1 Samuel 2
2
Cântarea Ánei#2,0 Această cântare a fost considerată prototipul imnului Magnificat al Fecioarei Maria (Lc 1,46-55). Este vorba despre un psalm din epoca monarhică ce exprimă speranța celor săraci (cf. Sof 2,3 șu) și se termină cu evocarea regelui Mesia. A fost pus în gura Ánei pentru aluzia la femeia sterilă din v. 5b.
1Ána s-a rugat și a zis:
„Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul,
fruntea#2,1 Lit.: „cornul”, simbolul puterii și al grațiozității (2Sam 22,3; Ps 75,5-6; Is 5,1). mi se înalță
datorită lui Dumnezeu#2,1 Lit.: „Domnului”, în TM. LXX are „lui Dumnezeu”..
Mi se deschide larg gura
împotriva dușmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea ta.
2Nu este nimeni sfânt#2,2 Domnul este proclamat sfânt pentru că săvârșește minuni prin care este recunoscut și temut mai mult decât toți ceilalți zei. ca Domnul,
pentru că nu este altul în afară de tine.
Nu este stâncă#2,2 Domnul este numit stâncă pentru că este loc de refugiu și de apărare pentru Àna și pentru tot poporul lui Israèl (2Sam 22,3.47; 23,3). Același apelativ de stâncă (piatră) îi este atribuit de Isus lui Símon, constituindu-l ca fundament și apărare a Bisericii sale (Mt 16,18; In 1,42).
precum Dumnezeul nostru.
3Nu înmulțiți cuvintele trufașe
și să nu iasă aroganță#2,3 Mândria și aroganța sunt obstacole în calea mântuirii și cauză a pierzării.
din gurile voastre!
Căci Dumnezeu
este Domnul care știe [totul]
și lucrurile de el sunt cântărite.
4Arcul celor puternici a slăbit,
iar cei care se poticneau
au fost încinși cu putere.
5Cei sătui s-au închiriat pentru pâine,
iar cei flămânzi
nu mai suferă de foame#2,5 Lit.: „au încetat [să mai flămânzească]”..
Până și cea sterilă a născut de șapte ori,
iar cea care avea mulți fii s-a ofilit.
6Domnul dă moartea
și [tot el] aduce la viață;
el coboară în Șeól
și [tot el] scoate [de acolo].
7Domnul face sărac și [tot el] îmbogățește;
înjosește și înalță.
8El ridică din pulbere pe cel sărac,
înalță din gunoi pe cel nevoiaș
ca să stea cu cei mari
și să moștenească un tron de glorie.
Căci ale Domnului
sunt temeliile pământului
și peste ele a așezat lumea.
9El păzește picioarele celor drepți,
iar cei nelegiuiți vor pieri în întuneric.
Căci nu prin putere
va deveni puternic omul.
10Adversarii vor fi zdrobiți de Domnul.
Domnul tună#2,10 Asemenea unui Dumnezeu al furtunii care împrăștie fulgere și trimite tunete, ele fiind însuși glasul său (Ps 18,14; 29,3-9; Iob 37,4-5; 40,9). din ceruri.
El judecă marginile pământului;
dă putere regelui său#2,10 În timpul Ànei, Israèlul nu are încă rege. Redactorul cântării se gândește probabil la regele Davíd (2Sam 23,1.5; Am 9,11). Conceptul de rege este mult anterior instituției înseși, întrucât Israèlul a trăit în contact pentru multe secole cu Babilonia și Canaàn, popoare care aveau regii lor.
și îl înalță pe unsul#2,10 Lit.: „mᵊšîḥô”. Acest termen apare aici ca titlu regal. Regele primește ungerea fie din partea poporului (Davíd, cf. 2Sam 2,4; 5,3), fie din partea lui Dumnezeu (Saul, cf. 1Sam 10,1; Davíd, cf. 1Sam 16,13). Mesia este, în același timp, și un titlu al marelui preot, succesorul lui Aaròn (cf. Ex 28,41; Lev 4,3). lui”#2,10 În LXX există următoarea variantă: „Domnul îl va slăbi pe potrivnicul lui. Sfânt este Domnul! Să nu se fălească înțeleptul cu înțelepciunea sa, și să nu se fălească cel puternic cu puterea sa și cel bogat să nu se fălească cu bogăția sa! Ci întru aceasta să se fălească cel ce se fălește: că înțelege și că îl cunoaște pe Domnul și că face judecată și dreptate în mijlocul pământului. Domnul s-a urcat la ceruri și a tunat, el va judeca marginile pământului, el dă tărie regilor noștri și va înălța puterea unsului său!”..
11Elcaná a mers acasă la Ráma, iar copilul a rămas ca slujitor al Domnului înaintea lui Éli, preotul.
Răutatea fiilor lui Éli#2,12 Păcatul lor constă în disprețuirea darurilor aduse lui Dumnezeu. Acest dispreț era manifestarea externă a iubirii lor puține și a lipsei fricii de Dumnezeu. Gestul lor îi scandaliza și îi îndepărta pe israeliții pioși de sanctuarul din Șílo și de la monoteism.
12Fiii lui Éli erau oameni perverși#2,12 Lit.: „fii ai lui Beliàl” (cf. 1Sam 1,16; 25,25; 30,12; 2Sam 16,7; 20,1; Dt 13,14)., nu-l luau în seamă#2,12 Lit.: „nu-l cunoșteau”, adică nu duceau o viață demnă de Dumnezeu, nu-i respectau legea și cultul, nu aveau relații de iubire și de supunere față de el (Os 4,1; 6,6; Ier 2,8; 4,22). pe Domnul, 13nici regula preoțească față de popor: când cineva aducea o jertfă, venea slujitorul preotului, pe când se fierbea carnea, cu un trident în mâna sa, 14îl băga în oală, în cazan, în căldare sau în tigaie; tot ceea ce prindea tridentul, preotul lua pentru sine. Așa făceau ei tuturor celor din Israél care veneau acolo, la Șílo. 15Chiar și înainte de a arde grăsimea venea slujitorul preotului și zicea celui care aducea jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot; nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă!”. 16Dacă omul zicea: „Să ardă mai întâi grăsimea și apoi ia ceea ce dorești!”#2,16 Lit.: „ceea ce va dori sufletul tău”., [slujitorul] răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu forța!”. 17Iar păcatul slujitorilor era foarte mare înaintea Domnului, pentru că oamenii disprețuiau ofranda Domnului.
Copilăria lui Samuél la Șílo
18Samuél slujea înaintea Domnului. Tânărul era încins cu un efod de in#2,18 Efodul de aici pare o haină de pânză și are o utilizare diferită față de efodul marelui preot. Un astfel de efod este îmbrăcat și de Davíd ( 2Sam 6,14). Samuèl nu este din tribul sacerdotal; el este din Efraím; de aceea efodul său este din in.. 19Mama lui îi făcea în fiecare an un veșmânt mic și i-l aducea an de an când ea urca#2,19 Lit.: „femeia”. să aducă jertfa anuală. 20Éli i-a binecuvântat#2,20 Binecuvântarea în Biblie aduce cu sine fecunditatea, iar fiii sunt rodul acestei binecuvântări (Gen 1,28; 17,16). Binecuvântarea lui Dumnezeu este deseori sinonimă cu viața și abundența. pe Elcaná și pe soția lui și le-a zis: „Să-ți dea Domnul urmași din femeia aceasta în locul celui pe care ea l-a cerut și l-a dăruit Domnului!”. Și s-au întors acasă#2,20 Lit.: „la locul lor”.. 21Domnul a vizitat-o pe Ána, ea a zămislit și a născut trei fii și două fiice. Iar tânărul Samuél creștea înaintea Domnului.
Éli îi mustră pe fiii săi
22Éli a ajuns foarte bătrân și a auzit tot ce făceau fiii săi cu tot Israélul și că se culcau cu femeile#2,22 Femeile de serviciu la cort se ocupau de unele îndatoriri specifice (cf. Ex 38,8). Aici însă este vorba de prostituate sacre, numite în altă parte și „qᵊdēšâ” (Dt 23,18; Os 4,14). În Orientul Antic, prostituția sacră feminină – și uneori și cea masculină – era o practică de cult și o obligație. Uneori, în momentele cele mai obscure ale istoriei, și Israèlul este târât în această practică (Num 25,1-5; Os 4,11-14). care slujeau la ușa cortului întâlnirii. 23El le-a zis: „De ce faceți astfel de lucruri? Căci am auzit de faptele voastre rele de la tot poporul. 24Nu, copiii mei, nu este bine ceea ce aud! Voi faceți poporul Domnului să rătăcească. 25Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, îl va apăra#2,25 Lit.: „a judeca, a aprecia, a arbitra”. Dumnezeu; dar dacă păcătuiește împotriva Domnului, cine îl va apăra?”. Dar ei n-au ascultat glasul tatălui lor, căci Domnul avea de gând să-i facă să moară.
Domnul anunță pedepsirea lui Éli#2,26 Omul misterios care ajunge la Șílo vorbește cu vocea însăși a lui Dumnezeu. Este o judecată dură, întrucât Dumnezeu nu s-a sustras nicidoată de la cunoașterea oamenilor (cf. 1Sam 2,12), ba mai mult, „s-a revelat” (v. 27) încă din timpul exodului, încredințând „pentru totdeauna” casei lui Èli (descendent al unuia dintre fiii lui Aaròn: Ex 6,23; 1Cr 24,3) îndeplinirea funcțiunilor sacerdotale în Israèl (1Sam 2,28). Acest fapt face și mai gravă infidelitatea continuată a lui Hòfni și Pínhas, însoțită de complicitatea tatălui lor (v. 29). Dumnezeu a hotărât, de aceea, să-și retragă alegerea (v. 30), anunțând sfârșitul familiei (v. 31-34).
26Tânărul Samuél creștea și era plăcut înaintea Domnului și a oamenilor.
27A venit un om al lui Dumnezeu la Éli și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Nu m-am descoperit eu casei tatălui tău pe când erau ei în Egipt, în casa lui Faraón? 28Eu am ales-o dintre toate triburile lui Israél ca să-mi fie preoți: să urce la altarul meu, să ardă tămâie și să poarte efodul înaintea mea#2,28 Nu mai este vorba de o haină ca efodul din v. 18. Aici este un obiect ce aparține marelui preot și care este purtat sau se aduce ( 1Sam 14,3; 23,6; 30,7) și care conține sorții prin care este consultat Domnul (14,18 șu; 23,9 șu; 30,8). A apărut în epoca judecătorilor (Jud 17,5; 18,14 șu). Efodul lui Ghedeòn (Jud 8,26 șu) este condamnat ca simbol al idolatriei. Încetează să mai fie menționat în relatările ulterioare lui Davíd, în afara unei aluzii în Os 3,4.. Am dat casei tatălui tău toate jertfele prin foc ale fiilor lui Israél. 29De ce disprețuiți sacrificiile mele și ofrandele pe care le-am poruncit [să fie aduse] în locuința mea?#2,29 Lit.: „māʿôn”, un nume poetic pentru templu, ca în Ps 68,6; 71,3. Tu îi cinstești mai mult pe fiii tăi decât pe mine. Voi vă îngrășați cu cele mai alese#2,29 Lit.: „cele dintâi”. dintre ofrandele lui Israél, poporul meu». 30De aceea, oracolul Domnului Dumnezeului lui Israél: «Spusesem: ‹casa ta și casa tatălui tău vor umbla înaintea mea pentru totdeauna!› ». Dar acum, oracolul Domnului: «Departe de mine!#2,30 Lit.: „ḥālîlāʰ llî” (= „profan pentru mine”; cf. 1Sam 12,23; 20,2.9; 22,15; 24,7; 2Sam 3,17; 20,20). Este un strigăt de repulsie și de dezgust. Pe cine mă cinstește îl voi cinsti și pe cel care mă disprețuiește îl voi face de rușine! 31Iată, vin zile când voi tăia brațul#2,31 Brațul, în sens metaforic, indică vigoarea, activitatea, puterea omului sau a lui Dumnezeu (Dt 11,2). tău și brațul casei tatălui tău și nu va mai fi bătrân în casa ta. 32Vei vedea un dușman în locuința#2,32 Lit.: „māʿôn”. mea ori de câte ori îi voi face bine lui Israél. Nu va mai fi bătrân în casa ta niciodată. 33Și omul pe care nu-l voi nimici de la altarul meu [va rămâne] ca să ți se topească ochii și să-ți întristeze sufletul. Toată descendența casei tale va muri în floarea vârstei#2,33 Lit.: „ca oameni”..
34Și acesta este semnul care va veni la cei doi fii ai tăi, Hófni și Pinhás: în aceeași zi vor muri amândoi. 35Îmi voi ridica un preot credincios#2,35 Preotul anunțat aici ar putea fi identificat, la prima vedere, cu Samuèl. Dar el nu este din tribul lui Lèvi, nici dintre urmașii lui Aaròn. Redactorul ar putea să se refere la familia lui Sadoc, care a deținut preoția timp de cinci secole, înlocuindu-l pe Abiatàr, urmașul lui Èli (cf. 2Sam 8,17; 15,25; 1Rg 2,27.35). care va lucra după inima mea și după sufletul meu; îi voi zidi o casă trainică și va umbla înaintea unsului#2,35 Unsul, consacratul lui Dumnezeu, este regele începând de la Davíd și Solomòn. meu în toate zilele. 36Cine va rămâne din casa ta va veni și se va prosterna înaintea lui pentru un bănuț#2,36 Lit.: „pentru un agorot de argint”: subunitatea siclului/șechelului, moneda Israèlului. și o bucată de pâine și va zice: ‹Primește-mă la una dintre slujbele preoțești ca să mănânc o bucată de pâine!› »”. #Ps 5,12; Is 61,10 #Ps 89,18.25; 112,9 #Ps 35,21 #Ps 9,15; 20,6 #Ex 15,1 #2Sam 7,22; Is 64,3 #Ps 18,32; Is 44,8 #Ps 94,4 #Ps 73,11 #Ps 16,2; 21,2 #Ps 37,15; Ps 18,33 #Ps 113,9 #Dt 32,39; Os 6,1-2 #Ióna 2,7; Ps 30,4 #Ps 37,34 #Ps 113; Ps 75,4; 104,5 #Ps 91,12 #Ps 37,20 #Ps 33,16 #Ps 18,14-15 #Ps 96,13; 98,9 #Ps 89,25; 132,17 #Ex 4,21; Ios 11,20; Is 6,9-10 #Lc 2,52 #Ps 18,26 #Lev 26,16 #4,11 #Num 25,12-13
Selectat acum:
1 Samuel 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași