1 Samuel 4
4
ARCA ALIANȚEI
Înfrângerea Israélului și capturarea arcei
1Cuvântul lui Samuél a fost [adresat] întregului Israél#4,1 În LXX lipsește această primă parte din v. 1.. Israél a ieșit înaintea filisténilor#4,1 Încă din timpul lui Samsòn (Jud 13-16), filistenii erau dușmanii tradiționali ai Israèlului. Până în perioada lui Samuèl, zona de război între Israèl și filisteni era restrânsă la extremitatea orientală a munților lui Iùda și Efraím. În deceniile următoare însă, filistenii vor cuceri aproape toată zona muntoasă centrală, distrugând și sanctuarul de la Șílo (Ier 7,12-14) și ocupând și câmpia fertilă Esdrelòn, la nord-est de Carmèl. LXX are aici: „străinii”. la război. Și-au fixat tabăra la Ebén-Ézer#4,1 Înseamnă „stâncă de refugiu” (cf.: 1Sam 7,12, unde este explicat numele)., iar filisténii și-au fixat tabăra la Aféc. 2Filistenii s-au așezat în linie de luptă înaintea lui Israél și lupta s-a întins. Israél a fost bătut de filisténi: au ucis#4,2 Lit.: „i-au lovit”. în linia de luptă, în câmp, cam la patru mii de oameni. 3Poporul a venit în tabără și bătrânii lui Israél au zis: „De ce ne-a lovit Domnul astăzi înaintea filisténilor? Să aducem cu noi arca alianței#4,3 Intervenția arcei în bătălie apare ca fiind un fapt de excepție. Ea mai este totuși menționată în 2Sam 11,11 și în Ios 3,4.6. Arca a fost obiectul cel mai sacru pentru vechiul Israèl. Era o cutie de lemn îmbrăcată în aur (1Sam 25,10-16) și conținea tablele legii (Dt 10,1-5; 1Rg 8,9; cf. Evr 9,3-5) ca „mărturie” a alianței încheiate pe muntele Sinài între Dumnezeu și Moise. Pe capacul arcei erau așezați doi heruvimi care aveau rolul de „tron al lui Dumnezeu” (1Sam 4,4; 2Sam 6,2; 1Cr 13,6). De la acest tron al Domnului (v. 4) se așteaptă eliberarea și victoria (Num 10,35-36). De aceea, se credea că prezența Domnului este legată de arcă (1Sam 4,3.8). Domnului de la Șílo: să vină în mijlocul nostru și să ne salveze din mâna dușmanilor noștri!”. 4Poporul a trimis la Șílo și au luat de acolo arca alianței Domnului Sabaót care șade peste heruvimi#4,4 Heruvimii sunt figuri cerești maiestuoase care evocă ideea de putere; erau înzestrați cu aripi și cu un chip variabil între om și animal. Imaginea biblică despre heruvimi (cf. Ez 1,10) a fost direct sau indirect influențată de imaginile din Mesopotamia și Egipt. Misiunea lor este aceea de a fi păzitori ai locului sacru (cf. Gen 3,24) și intermediari între oameni și divinitate. De aceea sunt și simbolul adorației și al rugăciunii neîntrerupte (Ex 26,1.31; 36,8.35; 1Rg 6,23-28; 8,7; Ez 41,18.25).. Acolo erau cei doi fii ai lui Éli – Hófni și Pinhás – cu arca alianței lui Dumnezeu. 5Când a ajuns arca alianței Domnului în tabără, tot Israélul a scos un strigăt#4,5 Inițial, termenul ebraic „Tᵊrûʿâ” desemna un strigăt de război, ca în Ios 6,5.20 (cf. Am 1,14). Cu timpul, va deveni un strigăt de bucurie în liturgia de la arca lui Dumnezeu sau de la templu (2Sam 6,15; Ps 27,6; 33,3; 47,6; 89,16; 150,5). puternic și s-a cutremurat pământul. 6Filistenii au auzit răsunetul stigătului și au zis: „Ce înseamnă acest strigăt puternic în tabăra evreilor?”#4,6 Termenul este folosit în general de străini sau de israeliți în dialog cu străinii (1Sam 14,11.21; 29,3; cf. Gen 43,32; Ex 1,15; Ióna 1,9). Era un apelativ comun, puțin disprețuitor, care îi definea pe cei care aparțineau grupului etnic al israeliților.. Și au aflat că arca Domnului a venit în tabără. 7Filistenilor le-a fost frică fiindcă spuneau: „A venit Dumnezeu în tabără! Vai de noi, căci nu a fost aceasta până acum!#4,7 Lit.: „ieri și cu trei zile înainte”. 8Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceștia i-au lovit pe egipténi cu tot [felul] de plăgi în pustiu. 9Fiți tari și fiți bărbați, filisténilor, ca să nu deveniți sclavii evreilor așa cum ei au fost sclavii voștri! Fiți bărbați și luptați!”. 10Filistenii au luptat și Israél a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Măcelul a fost foarte mare și au căzut din Israél treizeci de mii de pedestrași. 11Arca lui Dumnezeu a fost luată, iar cei doi fii ai lui Éli – Hófni și Pinhás – au murit.
Moartea lui Éli
12Un om din Beniamín#4,12 LXX are: „bărbat ieminit”. a alergat din linia de luptă și a venit la Șílo în acea zi. Avea hainele sfâșiate și pe cap țărână#4,12 Ținuta celui care aduce vestea înfrângerii este un indiciu al situației grave: cu ocazia evenimentelor dureroase, evreii își sfâșiau hainele (Gen 37,29.34; 44,13; Jud 11,35; Mt 26,65) și își presărau deasupra capului praf sau cenușă (2Sam 1,2; 15,32; Neh 9,1). Praful și cenușa erau simbolul celei mai jalnice umiliri și a tristeții sufletului (Gen 3,14; Ios 7,6; Iob 2,12).. 13Când a ajuns, Éli era așezat pe scaun lângă drum, spre Míțpa#4,13 LXX are: „cercetând drumul”., căci avea inima neliniștită#4,13 Lit.: „tremurândă”. pentru arca lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a făcut cunoscut [aceasta], și toată cetatea a strigat. 14Éli a auzit răsunetul strigătului și a zis: „Ce înseamnă glasul acestui vaiet?”. A venit omul în grabă și i-a făcut cunoscut lui Éli [cele întâmplate]. 15Éli avea nouăzeci și opt de ani, avea ochii înțepeniți și nu mai putea să vadă#4,15 LXX are: „nouăzeci de ani” și adaugă la sfârșitul versetului: „și le-a spus bărbaților din jurul său: «ce-i cu glasul și cu zarva aceasta?»”.. 16Omul i-a zis lui Éli: „Vin din linia de luptă și de pe linia de luptă am fugit astăzi”. Éli i-a zis: „Care este situația, fiul meu?”. 17Cel care aducea vestea a răspuns: „Israél a fugit dinaintea filisténilor și poporul a suferit o mare înfrângere; chiar cei doi fii ai tăi, Hófni și Pinhás, au murit, iar arca lui Dumnezeu a fost luată. 18Când a amintit de arca lui Dumnezeu, Éli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; și-a sfărâmat ceafa și a murit, căci era om bătrân și greu. El a fost judecător peste Israél timp de patruzeci de ani”#4,18 LXX are: „douăzeci de ani”..
Moartea soției lui Pinhás#4,19 Nașterea fiului lui Pínhas și moartea mamei acestuia rezumă în mod tragic sensul tuturor evenimentelor descrise în acest capitol.
19Nora lui, soția lui Pinhás, era însărcinată și [aproape] să nască. Când a auzit vestea că arca lui Dumnezeu a fost luată și că au murit socrul și soțul ei, s-a încovoiat și a născut, căci veniseră peste ea durerile nașterii. 20Când era să moară, i-au spus cele care stăteau lângă ea: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!”. Dar ea n-a răspuns și n-a luat în seamă#4,20 Lit.: „nu a pus inima sa”. În Biblie, centrul facultăților intelective și volitive ale omului este inima. LXX are: „nu a înțeles în inima ei”.. 21I-a pus copilului numele Icabód#4,21 LXX are: „Uaibarcabòth”., căci zicea: „S-a îndepărtat gloria#4,21 „Gloria”, când se referă la Dumnezeu, indică prezența lui activă printre oameni. Această glorie nu mai este prezentă în Israèl, pentru că arca lui a fost luată de filisteni. Acest eveniment este punctul culminant al relatării. din Israél”, pentru că fusese luată arca lui Dumnezeu și pentru că muriseră socrul și soțul ei. 22Ea spunea: „S-a îndepărtat gloria din Israél, pentru că a fost luată arca lui Dumnezeu”. #29,1 #2Sam 10,12 #Jud 13,1 #Gen 35,17
Selectat acum:
1 Samuel 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași