Cum untdelemnul veselește
Și cum tămâia încălzește
Inima omului, la fel,
Sfatul unui amic fidel,
E dulce sufletului său.
Nu-l părăsi pe-amicul tău,
Și nici pe cel al tatălui;
Însă, în casa fratelui,
Să nu te duci când îți e rău,
În ziua necazului tău.
Fii înțelept, copilul meu!
Și-atunci, inima mea, mereu,
Putea-va să se veselească
Și liniștită să-i vorbească
Celui ce mă batjocorește.
Cel chibzuit rău-l zărește
Și de-a lui față se ascunde;
Dar proștii nu privesc pe unde
Își poartă pașii, căci grăbiți,
Merg către rău, și-s pedepsiți.
Ia-i haina celui ce-i chezași
Pentru un altul! Să nu-l lași!
Să-l ții zălog – singur s-a dat –
Până va fi răscumpărat!
Dacă o binecuvântare
Făcută este cu glas tare –
În zori – de un aproape-al tău,
Privește-o ca un lucru rău,
Căci ea, blestem, se dovedește.
Același preț îl cântărește
Și streașina picurătoare,
Și soața cea gâlcevitoare
Pe cari, de vrei să o oprești,
Vânt pare că zăgăzuiești,
Sau pari a ține untdelemn
C-o mână ce ar fi de lemn.
Cum fierul, alt fier va ascute,
Și-un om, pe altul, îl asmute.
Cine-ngrijește un smochin,
Îi va mânca rodul, din plin.
Cine, stăpânul, își păzește,
A lui răsplată o primește.
Precum în ale apei unde,
Față la față va răspunde,
La fel, inima omului
Răspunde-va seamănului.
Cum locuința morților
Și-adâncul înfiorător
Nu pot să fie săturate,
Asemenea sunt însetate
Privirile oamenilor,
Căci nesătui sunt ochii lor.
Tava, argintul, lămurește;
Cuptorul, aur, limpezește;
Cum e tigaia și-un cuptor
De puritate dătător
Pentru metalele aceste,
Și pentru om, asemeni este,
Când dobândește-un nume bun.
Pe omul care e nebun,
Ca pe grăunțe de-l așezi
În piuă și ai să-l pisezi
Cu pisălogul, n-ai să poți
Ca nebunia să i-o scoți.
De ale tale oi, grijește,
Și turmele ți le păzește.
Află că nici o bogăție
Nu-i veșnică, iar pe vecie,
Nici o cunună nu va sta.
Iarba, din nou, se va sălta
După ce fânu-i ridicat,
Iar cel din munți e adunat.
Mieii sunt pentru-mbrăcăminte,
Iar țapii sunt – să iei aminte –
Pentru munca ogorului,
Drept plată, muncitorului.
Destul, laptele caprelor,
Îți este ca, nevoilor,
Să le faci față: tu să ai,
Și slujnicelor, să le dai.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
