Zaharia 6
6
1Apoi, din nou eu am privit
Și patru care am zărit.
Acestea, dintre munți, ieșeau
Și către mine se-ndreptau.
Munții acei – de bună seamă –
Mi se păreau că-s din aramă.
2Carul din față se vădea
Că niște cai roșii avea.
Carul pe care îl văzusem
Al doilea, cai negri, avuse.
3Caii pe care i-a avut
Al treilea car ce l-am văzut,
Albi, la culoare, se vădeau,
Iar caii care îl trăgeau
Pe-al patrulea fost-au bălțați
Precum și-n roșu colorați
4L-am întrebat, pe înger, eu:
„Ce-nseamnă asta, domnul meu?”
5„Sunt cele patru vânturi care
Umblă pe cer, fără-ncetare” –
Îmi zise el – „căci au plecat
Din locu-n care s-au aflat,
Din fața Domnului Cel Sfânt,
Care-i Stăpân peste pământ.”
6Spre miazănoapte au pornit
Caii cei negri. Au venit
Și caii albi, în urma lor.
Venit-a rândul cailor
Care, bălțați, s-au dovedit.
Spre miazăzi ei au pornit.
7Caii cei roșii au urmat,
Voind ca la cutreierat
Să ia pământul, negreșit.
Îngerul nu s-a-mpotrivit,
Căci zise: „Să porniți, ca vântul,
Ca să cutreierați pământul!”
Atuncea, caii au luat
Pământul la cutreierat.
8El m-a chemat și mi-a vorbit:
„Caii acei care-au pornit
Spre țara ce este aflată
În miazănoapte așezată,
Puțin, vor face să Îmi fie
Mai potolită-a Mea mânie.”
9Cuvântul mi-a vorbit apoi:
10„De la cei cari prinși de război
În Babilon, sunt, ai să iei
Daruri! Iată cine sunt ei:
Iedaia, Tobia, Heldai.
În acea zi, tu însuți ai
Ca să te duci la Iosia,
La fiul lui Țefania,
În casa-n cari s-au așezat,
În Babilon când au intrat.
11Argint și aur, tu adună,
Din mâna lor. Fă o cunună,
Din ceea ce o să se-adune.
Pe cap, lui Iosua, i-o pune –
Fiul lui Ioțadac – cel care
E pus a fi drept preot mare.
12Cununa, când i-o dăruiești,
În felu-acesta să-i vorbești:
„Ascultă ce-a spus Cel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Un om cari o să se numească
„Odraslă”, o să odrăslească
Foarte curând, din locul lui,
Spre-a zidi Templul Domnului.
13Da, Templul Domnului, de El,
Va fi zidit, căci este Cel
Ce are să se-mpodobească,
Purtând podoaba-mpărătească.
Stăpân și preot o să fie
Pe al lui scaun de domnie,
Desăvârșită stând, apoi,
Unirea dintre amândoi.”
14Cununi, atunci, vor mai avea
Helem, Iedaia, Tobia,
Precum și Hen, acel pe care,
Țefania, fecior, îl are.
Ăst fapt rămâne, peste fire,
Drept un moment de amintire
Căci o să-și aibă locul lui,
Apoi, în Templul Domnului.
15Aceia cari departe sânt,
Veni-vor și la Templul sfânt
Al Domnului, au să muncească.
Toate au să se împlinească
Și veți pricepe, mai apoi,
Că Domnul oștilor, la voi,
Pe mine – iată – m-a trimis,
Ca să vă spun tot ce v-am zis.
Lucrul pe care l-am vestit
O să se-ntâmple – negreșit –
Dacă veți asculta, mereu,
De-al vostru Domn și Dumnezeu.”
Selectat acum:
Zaharia 6: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca