YouVersion
Pictograma căutare

Țefania 1:8-18

Țefania 1:8-18 BIV2014

În ziua jertfei Domnului, Pe fiii împăratului, Pe voievozi, pe orișicine Va îmbrăca haine străine Am să îi pedepsesc. Cu ei, Îi pedepsesc și pe acei Cari peste prag sar, pe cei care Cu silnicii și înșelare Au umplut casele celor Ce s-au vădit stăpâni ai lor.” „În ziua ‘ceea”– Domnul zice – „Mare prăpăd are să pice Pe culmile dealurilor. Atunci, la poarta peștilor, Au să se-audă țipete De jale doar, și urlete În mahalalele aflate În altă parte din cetate. Locuitori din Macteș, voi Vă văietați dar, căci apoi, Cei care fac negoț, să știți Că au să fie nimiciți. De-asemenea, cei încărcați Cu-argint nu vor mai fi cruțați, Căci spulberați de peste fire Vor fi ei, cu desăvârșire. Când vremea ‘ceea va veni, Atuncea Eu voi scormoni Ierusalimul vostru mare – În orice loc – cu felinare, Pentru că am să-i pedepsesc Pe toți cei cari se bizuiesc Pe ale lor drojdii și zic: „Nu se va întâmpla nimic, Căci Domnul, din înaltul Său, Nu face nici bine, nici rău!” A lor avere adunată, De jaf are să fie dată, Iar casele lor pustiite Ajunge-vor și nimicite. Case, ei au să își zidească, Dar nu au să le locuiască. Vii vor sădi, făr’ a avea Parte din al lor vin să bea.” Iată că vine peste fire A Domnului zi! De-mplinire, Aproape-i ziua Lui, căci are Ca să sosească-n grabă mare! Amarnică e ziua Lui Și-atunci plânsul viteazului O să se-audă, cu amar, Dintr-un hotar, în alt hotar. Ziua aceea o să fie Menită numai de mânie, De groază și de necaz mare, Pentru că este ziua care E dată pentru pustiire, Precum și pentru nimicire. Este o zi întunecată, De nori și beznă înecată, O zi în care trâmbița Țipătul și-l va înălța În strigătele de război Cari se vor îndrepta, apoi, Către cetățile zidite Și turnurile întărite. Atuncea, omenirea are Să fie pusă-n strâmtorare. Va bâjbâi, cum bâjbâiesc Cei care orbi se dovedesc, Căci împotriva Domnului Este păcatul omului. De-aceea, sângele vărsat Are a fi asemănat Cu praful, iar carnea apoi, O-mprăștii ca pe un gunoi! Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.