnu-a poruncit,
Când El, cu Moise, a vorbit.”
Iosua urmaș lui Moise
12Domnul, lui Moise, i-a mai spus:
„Pe Abarim, pe munte, sus,
Urcă-te-acuma și privește
Țara pe care-o dăruiește
Domnul, copiilor pe care
Poporul Israel îi are.
13Te las, numai să o privești,
Pentru că-n ea, n-ai să pășești.
La fel precum s-a întâmplat
Cu-Aron, vei fi adăugat –
În urmă – la poporul tău;
14Căci ați făcut un lucru rău,
Atunci când v-ați împotrivit
Poruncilor ce le-ați primit –
Când în pustia Țin erați –
Unde cu toții vă certați.
Acolo, voi nu M-ați sfințit,
Așa cum ar fi trebuit,
În fața-ntregului popor,
Strâns, cu prilejul apelor.”
(Acestea sunt apele care
Au provocat o ceartă mare,
La Cades – după cum se știe –
Chiar în a Ținului pustie.)
15Moise, atuncea, a vorbit:
16„Doamne, Tu care, negreșit,
Ești Dumnezeul tuturor –
Al tuturor duhurilor
Oricărui trup, te rog, găsește
Pe cineva și pregătește
Un om, pe cari să-l pui, mai mare,
Peste întreaga adunare.
17El o să meargă-n fruntea lor
Și va conduce ăst popor;
El o să-l poată scoate-afară,
Sau îl va duce iar, în țară,
Să nu pară acest popor,
Ca niște oi, fără păstor.”
18Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Iată că Eu l-am rânduit
Pe Iosua, fiul lui Nun.
Ia-l lângă tine, căci îți spun
Că e un om în care Eu
O parte-am pus, din Duhul Meu.
Tu, mâna doar, să îți așezi,
19Pe el, și să-l înfățișezi
La Eleazar, preotul mare,
Să vadă-ntreaga adunare
Cum că lui Iosua atunci,
Tu vei avea să-i dai porunci.
20Părtaș să-l faci tu – nu uita –
Deci la dregătoria ta,
Ca să primească ascultare,
De la întreaga adunare.
21Lui Eleazar, spune-i astfel:
„Te rog, întreabă, pentru el –
Ca nu cumva, noi să greșim –
De judecata lui Urim
Care-i ‘naintea Domnului,
Ca să urmăm porunca Lui.”
Iar Iosua – și-apoi cu el,
Întreg poporul Israel –
Are să iasă așadar,
Cum porunci-va Eleazar;
Și vor intra-n același fel,
Atunci când poruncește el.”
22Moise, întocmai, a-mplinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
Pe Iosua, el l-a chemat
Și-n urmă, l-a înfățișat
La Eleazar, preotul mare,
Și la întreaga adunare.
23Mâna, și-a pus asupra lui –
După porunca Domnului –
În văzul tuturor și-atunci –
Față de toți – i-a dat porunci.
Selectat acum:
Numeri 27: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca