Zaharia 8
8
1Iată ce-a spus Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
2„Așa vorbește, tuturor,
Cel care-i Domn al oștilor:
„Iată că am o râvnă mare,
Pentru Sion, o râvnă care
Mă stăpânește și se-arată
Că de mânie-i încărcată.”
3Domnul a zis, a doua oară:
„Către Sion Mă întorc iară,
Căci în Ierusalim, voiesc –
De-acuma – ca să locuiesc.
Ierusalimul – veți vedea –
Un nume nou, că va avea:
„Cetatea credincioasă” – iată –
I se va spune. Totodată,
Muntele Celuia pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are,
„Muntele sfânt”, va fi chemat.”
4Domnul din nou a cuvântat:
„Pe ulițele răsfirate
Ce-s în Ierusalim aflate,
Oameni în vârstă vor fi iar.
Bătrâni – atunci – mulți fi-vor, dar,
Vor sta alăturea de ei,
De-asemenea, multe femei.
Cu toți, toiege, vor purta
În mâini, care vor arăta
Mulțimea mare-a anilor
Care se află-asupra lor.
5Băieți și fete au să fie
La joacă, plini de veselie,
Pe ulițele răsfirate
Pe tot cuprinsul din cetate.”
6Iată ce-a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Dacă acest lucru, cumva,
Îl va mira pe cineva
Din cei ce sunt o rămășiță
Din al poporului vost’ viță,
Credeți că lucru-acesta, oare,
Și pentru Mine-i de mirare?”
7Iată ce-a spus Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Aflați dar, ce voi face Eu:
Îmi izbăvesc poporul Meu,
Din țara de la răsărit
Și din cea de la asfințit.
8Îl voi aduce înapoi
Și la Ierusalim, apoi,
Va locui poporul Meu
Și Dumnezeu îi voi fi Eu.
Îl voi conduce cu dreptate,
În adevăr și bunătate.”
9Așa a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Brațele să vă întăriți
Voi toți cei cari azi auziți
Cuvintele, de proroci spuse,
În ziua-n care au fost puse
Pietrele temeliilor
Casei Domnului oștirilor,
Când lucrul iarăși se pornește
Și al Lui Templu se zidește!
10‘Naintea zilelor aceste,
Nici o răsplată nu mai este
Pentru ceea ce a muncit
Omul sau vitele-au trudit.
Nici oamenii care intrau,
Precum nici cei care ieșeau,
Parte de pace n-au avut,
Pentru că – iată – am făcut
Ca toți să fie dezbinați
Și de vrăjmași înconjurați.
11Dar pentru-această rămășiță
Din a poporului vost’ viță,
N-am să mai fac cum am făcut
În vremile care-au trecut.
12Semănăturile-au să fie
Bune, iar vița cea de vie
Și câmpul vor da rod bogat,
Căci roua le va fi udat.
Aceste lucruri, arătate,
Cu toate au să fie date –
Atunci – la astă rămășiță
Din al poporului vost’ viță.
13Așa precum blestem erați
Când printre neamuri vă aflați –
Tu, casă a lui Israel
Și voi, din Iuda, tot la fel –
Am să vă mântuiesc apoi
Și veți ajunge a fi voi –
În lume – pentru fiecare,
Mereu, o binecuvântare.
Vă întăriți și-n orice vreme,
Voi nu aveți de ce vă teme!”
14Iată ce-a spus Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Căci după cum am căutat
Să vă fac rău, când mâniat
Am fost de-ai voști’ părinți mereu –
Și-apoi de acest lucru Eu
Nu M-am căit – astăzi vă spun
15Cum că în al Meu gând Îmi pun,
Ierusalimului, mereu,
Bine să-i fac de-acuma Eu.
Bine le fac, la cei pe care
Iuda în casa lui îi are.
De-aceea, voi – în orice vreme –
Nu veți avea de ce vă teme!
16Iată dar, ce anume-apoi –
De-acum – aveți a face voi:
În ale voastre porți, când stați,
În adevăr să judecați.
Doar adevărul, fiecare
Să-l spună-aproapelui ce-l are.
Să faceți toate-acestea voi,
Doar în vederea păci-apoi.
17Să nu gândească nimeni rău,
Față de un aproape-al său.
Nu jurați strâmb și vă feriți,
Neîncetat, ca să mințiți,
Pentru că am urât, mereu,
Toate aceste lucruri, Eu.”
18Cuvântul Domnului, de sus,
În acest fel, apoi, mi-a spus:
19„Așa a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Postul pe cari îl țineați voi
A patra lună, iar apoi
Postul pe care l-ați avut
A cincea lună, cel ținut
În luna-a șaptea și cu cel
Din luna-a zecea, tot la fel,
Pentru-a lui Iuda casă are
Să se prefacă-n sărbătoare.
Acestea toate au să fie
Zile de mare bucurie.
Dar pacea, tot mereu, să știți –
Și adevărul – să iubiți!”
20Așa a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Multe popoare, mai apoi,
Au să se-ndrepte către voi.
21Aceia care se vădesc
Că-ntr-o cetate locuiesc,
Vor merge-n alta, să-i adune
Pe toți și astfel le vor spune:
„Haideți să mergem să-L cătăm
Pe Domnul, Lui să ne rugăm!
La Domnul oștilor, și voi
Haideți, alăturea de noi!”
22Popoare-atunci, nenumărate,
Pe Domnul oștii au să-L cate,
Căci în Ierusalimul Lui,
Au să se roage Domnului!”
23Așa a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Când acel timp are să vie,
Oameni din orice seminție,
De orice neam și-orice popor –
Indiferent de limba lor –
De poala hainei au să-l ia
Pe un Iudeu, căci au să vrea
Să îi vorbească: „Vrem și noi
Să fim alăturea de voi,
Căci am aflat că Dumnezeu,
În al vost’ mijloc e mereu!”
Selectat acum:
Zaharia 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca