Dacă mustrarea o iubești,
Atunci știința o-ndrăgești;
Cel cari mustrarea n-o primește,
Că este prost se dovedește.
Pentru cel care-i om de bine,
Bunăvoința Domnu-Și ține;
Dar Dumnezeu îl osândește
Pe cel cari rău se dovedește.
Omul nu va fi întărit
Prin rău; dar cel neprihănit,
Nicicând, nu se va clătina.
Femeia este cununa
Bărbatului, dacă-i cinstită;
Dar cea care e dovedită
Făcând rușine omului,
E putregai, în osul lui.
Neprihănitul drept gândește;
Însă cel rău, când sfătuiește,
Ascunde doar înșelăciune.
Cuvintele pe cari le spune
Omul cel rău, sunt curse doar,
Ca sângele să-l verse; iar
Neprihăniții, când vorbesc,
Cuvintele lor izbăvesc.
Cel rău e răsturnat – dispare;
Dar va rămâne în picioare
Casa celui neprihănit.
Un om poate fi prețuit
După știința arătată;
Dar cel cu inima stricată,
Disprețuit va fi, mereu.
Este mai bine, dragul meu,
Ca mai smerit, mereu, să stai
Și doar o slugă ca să ai,
Decât fudul, să te ții mare,
Iar tu să n-ai nici de mâncare.
Se-ndură cel neprihănit
Chiar și de vite; dar vădit
E căci cel rău nu va lăsa
Loc milei, în inima sa.
Cel cari ogorul își muncește,
Belșug de pâine dobândește;
Cine nimicuri a cătat,
Lipsă de minte-a arătat.
Bible App
Bible App for Kids
