Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele trupești care se luptă împotriva sufletului. Să aveți o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l glorifice pe Dumnezeu în ziua vizitării.
De dragul Domnului, supuneți-vă oricărei autorități omenești, atât regelui, ca domnitor, cât și guvernatorilor, ca trimiși de el, ca să-i pedepsească pe cei care fac răul și să-i laude pe cei care fac binele! Căci aceasta este voința lui Dumnezeu: făcând binele, să închideți gura neștiinței oamenilor fără minte! Purtați-vă ca niște oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu! Cinstiți-i pe toți, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, respectați-l pe rege!
Servitorilor, fiți supuși cu toată teama stăpânilor voștri, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți. Căci este un har dacă cineva, din conștiință față de Dumnezeu, suportă necazuri suferind pe nedrept. Într-adevăr, ce onoare ar fi să suportați pedeapsa dacă ați păcătuit? Dar dacă suportați suferința, deși faceți binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. De fapt, la aceasta ați fost chemați, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeți pe urmele lui.
El, care nu a săvârșit păcat,
și nici nu s-a găsit înșelăciune
în gura lui,
care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu amenința, ci s-a încredințat [în mâna] celui care judecă cu dreptate. El însuși, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile [lui] ați fost vindecați.