1 Împăraţilor 18:1-40
1 Împăraţilor 18:1-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Trecuseră multe zile (de atunci); iar Iahve i-a vorbit lui Ilie în al treilea an, zicându-i: „Du-te și prezintă-te în fața lui Ahab; pentru că voi trimite ploaie pe pământ!” Ilie a plecat să se ducă înaintea lui Ahab. În Samaria era mare foamete. Ahab l-a chemat pe Obadia, care era responsabil cu palatul. Obadia se temea mult de Iahve. Atunci când Izabela i-a omorât pe profeții lui Iahve, Obadia a luat o sută de profeți pe care i-a ascuns – câte cincizeci într-o peșteră; și i-a hrănit acolo cu pâine și cu apă. Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate văile acestora! Poate vom găsi iarbă, ca să păstrăm caii și măgarii vii. Astfel, sper să nu fim obligați să omorâm vreunul dintre animale.” Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urma să îl parcurgă fiecare. Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu fața spre pământ și l-a întrebat: „Tu ești, stăpânul meu numit Ilie?” El i-a răspuns: „Da, eu sunt. Du-te și spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!” Obadia a întrebat: „Oare care este păcatul meu? De ce vrei ca slujitorul tău să ajungă să fie omorât de mâna lui Ahab? Jur pe Iahve – pe Dumnezeul tău care este viu – că nu a rămas niciun popor și niciun regat unde stăpânul meu să nu fi trimis oamenii lui să te caute. Iar când spuneau că nu ești acolo, punea acel regat sau acel popor să jure că nu te-a găsit. Acum tu îmi ceri să merg și să îi spun stăpânului meu că a venit Ilie… Știu eu oare unde te va duce Spiritul lui Iahve după ce mă voi despărți de tine? Dacă mă voi duce să îi spun lui Ahab că ai venit, iar el nu te va găsi, mă va omorî. Totuși, slujitorul tău se teme de Iahve din tinerețea lui! Nu i s-a spus oare stăpânului meu ce am făcut atunci când Izabela i-a omorât pe profeții lui Iahve? Am ascuns o sută dintre profeții lui Iahve – câte cincizeci într-o peșteră – și i-am hrănit acolo cu pâine și cu apă. Acum, tu îmi ceri să merg și să îi spun stăpânului meu că a venit Ilie. El mă va omorî!” Ilie i-a spus: „Jur pe Iahve – pe Dumnezeu armatelor – care este viu și Căruia Îi slujesc, că astăzi mă voi prezenta în fața lui Ahab!” Obadia a plecat să îl întâmpine pe Ahab și să îl anunțe despre acest fapt. Apoi Ahab s-a dus să îl întâlnească pe Ilie. Atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu ești acela care distruge poporul Israel?” Ilie i-a răspuns: „Nu eu l-am distrus pe Israel; ci tu și familia tatălui tău – prin faptul că ați ignorat poruncile lui Iahve și l-ați urmat pe Baal. Strânge acum pe toți oamenii din Israel la mine – pe muntele Carmel. Să fie prezenți acolo cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și cei patru sute de profeți ai Astartei – care sunt hrăniți la masa Izabelei!” Ahab a chemat pe toți israelienii la muntele Carmel; și i-a convocat acolo și pe acei profeți. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul; și a zis: „Până când veți oscila între două alternative? Dacă Iahve este (adevăratul)Dumnezeu, urmați-L pe El! Iar dacă Baal este Dumnezeu, mergeți după el!” Poporul nu i-a răspuns nimic… Apoi Ilie a zis poporului: „Numai eu am rămas dintre profeții lui Iahve, în timp ce profeții lui Baal sunt patru sute cincizeci… Să ni se dea doi tauri! Ei să își aleagă un taur, să îl taie în bucăți și să îl așeze pe lemnele de pe altar; dar să nu dea foc (lemnelor). Eu voi pregăti celălalt taur și îl voi așeza pe lemne, fără să le dau foc. Apoi, voi să invocați numele (dumne)zeului vostru, iar eu voi chema numele lui Iahve. Dumnezeul care va răspunde prin foc, este adevăratul Dumnezeu!” Tot poporul a răspuns: „Așa să fie!” Ilie le-a zis profeților lui Baal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, pentru că sunteți mai mulți. Apoi invocați numele (dumne)zeului vostru; dar să nu aprindeți voi lemnele.” Ei au luat taurul care le-a fost dat; și l-au pregătit. Apoi au invocat numele lui Baal de dimineața până la prânz, zicând: „Baal, răspunde-ne (cu foc)!” Dar nu s-a auzit niciun sunet (și nu s-a întâmplat nimic). Nimeni nu le-a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care îl construiseră. La prânz, Ilie i-a ridiculizat, zicând: „Strigați mai tare – pentru că, totuși, el este (dumne)zeu. Poate că se gândește la ceva sau o fi (temporar) ocupat. Probabil că este într-o călătorie sau poate că doarme. Dacă veți striga astfel, se va trezi!” Ei au strigat mai tare; și conform obiceiului lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu lăncile până a început să le curgă sângele pe ei. După ce a trecut vremea prânzului, ei și-au continuat invocarea până la timpul când se aducea sacrificiul de seară; dar nu s-a auzit nici măcar o voce. Nu a fost niciun răspuns și nici nu a apărut vreun semn (din partea zeului). Atunci Ilie a zis întregului popor: „Apropiați-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Apoi Ilie a reparat altarul lui Iahve – altar care fusese distrus. Ilie a luat douăsprezece pietre, conform numărului triburilor formate din urmașii lui Iacov, căruia Iahve îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!” Cu acele pietre, el a construit un altar pentru numele lui Iahve. A săpat și un șanț în jurul altarului. În acel șanț încăpeau două măsuri de sămânță. A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăți și l-a așezat pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Ilie le-a zis: „Umpleți patru vase cu apă și goliți-le peste animalul pregătit pentru arderea integrală și peste lemne!” El le-a zis din nou: „Turnați apă încă o dată!” Ei au turnat apă încă o dată. Apoi Ilie le-a zis: „Faceți acest lucru și a treia oară!” Atunci ei au turnat apă și a treia oară. Apa curgea în jurul altarului; și a umplut chiar și șanțul. La momentul în care se aducea sacrificiul de seară, profetul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne – Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel – fă să se cunoască astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt sclavul Tău și că am făcut toate aceste lucruri conform poruncii Tale. Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu – Doamne – ești Dumnezeu și că Tu (dorești să) le întorci inimile spre Tine!” Atunci a căzut foc de la Iahve, a consumat arderea integrală, lemnele, pietrele și pământul. Acel foc a înghițit chiar și apa care era în șanț… Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu fața spre pământ și a zis: „Iahve este (adevăratul) Dumnezeu! Iahve este (adevăratul) Dumnezeu!” Ilie le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Baal! Niciunul dintre ei să nu scape!” I-au prins; iar Ilie i-a dus în valea Chișon și i-a înjunghiat acolo.
1 Împăraţilor 18:1-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat, că după multe zile, cuvântul DOMNULUI a venit la Ilie în anul al treilea, spunând: Du-te, arată-te lui Ahab; și voi trimite ploaie pe pământ. Și Ilie a mers să se arate lui Ahab. Și era o foamete aspră în Samaria. Și Ahab l-a chemat pe Obadia, care era guvernatorul casei sale. (Și Obadia se temea mult de DOMNUL; Fiindcă s-a întâmplat, când Izabela a stârpit pe profeții DOMNULUI, că Obadia a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și apă.) Și Ahab i-a spus lui Obadia: Du-te în țară, la toate fântânile de apă și la toate pâraiele; poate găsim iarbă pentru a salva caii și catârii, ca să nu pierdem toate animalele. Astfel, și-au împărțit țara între ei pentru a trece prin ea; Ahab a mers pe o cale, singur, și Obadia a mers pe altă cale, singur. Și pe când Obadia era pe cale, iată, Ilie l-a întâlnit; și el l-a recunoscut și a căzut cu fața la pământ și a spus: Tu ești, domnul meu Ilie? Și el i-a răspuns: Eu sunt; du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici. Și el a spus: Cu ce am păcătuit eu, ca să dai pe servitorul tău în mâna lui Ahab, ca să mă ucidă? Precum DOMNUL Dumnezeul tău trăiește, nu este națiune sau împărăție, la care domnul meu nu a trimis să te caute; și când ei spuneau: Nu este acolo; el lua un jurământ de la împărăție sau națiune, că nu te-au găsit. Și acum tu spui: Du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici. Și se va întâmpla, imediat ce eu voi pleca de la tine, că Duhul DOMNULUI te va duce nu știu unde; și astfel, când vin și îi spun lui Ahab și el nu te va găsi, că mă va ucide; dar eu, servitorul tău, mă tem de DOMNUL din tinerețea mea. Nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când Izabela a ucis pe profeții DOMNULUI, cum am ascuns o sută de bărbați dintre profeții DOMNULUI, câte cincizeci într-o peșteră și