Psalmii 8
8
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Un psalm, de David pregătit,
Spre-a fi cântat doar pe Ghitit
1Doamne, al nostru Dumnezeu!
Numele Tău e minunat
Peste pământ! Slava-Ți, mereu,
Mai sus de ceruri, s-a-nălțat.
2Din gurile copiilor
Și ale pruncilor aflați
La sân, Tu – contra tuturor
Vrăjmașilor încrâncenați –
O-ntăritură Ți-ai țesut
Să astupi gura la oricare
Și-astfel, să tacă, l-ai făcut,
Pe cel cu dor de răzbunare.
3Când cerurile le privesc,
Și stelele ce sunt durate
De către Tine, mă gândesc:
4„Ce-i omul? Ce însemnătate
Poate acesta a avea?
Dar al său fiu”, mă-ntreb cu teamă,
„Cine o fi, ce poate-avea,
Încât să iei Tu, la el, seamă?”
5Iată că înțeles-am eu,
Că l-ai făcut ca, mai prejos,
Să fie decât Dumnezeu,
Doar cu puțin, neîndoios.
6I-ai dat apoi, în stăpânire,
Lucrarea Ta cea minunată,
Și-n acest fel, întreaga fire,
Îi este la picioare-aflată.
7I-ai dat în stăpânire oi,
I-ai dat fiarele câmpului,
I-ai dat cirezile de boi
8Și păsările cerului.
Tu stăpânire i-ai mai dat
Și peste pești-aflați în mare,
Și-n mâna lui ai mai lăsat
Tot ce-i pe-a apelor cărare.
9Doamne, al nostru Dumnezeu,
Numele Tău e minunat
Pe-ntreg pământul și, mereu,
Mai sus de ceruri e-nălțat!
Selectat acum:
Psalmii 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca