Psalmii 7
7
Cântul acest e-alcătuit
De David, și este menit
A fi un cântec trist, de jale,
Căci David a găsit cu cale
Ca să îl cânte Domnului
Din pricina cuvântului
Care de Cuș a fost rostit,
Cel care este Beniamit
1O Doamne, Dumnezeul meu,
Scăparea mea este la tine.
Mă izbăvește, tot mereu,
De cel care pe urmă-mi vine,
2Ca nu cumva, ca și un leu,
El să mă sfâșie pe mine,
Știind că prins când sunt la greu,
Să-mi sară-n ajutor, nu-i cine.
3O Doamne, Dumnezeul meu,
Dacă făcut-am fapte rele,
Dacă fărădelegi, mereu,
Avut-am pe mâinile mele,
4Dacă cu rău l-am răsplătit
Pe cel ce viețuia cu mine –
În pace – și n-am izbăvit
Pe cel ce asuprit mă ține
Fără să aibă vreun temei,
5Atuncea să mă urmărească
Toți cei cari sunt dușmani ai mei
Pentru ca viața să-mi răpească
Și să mi-o culce la pământ,
Iar slava să mi-o risipească!
(Oprire)
6Te scoală Domnul meu Cel sfânt!
Mânia Ta să îi lovească!
Te scoală, Dumnezeul meu!
Trimite-le a Ta mânie
Potrivnicilor mei, mereu,
Ca să oprești a lor urgie.
Trezește-Te să îmi ajuți!
Trezește-Te Doamne odată!
De mine Doamne-aminte-adu-Ți,
Și rânduiește-o judecată!
7Doamne, să fii înconjurat
De a popoarelor mulțime,
Iar peste ele, așezat,
Să fii Tu Doamne, la-nălțime!
8Judecător e Dumnezeu,
Peste popoare, peste fire.
Dreptate fă-mi, o Domnul meu,
După a mea neprihănire
Și nevinovăția mea!
9Ah! Răutatea, o oprește!
Pe cei răi nu-i lăsa să stea,
Ci Tu Doamne, îl întărește
Pe cel care-i neprihănit.
Căci Tu doar ești Acela care,
Rărunchi și inimi ai citit.
O Domnul meu, Cel drept și mare!
10Al meu scut este Dumnezeu.
Pe-acela care se vădește
Curat la inimă, mereu
Eu știu că El îl mântuiește.
11Domnul e drept judecător
Și nu am pentru ce mă teme.
Mânia Lui – foc arzător –
Se va aprinde-n orice vreme.
12Dacă, la Domnul, rău-acel
Nu se întoarce, eu știu bine
Că sabia Și-ascute El
Și arcul încordat Și-l ține.
13Apoi, azvârle-asupra lui
Săgețile ucigătoare.
Scăpare, pentru cel rău, nu-i,
De-a Lui săgeată arzătoare!
14Iată-l pe cel ce este rău:
Doar lucruri rele pregătește,
Fărădelegi – în gândul său –
Și-nșelăciune, zămislește.
15O groapă când a pregătit,
Cade în ea, căci n-o s-o vadă.
16Fărădelegi ce le-a urzit,
Toate asupră-i au să cadă.
La fel, cel rău va fi pățit
Când a făcut vreo silnicie:
Peste-a lui țeastă – negreșit –
În urmă ea are să vie.
17Pe Cel Prea-Nalt, Îl laud eu,
Pentru dreptatea arătată.
Am să-I cânt Numele, mereu,
Căci nu-am să tac eu, niciodată.
Selectat acum:
Psalmii 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca