În ziua jertfei Domnului,
Pe fiii împăratului,
Pe voievozi, pe orișicine
Va îmbrăca haine străine
Am să îi pedepsesc. Cu ei,
Îi pedepsesc și pe acei
Cari peste prag sar, pe cei care
Cu silnicii și înșelare
Au umplut casele celor
Ce s-au vădit stăpâni ai lor.”
„În ziua ‘ceea”– Domnul zice –
„Mare prăpăd are să pice
Pe culmile dealurilor.
Atunci, la poarta peștilor,
Au să se-audă țipete
De jale doar, și urlete
În mahalalele aflate
În altă parte din cetate.
Locuitori din Macteș, voi
Vă văietați dar, căci apoi,
Cei care fac negoț, să știți
Că au să fie nimiciți.
De-asemenea, cei încărcați
Cu-argint nu vor mai fi cruțați,
Căci spulberați de peste fire
Vor fi ei, cu desăvârșire.
Când vremea ‘ceea va veni,
Atuncea Eu voi scormoni
Ierusalimul vostru mare –
În orice loc – cu felinare,
Pentru că am să-i pedepsesc
Pe toți cei cari se bizuiesc
Pe ale lor drojdii și zic:
„Nu se va întâmpla nimic,
Căci Domnul, din înaltul Său,
Nu face nici bine, nici rău!”
A lor avere adunată,
De jaf are să fie dată,
Iar casele lor pustiite
Ajunge-vor și nimicite.
Case, ei au să își zidească,
Dar nu au să le locuiască.
Vii vor sădi, făr’ a avea
Parte din al lor vin să bea.”
Iată că vine peste fire
A Domnului zi! De-mplinire,
Aproape-i ziua Lui, căci are
Ca să sosească-n grabă mare!
Amarnică e ziua Lui
Și-atunci plânsul viteazului
O să se-audă, cu amar,
Dintr-un hotar, în alt hotar.
Ziua aceea o să fie
Menită numai de mânie,
De groază și de necaz mare,
Pentru că este ziua care
E dată pentru pustiire,
Precum și pentru nimicire.
Este o zi întunecată,
De nori și beznă înecată,
O zi în care trâmbița
Țipătul și-l va înălța
În strigătele de război
Cari se vor îndrepta, apoi,
Către cetățile zidite
Și turnurile întărite.
Atuncea, omenirea are
Să fie pusă-n strâmtorare.
Va bâjbâi, cum bâjbâiesc
Cei care orbi se dovedesc,
Căci împotriva Domnului
Este păcatul omului.
De-aceea, sângele vărsat
Are a fi asemănat
Cu praful, iar carnea apoi,
O-mprăștii ca pe un gunoi!
Aurul ce îl vor avea
Și-argintul lor, de-asemenea,
Nu vor putea să-i izbăvească,
Atunci când are să sosească,
În lume, ziua Domnului.
De focul geloziei Lui,
Întreaga țară mistuită
Are a fi și nimicită,
Cu toți cei care se vădesc
Că pe al ei cuprins trăiesc.