i-am hrănit cu pâine și apă? Și acum tu spui: Du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici; și el mă va ucide. Și Ilie a spus: Precum DOMNUL oștirilor trăiește, înaintea căruia stau în picioare, în această zi mă voi arăta negreșit lui. Astfel Obadia a mers să îl întâlnească pe Ahab și i-a spus; și Ahab a mers să îl întâlnească pe Ilie. Și s-a întâmplat, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a spus: Ești tu cel care tulbură pe Israel? Iar el a răspuns: Nu eu am tulburat pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, în aceea că ați părăsit poruncile DOMNULUI și tu ai urmat Baalilor. De aceea acum, trimite și adună la mine tot Israelul pe muntele Carmel și pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai dumbrăvilor, care mănâncă la masa Izabelei. Astfel, Ahab a trimis la toți copiii lui Israel și a adunat profeții la muntele Carmel. Și Ilie a venit la tot poporul și a spus: Până când veți șchiopăta voi între două opinii? Dacă DOMNUL este Dumnezeu, urmați-l pe el; dar dacă este Baal, atunci urmați-l pe el. Și poporul nu i-a răspuns un cuvânt. Atunci a spus Ilie poporului: Eu, numai eu, am rămas profet al DOMNULUI; dar profeții lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbați. Să ni se dea de aceea doi tauri; și ei să își aleagă un taur pentru ei și să îl taie bucăți și să îl pună pe lemne și să nu pună foc dedesubt; și eu voi pregăti celălalt taur și îl voi pune pe lemne și nu voi pune foc dedesubt; Și să chemați numele dumnezeilor voștri, iar eu voi chema numele DOMNULUI; și Dumnezeul care răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns și a zis: Bine spus. Și Ilie a spus profeților lui Baal: Alegeți-vă un taur și pregătiți-l întâi, pentru că voi sunteți mulți; și chemați numele dumnezeilor voștri, dar să nu puneți foc dedesubt. Și ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit; și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, spunând: Baale, ascultă-ne. Dar nu a fost nicio voce, nici nu a răspuns nimeni. Și săreau pe altarul care fusese făcut. Și s-a întâmplat la amiază, că Ilie i-a batjocorit și a spus: Strigați cu voce tare, pentru că el este dumnezeu; fie vorbește, sau urmărește ceva, sau este într-o călătorie, sau poate doarme și trebuie trezit. Și au strigat cu voce tare și s-au tăiat după obiceiul lor cu săbii și sulițe, până când sângele a țâșnit pe ei. Și s-a întâmplat, când miezul zilei a trecut și ei au profețit până la timpul oferirii sacrificiului de seară, că nu a fost nici voce, nici cineva care să răspundă, nici cineva care să dea ascultare. Și Ilie a spus către tot poporul: Apropiați-vă de mine. Și tot poporul s-a apropiat de el. Și el a reparat altarul DOMNULUI care era dărâmat. Și Ilie a luat douăsprezece pietre, conform numărului triburilor fiilor lui Iacob, către care cuvântul DOMNULUI a venit, spunând: Israel va fi numele tău; Și cu pietrele a zidit un altar în numele DOMNULUI; și a făcut un șanț în jurul altarului, atât de mare încât să conțină două măsuri de sămânță. Și a pus lemnele în ordine și a tăiat taurul în bucăți și l-a pus pe lemne și a spus: Umpleți patru vedre cu apă și turnați-o pe ofranda arsă și pe lemne. Și a spus: Faceți aceasta a doua oară. Și au făcut aceasta a doua oară. Și el a spus: Faceți aceasta a treia oară. Și au făcut aceasta a treia oară. Și apa curgea împrejurul altarului și el a umplut de asemenea șanțul cu apă. Și s-a întâmplat, pe timpul ofrandei sacrificiului de seară, că profetul Ilie s-a apropiat și a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Avraam, Isaac și al lui Israel, să se cunoască în această zi că tu ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt servitorul tău și că am făcut toate aceste lucruri la cuvântul tău. Ascultă-mă, DOAMNE, ascultă-mă, ca acest popor să știe că tu ești DOMNUL Dumnezeu și că tu le-ai întors inima înapoi. Atunci focul DOMNULUI a căzut și a mistuit ofranda arsă și lemnele și pietrele și țărâna și a supt apa care era în șanț. Și când tot poporul a văzut aceasta, au căzut cu fețele la pământ; și au spus: DOMNUL, el este singurul Dumnezeu; DOMNUL, el este singurul Dumnezeu. Și Ilie le-a spus: Luați pe profeții lui Baal; să nu scape niciunul dintre ei. Și i-au luat; și Ilie i-a coborât la pârâul Chișon și i-a ucis acolo.
1 Împăraţilor 18:1-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Au trecut multe zile, și Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe fața pământului!” Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. Și Ahab a trimis să-l cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. De aceea, când i-a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă. Ahab i-a zis lui Obadia: „Haidem prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și a catârilor și să n-avem nevoie să omorâm vitele.” Și-au împărțit țara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum. Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?” El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»” Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvârșit eu ca să-l dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăție unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute; și când se spunea că nu ești acolo, punea împărăția sau poporul acela să jure că nu te-a găsit. Și acum zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’» Și apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Dacă m-aș duce să-i dau de știre lui Ahab și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuși robul tău se teme de Domnul din tinerețea lui. Nu i s-a spus oare domnului meu ce am făcut când i-a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă? Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’» El mă va ucide.” Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul Oștirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab!” Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înștiințat despre lucrul acesta. Și Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. Abia l-a zărit Ahab pe Ilie, și i-a zis: „Tu ești acela care nenorocești pe Israel?” Ilie a răspuns: „Nu eu îl nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după baali. Strânge acum tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal și pe cei patru sute de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei!” Ahab a trimis soli la toți copiii lui Israel și i-a strâns pe proroci la muntele Carmel. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. Și Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc. Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!” Ilie le-a zis prorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu puneți foc!” Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. La amiază Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi.” Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat. A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îți va fi numele”, și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță. A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-le pe arderea-de-tot și pe lemne!” Și au făcut așa. Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta o dată!” Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară!” Și l-au făcut și a treia oară. Apa curgea în jurul altarului și au umplut cu apă și șanțul. În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta! Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu și să le întorci astfel inima spre bine!” Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” „Puneți mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat acolo.
1 Împăraţilor 18:1-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.” Ilie-n grabă a plecat Și pe Ahab l-a căutat, Căci marea era foametea Ce bântuia Samaria. Ahab ceru să vină-ndat’, Obadia, cel așezat Mai mare, peste casa lui, Și om al împăratului. – Obadia, de la-nceput, Teamă de Domnul a avut. De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. – Obadia, la împărat, S-a dus, iar el a glăsuit: „Ascultă dar, ce m-am gândit: Haidem, prin țară, să plecăm Și-n amănunt s-o cercetăm. Poate, izvoare-o să găsim, Sau poate, râuri întâlnim, În care apa n-a secat. Acolo, sunt încredințat, Că iarbă vom afla apoi, Căci doar în felu-acesta, noi Păstra-vom viața cailor, Catârilor și-a vitelor.” Țara, apoi, au împărțit-o Și fiecare a pornit-o, Pe drumul lui, în cercetare, Căutând râuri și izvoare. Singur mergea Obadia, Pe al său drum. De-asemenea, Ahab – tot singur – a plecat Când țara a cutreierat. Departe se afla de-acum Obadia, pe al său drum, Când înainte i-a ieșit Ilie, care l-a oprit. Obadia s-a închinat În fața lui și-a întrebat: „Tu ești Ilie, domnul meu?” Ilie zise: „Da, sunt eu. Du-te și, lui Ahab, să-i spui: „A venit omul Domnului!” Obadia l-a întrebat: „Am săvârșit eu, vreun păcat? De ce să merg, la el, eu, oare? Vrei ca Ahab să mă omoare? Viu este Domnul Dumnezeu, Că peste tot, stăpânul meu Trimis-a oameni să te cate. Când se spunea, în vreo cetate, Că nu te afli-n locu-acel, Să jure-ndată-i punea el – Pe împăratul locului Și pe întreg poporul lui – Precum că ei nu te-au zărit. Acum, la mine ai venit Și-mi spui: „Vreau ca Ahab să știe Precum că a venit Ilie!” De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu. Nu ți s-a spus? N-ai auzit Ce lucruri am înfăptuit Când Izabela poruncea Ca toți prorocii ce-i avea Al nostru Domn și Dumnezeu, Uciși să fie? Atunci eu, În mare grabă, am luat O sută de proroci, de-ndat’, Și-apoi la adăpost i-am dus. În două peșteri, eu i-am pus – Câte cincizeci în fiecare – Și le-am dat apă și mâncare. Oare cu ce-am păcătuit, Încât acuma, ai venit Și-mi spui: „Vreau ca Ahab să știe Precum că a venit Ilie!”? Dacă tu nu vei fi găsit, Mă va ucide, negreșit.” Ilie zise: „Viu, mereu, E al oștirii Dumnezeu – În slujba cărui mă găsesc – Căci astăzi am să-l întâlnesc, Pe împărat! Chiar astăzi vreau, În fața lui Ahab, să stau!” Atunci, Obadia făcuse Așa precum i se ceruse. În fața lui Ahab s-a dus Și l-a-nștiințat de tot ce-a spus Ilie, când s-au întâlnit. Apoi, Ilie a venit În fața împăratului. Îndată, la vederea lui, Ahab a zis: „Tu ești acel Care aduci, în Israel, Nenorociri?” Ilie-a spus: „Nu eu, ci tu chiar ai adus Nenorociri, peste popor. Tu te închini, idolilor! Tu și cei care se găsesc În casa ta, lui Baal slujesc! Pe Domnul, când L-ai părăsit, Poporul l-ai nenorocit! Strânge întregul Israel, La muntele chemat Carmel. Ia și prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are. Sunt patru sute și cincizeci Acei proroci. Când ai să pleci, Să-i strângi și pe acei pe care A voastră Astartee-i are. Căci dacă stai să îi socoți, Ei, patru sute, sunt, de toți. La masa Izabelei stau, Unde, de hrană, parte au.” Ahab – precum Ilie-a zis – Grabnic, solie a trimis Și-a strâns întregul Israel Apoi, la muntele Carmel. L-a munte, când s-au adunat Cu toți, Ilie a-ntrebat: „Când oare, o să încetați De-a mai umbla împiedicați? Luați aminte, la picioare! Voi nu simțiți, acuma oare, Că ele vi-s împiedicate, Căci amândouă vi-s legate? Dacă e Domnul, „Dumnezeu”, Pe El, să îl slujiți mereu! Dar dacă Baal s-a arătat Drept dumnezeu adevărat, Atunci întregul Israel Să îl urmeze doar pe el!” Apoi, a zis poporului: „Dintre prorocii Domnului, Iată, doar eu am mai rămas Acum, în cel din urmă ceas. Însă prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are, Sunt patru sute și cincizeci. Doi junci să ni se-aducă deci. Unul din ei va fi al lor. Pot să îl ia pe care vor. S-adune lemne, la un loc, Dar fără a le pune foc. Juncul, apoi, să-l pregătească, Jertfă lui Baal să-l dăruiască. Pe celălalt junc, eu îl iau, Ca Domnului, jertfă, să-l dau. Lemne, apoi, am să adun, Dar nici eu, foc, n-am să le pun. Apoi, prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are, Să-i cheme numele, căci eu Chem Numele lui Dumnezeu. Vom aștepta, și-acela care, Cu foc, răspunde la chemare, E Dumnezeu adevărat.” Poporul a încuviințat, Spunându-i: „Bine ai vorbit! Vom face cum ai poruncit!” Prorocilor lui Bal, apoi, Le zise: „Să alegeți voi, Un junc, pe cari să-l pregătiți, Pentru că mulți voi vă vădiți. Juncul pe lemne-l așezați Și pe al vost’ domn să îl chemați.” Juncul, prorocii l-au luat, L-au pregătit și au chemat Al lui Baal nume, începând De dimineață, până când Ameaza zilei s-a ivit. Ei au strigat, necontenit, „Baale, ascultă-ne pe noi Și ne trimite foc apoi!”, Însă, tăcut, ceru-a rămas, Căci nu s-a auzit vreun glas, Chiar dacă ei, sărind, strigau Și-altarul îl înconjurau. Atunci, Ilie a venit La ei și i-a batjocorit: „Strigați mai tare, vă-ndemn eu, Căci Baal – al vostru dumnezeu – Poate că are treabă multă Și de aceea nu v-ascultă. Poate-i în vreo călătorie, Sau se gândește. Cine știe? Poate că doarme, dar să știți Că, de strigați, o să-l treziți.” Și tăieturi și-au făcut ei – Cu săbii – după obicei; Cu sulițe s-au înțepat – Sărind mereu – și au lăsat Ca sângele să-i năpădească Sperând ca Baal să-i răsplătească. În acest fel, au aiurat Până aproape s-a lăsat Al înserării văl, afară, La vremea jertfelor de seară, Dar nici până la acel ceas Nu se-auzise nici un glas Și nici un semn nu s-a văzut Căci cerul tot rămase mut. Ilie-atuncea a chemat Poporul și a cuvântat: „Apropiați-vă de mine, Căci veți vedea îndată, cine E Dumnezeu adevărat!” A dres altarul sfărâmat, Al Domnului, și a adus Pietre pe cari în jur le-a pus. De toate, pietrele acele, Douăsprezece, fost-au ele, Căci a voit, una să fie, De fiecare seminție, Potrivit fiilor pe care Iacov i-avea, în ziua-n care, Domnul a zis, venind la el: „De azi, numit ești, Israel”. Cu-acele pietre, de îndat’, Ilie-apoi a ridicat Altar, Numelui Domnului. Un șanț săpat-a-n jurul lui, În cari sămânța ce-ncăpea, Două măsuri se dovedea. Lemne, pe-altar, a așezat, Iar juncul – în bucăți tăiat – L-a pus deasupra lemnelor. Apoi, a zis către popor: „Vreau, patru vedere, să luați, Cu apă, și să le vărsați Asupra jertfei dată-n dar Și-a lemnelor de pe altar.” Poporu-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie a mai zis apoi: „Mai faceți, înc-odată, voi, Lucrul acest.” Ei au făcut Așa precum li s-a cerut. Ilie însă-a zis apoi: „Haideți și înc-odată voi Mai faceți acest lucru, iară.” Ei l-au făcut și-a treia oară. Peste altar, apa curgea Și a umplut, de-asemenea, Și șanțu-n jurul său aflat. Ilie s-a apropiat Apoi, de-altaru-acela, iară, Și-n clipa când jertfa de seară Trebuia dată, a vorbit: „O Doamne, Tu cari Te-ai vădit Adevăratul Dumnezeu Pe care L-au avut, mereu, Avram, Isac și Israel, Lucrează azi, în așa fel, Ca să cunoască fiecare, Că Dumnezeul Cel pe care Îl avusese-acest popor, Ești Tu Doamne. Deci tuturor, Le-arată că Tu ești Cel Sfânt, Iar al Tău slujitor, eu sânt! Să știe că tot ce-au văzut, Prin a Ta voie, am făcut! Ascultă Doamne, ruga mea, Să poată ăst neam a vedea Că Tu ai fost și ești, mereu, Adevăratul Dumnezeu Și să se-ntoarcă către Tine, Făcând ceea ce este bine!” Atunci, cu toții au văzut, Un foc, din cer, cum a căzut, Care apoi a mistuit Juncul, de jertfă pregătit, Lemnele-n apă înmuiate, Pământul, pietrele aflate Lângă altar și-n jurul lui, Precum și apa șanțului Care-mprejuru-i s-a aflat. Poporul s-a înspăimântat – Când aste lucruri le-a văzut – Și la pământ, toți au căzut, Zicând: „Domnul este, mereu, Adevăratul Dumnezeu!” „Pe toți prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are Să puneți mâna, de îndat’!” – Ilie-n urmă a strigat Poporului. „Prindeți-i dar! Unul să nu scape, măcar!” Toți au fost prinși, precum a spus, Și-apoi poporul i-a adus În fața lui. El i-a luat, I-a dus și i-a înjunghiat Lângă un râu, Chison, numit, Și-astfel prorocii au pierit.
1 Împăraţilor 18:1-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi și arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe fața pămânului!”. Ilíe a mers să i se arate lui Aháb. Era foamete grea în Samaría. Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul. Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeții Domnului, Obadía a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci în peșteră și se îngrijea de ei cu pâine și apă. Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în țară la toate izvoarele de apă și la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu-i nimicim dintre animalele noastre! Și-au împărțit țara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un [alt] drum. Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe [i-a ieșit] înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu fața [la pamânt] și a zis: „Tu ești, stăpânul meu, Ilíe?” El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi și spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este [pe aici]!»!”. Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare? Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Și când se spunea că nu ești acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit. Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Eu voi merge și-i voi spune lui Aháb și el nu te va găsi și mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea mea. Nu i s-a adus la cunoștință oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeții Domnului? Cum am ascuns dintre profeții Domnului câte cincizeci într-o peșteră și m-am îngrijit de ei cu pâine și cu apă? Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? El mă va ucide”. Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în fața căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Aháb]!”. Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb și i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe. Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu ești cel care îl tulbură pe Israél!”. Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Báali. Acum, trimite și adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Báal și pe cei patru sute de profeți ai Așérei care mănâncă la masa Izabèlei!”. Aháb a trimis [poruncă] la toți fiii lui Israél și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmél. Ilíe s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vă veți clătina în două părți? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după el, iar dacă este Báal, mergeți după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic. Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Báal sunt patru sute cincizeci. Să ni se dea doi tauri! Ei să-și aleagă un taur pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc. Să chemați numele dumnezeului vostru și eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”. Ilíe le-a zis profeților lui Báal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, căci sunteți mai mulți! Invocați numele dumnezeului vostru, dar nu puneți foc!”. Ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineață până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet și nimeni să răspundă. Și săltau lângă altarul pe care îl făcuseră. La amiază, Ilíe își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândește [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme și se va trezi!”. Ei au strigat mai tare și-și făceau tăieturi cu săbii și cuțite până s-au umplut de sânge. După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă și niciun semnal de atenție. Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat. A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”. A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului și a făcut un șanț de mărimea a două sea de sămânță de jur împrejurul altarului. A așezat lemnele, a tăiat în bucăți taurul și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și vărsați-le peste arderea de tot și peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceți o dată!”. Și au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceți-o] pentru a treia oară!”. Și ei au făcut a treia oară. Apa curgea în jurul altarului, ba chiar și șanțul s-a umplut cu apă. Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél: fă să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israél și eu sunt slujitorul tău! Și că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu și că tu le întorci inima înapoi!”. Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și praful și a supt apa care era în șanț. Tot poporul a văzut, a căzut cu fața [la pământ] și a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”. Ilíe le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chișón și i-a înjunghiat acolo.
1 Împăraţilor 18:1-40 Noua Traducere Românească (NTR)
După multe zile, Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Ilie, în al treilea an, zicând: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab! Voi da ploaie pe fața pământului“. Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. În Samaria era foamete mare. Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de DOMNUL, iar când Izabela i-a omorât pe profeții DOMNULUI, Obadia a luat o sută de profeți, a ascuns câte cincizeci în câte o peșteră și le-a asigurat pâine și apă. Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin țară, pe la toate izvoarele și pe la toate pârâurile! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii și catârii în viață, astfel încât să nu trebuiască să omorâm vreunul dintre animale“. Apoi și-au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. În timp ce era pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. El l-a recunoscut, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a întrebat: ‒ Tu ești, stăpânul meu Ilie? El i-a răspuns: ‒ Eu sunt. Du-te și spune-i stăpânului tău: „Iată, a venit Ilie“. Obadia a zis: ‒ Cu ce am păcătuit, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât? Viu este DOMNUL, Dumnezeul tău, că n-a rămas nicio națiune și niciun regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Iar când spuneau că nu ești acolo, punea regatul sau națiunea aceea să jure că nu te-a găsit. Acum tu zici: „Du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată, a venit Ilie»“. Apoi, când voi pleca de la tine, Duhul DOMNULUI te va duce pe nu știu unde! Astfel, dacă mă duc să-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va ucide. Însă slujitorul tău se teme de DOMNUL din tinerețea lui. Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeții DOMNULUI? Am ascuns o sută dintre profeții DOMNULUI, câte cincizeci în câte o peșteră, și le-am asigurat pâine și apă. Iar acum tu zici: „Du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată, a venit Ilie»“. Mă va ucide! Ilie a zis: ‒ Viu este DOMNUL Oștirilor, înaintea Căruia stau, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab. Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab și să-l înștiințeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie. Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: ‒ Tu ești acela care-l nenorocește pe Israel? Ilie a răspuns: ‒ Nu eu l-am nenorocit pe Israel, ci tu și familia tatălui tău, prin faptul că ați părăsit poruncile DOMNULUI și te-ai dus după Baal. Convoacă acum tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai Așerei, care mănâncă la masa Izabelei. Ahab a trimis după toți fiii lui Israel și i-a convocat pe profeți la muntele Carmel. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: ‒ Până când veți mai șchiopăta de ambele picioare? Dacă DOMNUL este Dumnezeu, urmați-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmați-l pe acesta! Poporul nu i-a răspuns nimic. Apoi Ilie a zis poporului: ‒ Eu sunt singurul care am rămas dintre profeții DOMNULUI, iar profeții lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. Să ni se dea doi tauri. Ei să-și aleagă un taur, să-l taie în bucăți și să-l așeze pe lemnele de pe altar, fără să-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur și-l voi așeza pe lemne, fără să-i dau foc. Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele DOMNULUI. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu. Tot poporul a răspuns și a zis: ‒ Propunerea este bună. Ilie le-a zis profeților lui Baal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, pentru că sunteți mai mulți. Apoi chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeți voi focul“. Ei au luat taurul oferit lor și l-au pregătit. Apoi au chemat numele lui Baal de dimineața până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“. Dar nu s-a auzit niciun glas. Nimeni n-a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră. La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei, zicând: „Strigați mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează, sau este ocupat, sau se află în călătorie! Poate că doarme și se va trezi!“. Ei au strigat mai tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până a început să le curgă sângele pe ei. După ce a trecut miezul zilei, au continuat să profețească până când se aducea darul de mâncare, dar nu s-a auzit niciun glas, niciun răspuns; nimeni nu le-a dat atenție. Atunci Ilie a zis întregului popor: ‒ Apropiați-vă de mine! Și tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul DOMNULUI, care fusese dărâmat. Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor urmașilor lui Iacov, cel căruia DOMNUL îi vorbise, zicând: „Numele tău va fi Israel!“, și cu aceste pietre a construit un altar în Numele DOMNULUI. După aceea a făcut un șanț în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri de sămânță. A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăți și l-a așezat pe altar, deasupra lemnelor. El le-a zis: ‒ Umpleți patru ulcioare cu apă și goliți-le peste arderea-de-tot și peste lemne! Apoi a zis: ‒ Faceți lucrul acesta încă o dată! Și ei l-au făcut încă o dată. El a zis din nou: ‒ Faceți lucrul acesta și a treia oară! Iar ei l-au făcut și a treia oară. Apa curgea în jurul altarului și a umplut chiar și șanțul. În timp ce se aducea darul de mâncare, profetul Ilie s-a apropiat și a zis: „DOAMNE, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta. Răspunde-mi, DOAMNE! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, DOAMNE, ești Dumnezeu și Tu le întorci inimile spre Tine!“. Atunci a căzut foc de la DOMNUL, a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a înghițit și apa care era în șanț. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, s-au aruncat cu fața la pământ și au zis: „DOMNUL este Dumnezeu! DOMNUL este Dumnezeu!“. Ilie le-a zis: ‒ Prindeți-i pe profeții lui Baal! Niciunul dintre ei să nu scape! I-au prins, iar Ilie i-a dus la râul Chișon și i-a înjunghiat acolo.
1 Împăraţilor 18:1-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Au trecut multe zile și cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe fața pământului.” Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. Și Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă. Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și catârilor și să n-avem nevoie să omorâm vitele.” Și-au împărțit țara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum. Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?” El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’” Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvârșit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăție unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute și, când se spunea că nu ești acolo, punea pe împărăția și poporul acela să jure că nu te-au găsit. Și acum zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ Și apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Dacă m-aș duce să dau de știre lui Ahab și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuși robul tău se teme de Domnul din tinerețea lui. Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă? Și acum tu zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab.” Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înștiințat despre lucrul acesta. Și Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. Abia l-a zărit Ahab pe Ilie și i-a zis: „Tu ești acela care nenorocești pe Israel?” Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și v-ați dus după baali. Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal și pe cei patru sute de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei.” Ahab a trimis soli la toți copiii lui Israel și a strâns pe proroci la muntele Carmel. Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. Și Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc. Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!” Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu puneți foc.” Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi.” Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat. A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îți va fi numele”, și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță. A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-le pe arderea-de-tot și pe lemne.” Și au făcut așa. Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta o dată.” Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară.” Și l-au făcut și a treia oară. Apa curgea în jurul altarului și au umplut cu apă și șanțul. În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu și să le întorci astfel inima spre bine!” Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ și au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” „Puneți mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat acolo.