1 Samuel 1
1
I. COPILĂRIA ȘI VOCAȚIA LUI SAMUÉL#1,0 1Sam 1–3 prezintă situația politico-religioasă a Israèlului și circumstanțele providențiale prin care Dumnezeu orânduiește o cotitură decisivă în istoria poporului prin Samuèl, ultimul dintre „judecători” și învestitorul primilor regi. Evenimentele se desfășoară în regiunea centrală a Palestinei și se referă la istoria a două familii: aceea a lui Elcanà și aceea a marelui preot, Èli. Aceasta din urmă este simbolul unei istorii învechite, obosite și corupte, pe cale de dispariție din cauza unui păcat de care atârnă judecata lui Dumnezeu (1Sam 2,27-36); o istorie fără viitor și fără speranță, căreia i se contrapune prospețimea nașterii miraculoase a unui copil, împlinirea rugăciunii pline de încredere a unei femei disperate din cauza sterilității. Cum s-a petrecut și altădată (1Sam 6,5-8; 17; 45,7-8; Ex 1-2; 14), Domnul preia controlul și îi oferă omului posibilitatea unui nou început; îl lasă în voia fragilității lui ca apoi să vadă că numai harul său poate să îi dea energia necesară să trăiască după exigențele alianței. Israèlul nu poate să-și aroge nicio pretenție. Totul îi este dat în dar.
Pelerinajul la Șílo și nașterea lui Samuél
1Era un om din Ramatáim-Țufám#1,1 Actuala Rèntis, o localitate la cca 15 km nord-est de Lida. Noul Testament cunoaște localitatea cu numele de Arimatèea, locul de proveniență al lui Iosíf care dobândește trupul lui Isus pentru a-l înmormânta (cf. Mt 27,57; In 19,38). Numele „Ramatàim” înseamnă „două înălțimi”, referindu-se probabil la existența a două sanctuare dedicate divinității. În v. 19, ca și în continuarea cărții ( 1Sam 2,11; 7,17; 8,4), acest loc este numit simplu „Ràma”, adică „înălțimea”., din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Țuf, din Efráta. 2El avea două soții: prima se numea Ána#1,2 Lit.: „cea grațioasă”., iar cealaltă Penína#1,2 Etimologia numelui nu este sigură: poate însemna „perlă” sau „femeie rodnică”.. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii. 3Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Șílo#1,3 Astăzi se numește Seilùn, la cca 20 km sud de Nàblus. Arca a fost stabilită aici în timpul judecătorilor sau, probabil, sub conducerea lui Iòsue (cf. Ios 18,1 șu), într-un sanctuar care a fost distrus (cf. Ier 7,12; 26,6.9; Ps 78,60) probabil de către filisteni după victoria asupra evreilor (1Sam 4). Pelerinajul anual despre care e vorba în text este legat de Sărbătoarea Corturilor. ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Sabaót#1,3 Termenul „sᵊḇāʾôṯ” (= „oștirile”) se poate referi la corpurile cerești (Jud 5,20; Is 40,26), la ființele îngerești (Ios 5,14 șu), la armatele lui Israèl sau la toate creaturile (Gen 2,1). Substantivul la plural are probabil o semnificație abstractă: „plinătatea”, „fără de număr”. De cele mai multe ori se referă la corpurile cerești sau la armatele terestre. În 1Sam 1,3.11, implică mult mai probabil o legătură cu adorația, și nu cu bătăliile; în acest caz, „oștire” înseamnă mai degrabă „ființele îngerești”., care era la Șílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni și Pinhás, preoți ai Domnului.
4În ziua în care Elcaná aducea jertfa, dădea Peninei, soția sa, fiilor și fiicelor ei câte o porție. 5Dar Ánei îi dădea o porție dublă#1,5 Expresia ebraică arată faptul că Elcanà îi dădea Ànei în mod ostentativ o porție mai mare., deoarece o iubea pe Ána, deși Domnul o lăsase sterilă#1,5 Lit.: „îi închisese sânul”.. 6Rivala ei o lua în râs, umilind-o#1,6 Lit.: „o irita ca să o enerveze”. din cauza sterilității#1,6 Sterilitatea era considerată o rușine în Israèl (Is 4,1; Lc 1,25). Dorința irealizabilă a naturii poate fi satisfăcută de o minune mântuitoare a lui Dumnezeu, pentru că el este cel care deschide și închide sânul matern (cf. Gen 20,18; 30,22; Rut 4,13). ei, pentru că Domnul o lăsase#1,6 Lit.: „îi închisese sânul”. sterilă#1,6 LXX are: „căci Domnul nu-i dăduse copil, după cât de mare era necazul ei și deznădejdea [din pricina] necazului ei și ea era deznădăjduită pentru că Domnul îi zăvorâse pântecul, așa încât nu-i dăduse copil”.. 7Așa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului#1,7 Sanctuarul arcei de la Șílo nu este un cort, cum era în pustiu, ci un edificiu (cf. 1,9; 3,2.3.15)., [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea și nu mânca. 8Elcaná, soțul ei, îi zicea: „Ána, de ce plângi și de ce nu mănânci? De ce ți-e inima întristată?#1,8 Lit.: „de ce ai inima rea?”. Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.
9Ána s-a ridicat după ce au mâncat și au băut#1,9 În LXX lipsește expresia „au băut”. la Șílo. Preotul Éli stătea pe scaun, lângă unul din ușorii din templul Domnului. 10[Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului și plângea. 11Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaót, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îți vei aduce aminte de mine și nu o vei uita pe slujitoarea ta și dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui”#1,11 LXX are: „Și a făcut o făgăduință Domnului, zicând: «Adonài, Doamne Eloài Sabaòth, dacă îți vei pleca privirea spre smerenia roabei tale și-ți vei aduce aminte de mine și-i vei da roabei tale un prunc de parte bărbătească, ți-l voi da în dar ție până în ziua morții lui. Și nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și fierul nu se va atinge de capul lui»”..
12În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Éli urmărea gura ei. 13Ána vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar glasul nu i se auzea. Éli însă credea că este beată 14și i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te și te trezește!”#1,14 Lit.: „îndepărtează vinul de la tine”.. 15Ána a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristat#1,15 Lit.: „cu duhul greu”.. Nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului. 16Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic#1,16 Lit.: „fiica lui Beliàl”, etimologic semnificând o femeie care nu valorează nimic, o perversă (Dt 13,14; Jud 19,22; 1Sam 2,12)., căci din prea marea durere și umilire a mea am vorbit până acum!”. 17Éli i-a răspuns: „Mergi în pace și Dumnezeul lui Israél să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”. 18Ea a zis: „Să afle har slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei#1,18 LXX adaugă: „s-a dus la han, a mâncat și a băut împreună cu bărbatul ei”., a mâncat și fața ei nu a mai fost [tristă].
19S-au sculat dimineața, s-au prosternat înaintea Domnului. Apoi s-au întors și au venit la casa lor, la Ráma. Elcaná a cunoscut-o pe Ána, soția sa, și Domnul și-a adus aminte [de ea]. 20Când s-au împlinit zilele, Ána a zămislit și a născut un fiu. I-a pus numele Samuél, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!”#1,20 Această explicație care pornește de la rădăcina „šāʾal” (= „a cere”) ar conduce mai degrabă la numele Saul; etimologia biblică se mulțumește aici cu o apropiere fonetică vagă. Numele „Samuèl” vine mai degrabă de la „šēm ʾēl”, care înseamnă „numele lui Dumnezeu” sau „numele (lui Dumnezeu) este «El»”.. 21Elcaná a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an și [să-și împlinească] votul. 22Dar Ána nu a urcat, ci i-a zis soțului ei: „Când îl voi înțărca pe copil, îl voi duce și-l voi prezenta#1,22 Lit.: „îl voi arăta înaintea Domnului”. înaintea Domnului. Și va rămâne acolo pentru totdeauna”. 23Elcaná, soțul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înțărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său”#1,23 Nu se știe la ce cuvânt al Domnului se face aluzie. Expresia constituie un refren deseori repetat de autorii deuteronomiști (cf. Dt 9,5; 2Sam 7,25; 1Rg 2,4; 6,12; 8,20; 12,15).. Femeia a rămas și a alăptat fiul până când l-a înțărcat.
24Când l-a înțărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri#1,24 Textul grecesc, cel siriac și variantele găsite la Qumràn au: „un taur de trei ani” (cf. 1Sam 1,25)., o éfă de făină și un burduf cu vin și le-a dus în casa Domnului, la Șílo. Copilul era încă mic#1,24 LXX are: „Atunci a urcat cu el la Selòm, [luând și] un juncan de trei ani, pâini, o efă de făină aleasă și un nèbel de vin; le-a dus în casa Domnului la Selòm și pe băiat împreună cu ele”.. 25Au înjunghiat taurul și au dus copilul la Éli#1,25 LXX are: „și au intrat dinaintea Domnului, iar tatăl lui a înjunghiat jertfa pe care o aducea an de an Domnului; și a intrat și băiatul, și a înjunghiat juncanul. Iar Ana, mama băiatului, a intrat la Èli”.. 26Ána a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viața ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului! 27Pentru copilul acesta m-am rugat și Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. 28De aceea și eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”#1,28 Lit.: „toate zilele pe care le va avea cerute de la Domnul!”.. Și s-au prosternat acolo înaintea Domnului. #9,1; Jud 13,2; 17,1; 19,1 #Gen 29,3 #Gen 12,8 #Gen 16,4-6 #Rut 4,15 #Gen 30,22-23 #Num 31,14 #Num 15,8-10
Selectat acum:
1 Samuel 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași