1 Tesaloniceni Introducere
Introducere
Autorul și conținutul.
După indicația din 1Tes 1,1 și după mărturia tradiției, această scrisoare a fost scrisă de sfântul Paul, care predicase evanghelia în Tesaloníc în a doua călătorie misionară. De altfel, caracterul personal și asemănarea de limbă, stil și vocabular cu cele patru scrisori principale (Rom, 1Cor, 2Cor și Gal) arată autenticitatea acestei scrisori.
Nu prezintă învățături doctrinare, ci este expresia bucuriei în libertatea Duhului, conținând amintiri, mulțumiri, îndemnuri și avertismente. După diferitele elemente de compoziție, Scrisoarea întâi către Tesaloniceni aparține genului epistolar al epocii din lumea elenistică.
Comunitatea creștină din Tesaloníc a fost întemeiată de sfântul Paul împreună cu Síla și Timotèi în a doua călătorie misionară (Fap 17,1-9). Întrucât sfântul Paul a trebuit să părăsească în grabă Tesalonícul din cauza revoltei iudeilor, era îngrijorat de situația comunității creștine. Primind vești bune de la Timotèi și Síla, le scrie tesalonicenilor această scrisoare în care își exprimă bucuria că ei au rezistat la încercare.
Scrisoarea întâi către Tesalonicèni este cea mai veche scriere a Noului Testament, datând din anii 50-51 și fiind scrisă de la Corínt.
Teologia.
Deși scrisoarea nu are un caracter doctrinar; totuși, sunt atinse unele aspecte teologice. Întregul text este străbătut de așteptarea escatologică. Speranța întoarcerii lui Cristos marchează toată viața creștină. „Ziua Domnului” anunțată de Vechiul Testament, adică ziua în care Dumnezeu se va manifesta ca judecătorul celor drepți și al celor nelegiuiți, este înțeleasă de sfântul Paul ca „ziua lui Cristos”. Domnul Isus va veni în gloria sa de Fiu al lui Dumnezeu, pentru mântuirea celor credincioși și pieirea celor nelegiuiți. Tensiunea așteptării venirii lui Cristos punea în mod iminent problema datei sfârșitului lumii. De aici ia naștere o problemă specială pe care Apostolul trebuie să o rezolve: ce se va întâmpla cu cei decedați înainte de venirea Domnului? Sfântul Paul arată că cei morți nu vor fi nedreptățiți, căci ei vor fi înviați și astfel vor participa împreună cu cei vii la inaugurarea împărăției lui Cristos cel înviat. Atât tesalonicenii, cât și Apostolul, în momentul redactării scrisorii, doreau ca această dată să fie cât mai curând. Însă această așteptare a venirii iminente nu trebuie să fie obsesivă. Important este ca tesalonicenii să trăiască într-o stare de așteptare vigilentă, dar liniștită.
Un aspect asupra căruia sfântul Paul atrage atenția cu insistență este necesitatea dobândirii sfințeniei. Rădăcina acestei sfințenii este darul Duhului. Omul trebuie să devină un fel de „vas” viu, care să conțină Duhul lui Dumnezeu. Prezența Duhului în om cere un comportament moral adecvat, care presupune, pe de o parte, evitarea a tot ceea ce contrastează cu Duhul sfințeniei lui Dumnezeu (abuzurile sexuale fiind considerate o impuritate), iar pe de altă parte, preocuparea pentru tot ceea ce îl apropie pe om de Dumnezeu: iubirea frățească și munca cinstită, continuate de cultul adus lui Dumnezeu în liturgie.
Structura.
După salutul adresat tesalonicenilor (1,1), Apostolul îi mulțumește lui Dumnezeu pentru roadele predicării evangheliei la Tesaloníc și respinge calomniile pe care iudeii i le aduc (1,2–3,13). Urmează o serie de îndemnuri prin care Apostolul le cere tesalonicenilor: să umble „în dragostea lui Dumnezeu”, pentru că îl posedă pe Duhul Sfânt și să întrețină dragostea frățească prin muncă (4,1–5,28). Scrisoarea se încheie cu urările și salutul Apostolului și al colaboratorilor săi (5,23-28).
Destinatarii (1,1)
I. MISIONARII ȘI TESALONICENII (1,2–3,13)
II. ÎNDEMNURI ȘI ÎNVĂȚĂTURI (4,1–5,28)
Selectat acum:
1 Tesaloniceni Introducere: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași