1 Petru 2:11-24
1 Petru 2:11-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Preaiubiților, vă implor, ca străini și locuitori temporari în țară străină, abțineți-vă de la poftele carnale care se războiesc împotriva sufletului, Având comportarea voastră bună printre neamuri, pentru ca în ceea ce vorbesc de rău împotriva voastră ca de niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le vor vedea să glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării. Supuneți-vă fiecărei rânduieli omenești pentru Domnul, fie împăratului ca autoritate supremă, Sau guvernatorilor, ca celor trimiși de el pentru pedepsirea făcătorilor de rele și pentru lauda celor ce fac bine. Pentru că astfel este voia lui Dumnezeu, ca făcând bine să amuțiți ignoranța oamenilor fără minte; Ca oameni liberi, dar nu folosind libertatea voastră ca pe o manta a răutății, ci ca servitori ai lui Dumnezeu. Onorați pe toți. Iubiți pe frați. Temeți-vă de Dumnezeu. Onorați pe împărat. Servitorilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu toată teama, nu numai celor buni și blânzi, dar și celor perverși. Fiindcă acest lucru este demn de mulțumire, dacă cineva, datorită conștiinței către Dumnezeu, îndură întristare, suferind pe nedrept. Fiindcă ce glorie este, dacă veți îndura când sunteți loviți cu pumnul pentru păcatele voastre? Dar dacă faceți bine și suferiți și îndurați, acest lucru este plăcut lui Dumnezeu. Fiindcă la aceasta ați fost chemați, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să urmați pașii lui. El, care nu a făcut păcat, nici nu a fost găsită viclenie în gura lui, Care, fiind ocărât, nu a ocărât; când a suferit, nu a amenințat, ci s-a încredințat aceluia ce judecă cu dreptate. El însuși care a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn, ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui lovituri ați fost vindecați.
1 Petru 2:11-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dragii mei, vă îndemn ca pe niște străini care locuiesc temporar (pe pământ): să fugiți de dorințele (rele ale) naturii voastre umane păcătoase care se luptă împotriva sufletului. Să aveți un bun comportament între oamenii celorlalte națiuni. Deși ei vă defăimează, când vor vedea faptele voastre bune, vor fi determinați să Îl glorifice pe Dumnezeu în ziua venirii Lui. Respectați orice autoritate omenească; și pentru (a-L onora pe) Stăpân, să trăiți conform legilor și deciziilor pe care le decretează atât regele ca autoritate supremă (în stat), cât și guvernatorii. Ei sunt trimiși ca să pedepsească pe cei care fac fapte rele și să laude pe cei care fac lucruri bune. De fapt, Dumnezeu dorește ca prin aceste fapte bune pe care le faceți, să anulați efectul calomniilor făcute cu privire la voi de oamenii ignoranți și lipsiți de rațiunea sănătoasă. Comportați-vă ca niște oameni liberi, fără să faceți din libertate o scuză pentru fapte rele; ci să trăiți ca niște sclavi ai lui Dumnezeu. Respectați pe toți oamenii, iubiți-vă frații, trăiți în reverență față de Dumnezeu și acordați onoare(a corespunzătoare) regelui. Sclavilor, manifestați total respect față de stăpânii voștri și subordonați-vă lor. Să faceți acest lucru nu doar atunci când slujiți stăpânilor buni și prietenoși, ci și în cazul în care aveți stăpâni care se comportă dur cu voi. Atunci când cineva suportă în mod nedrept adversități pentru că se comportă conform conștiinței lui referitor la Dumnezeu, este ceva lăudabil! Oare de ce onoare beneficiați atunci când sunteți obligați să suportați lovituri ca urmare a faptului că ați făcut ce este rău?! Dar dacă suportați consecințe negative deși ați făcut ce este bine, acesta este un lucru lăudabil înaintea lui Dumnezeu. De fapt, la acest mod de viață ați fost chemați; pentru că la fel a trăit și Cristos. El a suportat adversități pentru voi, ca să vă fie un exemplu pe care să îl urmați. (Scriptura spune:) „El nu a comis (niciun) păcat; și gura Lui nu a făcut nicio afirmație cu care să înșele.” Când a fost insultat, nu a răspuns tot cu insulte. Când a fost determinat să sufere, nu a amenințat; ci S-a subordonat Celui care este un Judecător corect. Când a fost (crucificat) pe lemn, El a purtat păcatele noastre în corpul Său; pentru ca în timp ce noi murim față de păcat, să trăim pentru dreptate. Ați fost vindecați datorită rănilor Lui.
1 Petru 2:11-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii; iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului! Slugilor, fiți supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.
1 Petru 2:11-24 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Preaiubiţilor, ca pe nişte străini şi peregrini în lume, vă îndemn să vă feriţi de poftele trupeşti, care se luptă cu sufletul. Să aveţi o purtare frumoasă în mijlocul păgânilor, pentru ca, văzând faptele voastre bune, chiar atunci când vă blamează ca pe nişte răufăcători, să dea slavă lui Dumnezeu în ziua când vor fi cercetaţi. Supuneţi-vă oricărei orânduiri omeneşti, de dragul Domnului: atât împăratului ca suveran, cât şi guvernatorilor, ca trimişi ai Lui să-I pedepsească pe răufăcători şi să-I laude pe cei ce fac binele, întrucât aşa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reducem la tăcere prostia oamenilor ignoranţi. Ca nişte oameni liberi, dar care nu faceţi din libertate un paravan pentru rele, ci, ca nişte robi ai lui Dumnezeu, respectaţi-i pe toţi oamenii, iubiţi frăţia credincioşilor, temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi cinste împăratului. Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri cu tot respectul, nu numai celor buni şi cumsecade, chiar şi celor duri, fiindcă este un har dacă cineva rabdă suferinţe, pătimind pe nedrept, din cauza credinţei în Dumnezeu. De fapt, ce laudă este dacă răbdaţi când sunteţi bătuţi pentru că aţi făcut rău? Dar dacă răbdaţi, pătimind pentru că aţi făcut binele, este un har de la Dumnezeu. Căci la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă un exemplu ca să călcaţi pe urmele Lui. El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a aflat înşelăciune, batjocorit fiind, nu întorcea batjocura, pătimind, nu ameninţa, ci lăsa totul în seama Celui ce judecă drept. El Însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi
1 Petru 2:11-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul păgânilor, astfel încât, chiar dacă vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării . Fiți supuși oricărei autorități omenești, pentru Domnul: fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să‑i pedepsească pe cei ce fac răul și să‑i laude pe cei ce fac binele! Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând binele, să astupați gura oamenilor neștiutori și fără minte. Purtați‑vă ca niște oameni liberi, dar nu faceți din libertate o haină a răutății, ci purtați‑vă ca niște robi ai lui Dumnezeu! Dați cinste tuturor oamenilor; iubiți‑i pe frați; temeți‑vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului! Robilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit! Fiindcă este un har dacă cineva, pentru conștiința lui față de Dumnezeu, suferă întristare și pătimește pe nedrept. Căci ce laudă este să suferiți cu răbdare să fiți bătuți când ați făcut răul? Dar dacă faceți binele, pătimiți de pe urma lui și suferiți cu răbdare, este un har înaintea lui Dumnezeu. La aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a pătimit pentru voi și v‑a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. El n‑a făcut păcat și în gura Lui nu s‑a găsit vicleșug. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; când a pătimit, n‑a rostit amenințări, ci S‑a supus dreptului Judecător. Păcatele noastre le‑a purtat în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați .
1 Petru 2:11-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să-i pedepsească pe făcătorii de rele și să-i laude pe cei ce fac bine! Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu! Cinstiți-i pe toți oamenii; iubiți-i pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați-i cinste împăratului! Slugilor, fiți-le supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit! Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. Într-adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ce este bine, lucrul acesta Îi este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și când era chinuit, nu amenința, ci I Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.
1 Petru 2:11-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război. Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor. Supuși fiți, stăpânirilor, Care sunt omenești, mereu, Așa cum cere Dumnezeu; Și împăratului, să-i fiți Supuși, pentru că el – cum știți – Este înalt stăpânitor. Supuși fiți dregătorilor, Căci ei, trimiși, sunt, de-mpărat, Ca să vegheze, ne-ncetat, Să-i pedepsească pe toți cei Care fac răul, iar pe cei Care doar bine-au săvârșit, Să-i laude, necontenit. Căci iată, bunul Dumnezeu Vrea, ca făcând bine mereu, Voi, gura, să le-o astupați, La toți acei – dragii mei frați – Care s-au dovedit să fie Neștiutori, plini de prostie. Ca oameni slobozi vă purtați, Dar fără ca să preschimbați Această slobozenie-n voi, În haina răutăți-apoi; Ci vreau să vă purtați, mereu, Ca robi dar, ai lui Dumnezeu. Pe toți oamenii, să-i cinstiți. Pe frați, doresc, să îi iubiți. Teamă s-aveți – vă îndemn eu – Necontenit, de Dumnezeu. De-asemeni, trebuie să știți, Ca, pe-mpărat, să îl cinstiți. Vă-ndemn pe voi dar, slugilor: Supuși să fiți, stăpânilor, Cu teamă, frică, ne-ncetat – Nu doar celor ce-au arătat Că-s buni și blânzi, necontenit, Ci și celor ce-au dovedit Că greu pot a fi mulțumiți. Căci e plăcut lucru – să știți – Când omul suferă-ntristare, Pentru cugetul său ce-l are Față de Domnul, când curat El este, și nevinovat. Într-adevăr, cum vă făliți, Când cu răbdare suferiți Palmele care le-ați primit, Pentru un rău ce-ați săvârșit? Dar iată, un lucru plăcut, Lui Dumnezeu: când ați făcut, Doar binele și-ați suferit Și răbdători v-ați dovedit. Mai trebuie să știți, dragi frați, Că la aceast-ați fost chemați. Căci și Hristos a suferit, Doar pentru voi, când a venit În lume; iar în acest fel, Aveți o pildă, de la El, Ca suferind, să încercați, Pe-ale Lui urme, să călcați. „El n-a făcut nici un păcat, Iar vicleșug nu s-a aflat, În gura Sa, când a vorbit.” Iar când era batjocorit, El, batjocoritorilor, N-a-ntors batjocurile lor. Și-atunci când fost-a chinuit, Amenințări, El n-a rostit, Ci S-a supus, ascultător, Doar dreptului Judecător. În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.
1 Petru 2:11-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele trupești care se luptă împotriva sufletului. Să aveți o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l glorifice pe Dumnezeu în ziua vizitării. De dragul Domnului, supuneți-vă oricărei autorități omenești, atât regelui, ca domnitor, cât și guvernatorilor, ca trimiși de el, ca să-i pedepsească pe cei care fac răul și să-i laude pe cei care fac binele! Căci aceasta este voința lui Dumnezeu: făcând binele, să închideți gura neștiinței oamenilor fără minte! Purtați-vă ca niște oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu! Cinstiți-i pe toți, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, respectați-l pe rege! Servitorilor, fiți supuși cu toată teama stăpânilor voștri, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți. Căci este un har dacă cineva, din conștiință față de Dumnezeu, suportă necazuri suferind pe nedrept. Într-adevăr, ce onoare ar fi să suportați pedeapsa dacă ați păcătuit? Dar dacă suportați suferința, deși faceți binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. De fapt, la aceasta ați fost chemați, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeți pe urmele lui. El, care nu a săvârșit păcat, și nici nu s-a găsit înșelăciune în gura lui, care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu amenința, ci s-a încredințat [în mâna] celui care judecă cu dreptate. El însuși, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile [lui] ați fost vindecați.
1 Petru 2:11-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele firii pământești, care se luptă împotriva sufletului. Să aveți o purtare bună în mijlocul păgânilor, pentru ca, deși vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși oricărei instituții omenești, pentru Domnul: fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie guvernatorilor, ca unii trimiși de el să-i pedepsească pe răufăcători și să-i laude pe cei ce fac binele. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor nesăbuiți. Trăiți ca niște oameni liberi, dar nu vă folosiți de libertate ca să vă ascundeți răutatea, ci comportați-vă ca niște slujitori ai lui Dumnezeu. Respectați-i pe toți, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, respectați-l pe împărat. Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu doar celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți. Pentru că este un lucru plăcut dacă cineva, din cauza conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Căci ce onoare este să îndurați, dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut ce este bine și astfel suferiți, acesta este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați, deoarece și Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a comis păcat și în gura Lui nu s-a găsit înșelătorie“. Când era insultat, n-a răspuns insultând, când a suferit, n-a amenințat, ci S-a încredințat Celui Ce judecă drept. El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui ați fost vindecați.