După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi și arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe fața pămânului!”. Ilíe a mers să i se arate lui Aháb.
Era foamete grea în Samaría. Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul. Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeții Domnului, Obadía a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci în peșteră și se îngrijea de ei cu pâine și apă. Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în țară la toate izvoarele de apă și la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu-i nimicim dintre animalele noastre! Și-au împărțit țara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un [alt] drum. Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe [i-a ieșit] înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu fața [la pamânt] și a zis: „Tu ești, stăpânul meu, Ilíe?” El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi și spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este [pe aici]!»!”. Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare? Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Și când se spunea că nu ești acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit. Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Eu voi merge și-i voi spune lui Aháb și el nu te va găsi și mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea mea. Nu i s-a adus la cunoștință oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeții Domnului? Cum am ascuns dintre profeții Domnului câte cincizeci într-o peșteră și m-am îngrijit de ei cu pâine și cu apă? Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? El mă va ucide”. Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în fața căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Aháb]!”. Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb și i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe.
Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu ești cel care îl tulbură pe Israél!”. Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Báali. Acum, trimite și adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Báal și pe cei patru sute de profeți ai Așérei care mănâncă la masa Izabèlei!”.
Aháb a trimis [poruncă] la toți fiii lui Israél și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmél. Ilíe s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vă veți clătina în două părți? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după el, iar dacă este Báal, mergeți după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic. Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Báal sunt patru sute cincizeci. Să ni se dea doi tauri! Ei să-și aleagă un taur pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc. Să chemați numele dumnezeului vostru și eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”. Ilíe le-a zis profeților lui Báal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, căci sunteți mai mulți! Invocați numele dumnezeului vostru, dar nu puneți foc!”. Ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineață până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet și nimeni să răspundă. Și săltau lângă altarul pe care îl făcuseră. La amiază, Ilíe își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândește [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme și se va trezi!”. Ei au strigat mai tare și-și făceau tăieturi cu săbii și cuțite până s-au umplut de sânge. După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă și niciun semnal de atenție.
Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat. A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”. A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului și a făcut un șanț de mărimea a două sea de sămânță de jur împrejurul altarului. A așezat lemnele, a tăiat în bucăți taurul și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și vărsați-le peste arderea de tot și peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceți o dată!”. Și au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceți-o] pentru a treia oară!”. Și ei au făcut a treia oară. Apa curgea în jurul altarului, ba chiar și șanțul s-a umplut cu apă. Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél: fă să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israél și eu sunt slujitorul tău! Și că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu și că tu le întorci inima înapoi!”. Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și praful și a supt apa care era în șanț. Tot poporul a văzut, a căzut cu fața [la pământ] și a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”. Ilíe le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chișón și i-a înjunghiat acolo.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
