Cel care este ocrotit
De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic,
Cel ce odihnă a găsit
La umbra Celui cari e veșnic,
Zice de El: „Loc de scăpare
E Domnul, în care cred eu!
El e cetatea mea cea tare,
El este Dumnezeul meu!”
De lațul vânătorului,
De ciumă și-a ei pustiire
Scăpat ești, prin puterea Lui!
El îți aduce izbăvire!
Vei fi, de pana-I, învelit.
Aripa Lui te va ascunde.
Credincioșia-I și-a croit
O pavăză și nu pătrunde
Nimic, în locul unde stai.
Groaza nopții nu te-nfioară;
Nu trebuie teamă să ai,
Nici de săgeata care zboară
În plină zi, nici de ciuma
Ce-n beznă își are cărare;
De-asemeni nici de molima
Ce bântuie-n amiaza mare.
O mie-ți cadă-alăturea,
Iar zece mii în dreapta-ți cadă,
Căci nu se vor apropia
De tine. Ochi-ți au să vadă
Care-i răsplata celui rău,
Că zici: „Am adăpost pe Domnul!”
Și faci din Cel Prea-Nalt, al tău
Turn de scăpare. Astfel, somnul
Nu o să-ți fie tulburat.
Nenorociri n-au să te-alunge,
Iar de urgii vei fi scăpat:
La cortul tău, nu vor ajunge,
Căci spune-va îngerilor,
Să te păzească-n a ta cale,
Iar ei – atunci – pe mâini te vor
Purta, ca picioarele tale
Să nu atingă pietrele.
Calci pe năpârci și peste lei;
De-asemeni calci și șarpele;
Nepăsător, treci peste ei.
Așa vorbește Dumnezeu:
„Îl izbăvesc, căci Mă iubește.
A cunoscut Numele Meu,
De-aceea ocrotit, el este.
Mă va striga, și-am să-i răspund!
Voi fi cu el în strâmtorare!
La al său glas, n-am să M-ascund,
Ci îi voi da ajutorare.
Din toate am să-l izbăvesc,
Iar mila Mea o să-l ajungă!
În veci, am să îl proslăvesc
Și am să-i dărui viață lungă.
Cu ea, el fi-va săturat.
Are să guste fericirea,
Pentru că lui îi este dat
Ca să primească mântuirea.”