2 Corinteni 1
1
I. INTRODUCERE
Destinatarii
1Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voința lui Dumnezeu, și fratele Timotéi#1,1 Originar din Lístra (Fap 16,1), Timotèi l-a însoțit pe Paul în cea de-a doua și cea de-a treia călătorie misionară. A luat parte la înființarea Bisericii din Corínt (Fap 18,5; 2Cor 1,19) și a asigurat legătura Apostolului cu această comunitate (1Cor 4,17; 16,10-11)., către Biserica lui Dumnezeu care este în Corínt#1,1 Corint a fost distrus de Mùmmius în anul 146 î.C., dar a fost reconstruit de Iùlius Cèzar în anul 44 î.C. cu numele de „Colònia Làus Jùlia Corinthiènsis”. A devenit îndată unul dintre cele mai mari orașe, cu o populație amestecată, și a fost capitala provinciei Ahàia, provincia romană corespunzătoare Greciei vechi (cf. Fap 18,1). și către toți sfinții care sunt în întreaga Aháia: 2har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos!
Mulțumire
3Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri#1,3 Termenul „paràklesis” (de la verbul „parakalèo”) apare de 29 de ori în Noul Testament, din care, în 2Corinteni, de 11 ori (verbul apare de 109 ori în Noul Testament, din care de 54 de ori în sfântul Paul, iar în 2Corintèni de 18 ori) și poate avea mai multe semnificații: „mângâiere, consolare, încurajare, ajutor, îndemn”. În 2Cor 1,3-11, unde termenul, sub ambele forme, apare de 10 ori, deși am ales semnificația „mângâiere” – „a mângâia”, termenul are toate nuanțele de mai sus, reprezentând dinamismul acțiunii salvifice a lui Dumnezeu., 4care ne mângâie în orice strămtorare a noastră ca să putem și noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice strâmtorare cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. 5Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisosește și mângâierea noastră. 6Așadar, dacă suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea și mântuirea noastră. Dacă suntem mângâiați, suntem astfel pentru mângâierea care vă întărește ca să suportați cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm și noi. 7Și speranța noastră pentru voi este neclintită știind că așa cum sunteți părtași ai suferințelor, la fel [veți fi părtași] ai mângâierii.
8Căci nu vreau, fraților, ca voi să rămâneți în ignoranță#1,8 Lit.: „să nu știți”. cu privire la necazul care a venit asupra noastră în Asia, cum am fost copleșiți peste măsură și peste puterile noastre, așa încât ne pierdusem speranța de a mai trăi#1,8 Necazul despre care vorbește Paul pare a fi diferit de revolta din Fap 19,23-40 și de încercarea din 1Cor 15,33. Probabil este situația relatată în Fil 1,12-30. Oricum, arestarea lui Paul la Ierusalím va fi provocată de iudeii din Asia (cf. Fap 21,27; 24,19).. 9Ba chiar ne-am socotit în noi înșine niște condamnați la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morți. 10El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte#1,10 În unele manuscrise apare varianta: „de un astfel de pericol”, în altele: „de atâtea pericole de moarte”. și ne eliberează#1,10 Alte variante au „ne va elibera”, iar într-o serie de manuscrise este omis: „și ne eliberează”. și în el sperăm că ne va mai elibera, 11ajutându-ne și voi prin rugăciunea făcută pentru noi, ca, prin darul#1,11 Lit.: „carisma”. [primit] de mai multe persoane, mulți să aducă mulțumire pentru noi#1,11 În câteva manuscrise vechi apare varianta: „voi”..
II. SLUJIREA APOSTOLICĂ ȘI DIFICULTĂȚILE EI
Schimbarea planului de călătorie al lui Paul
12Aceasta este mândria noastră: mărturia conștiinței noastre că, în lume și mai ales față de voi, ne-am purtat cu simplitate#1,12 Multe manuscrise importante au: „sfințenie”. și cu sinceritate divină#1,12 Lit.: „sinceritatea lui Dumnezeu”.; nu cu înțelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu. 13Însă nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau cunoașteți. Sper că până la sfârșit veți cunoaște, 14după cum ați și cunoscut în parte că mândria voastră suntem noi, iar voi a noastră în ziua Domnului nostru#1,14 În multe manuscrise lipsește: „nostru”. Isus.
15Cu această convingere voiam să vin la voi odinioară ca să aveți un al doilea har#1,15 Câteva manuscrise importante înlocuiesc „har” cu „bucurie”., 16de la voi să trec în Macedónia și din Macedónia să mă întorc din nou la voi și să fiu însoțit de voi în Iudéea. 17Voind acest lucru, m-am purtat oare cu ușurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine „da, da” să fie „nu, nu”? 18Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru față de voi nu este da și nu. 19Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi – de mine, de Silván și de Timotéi – nu este da și nu, ci în el este#1,19 Lit.: „a fost”. numai da. 20Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi amin#1,20 Cuvânt de origine aramaică, păstrat în greacă în formulele liturgice din Noul Testament. Înseamnă, literal, „este adevărat, este sigur” și arată fidelitatea Domnului și credința omului. Deseori, „amin” este concluzia la celebrarea liturgică, iar Liturgia Euharistică oferă un exemplu (cf. Rom 16,27; 1Cor 14,16; Ap 5,14). Apocalipsul îl va numi pe Isus „Amen” (Ap 3,14). lui Dumnezeu, spre gloria [sa]. 21Iar cel care ne întărește împreună cu voi în Cristos și ne-a uns este Dumnezeu, 22cel care ne-a însemnat cu sigiliul său și a pus#1,22 Lit.: „a dat”. în inimile noastre arvuna Duhului.
23Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu că n-am mai venit la Corínt, ca să vă cruț, 24nu că am fi noi stăpâni peste credința voastră, ci vrem să colaborăm și noi la bucuria voastră, căci voi rămâneți#1,24 Sau „stați”. tari în credință. #Rom 1,1 #1Cor 1,1 #Rom 1,7 #Ef 1,3 #Rom 15,5 #Col 1,24 #Fil 1,20 #Fil 2,27 #Rom 4,17 #2,17 #1Cor 1,17; 2,1 #1Cor 10,13 #1In 2,27 #6,1 #1Pt 5,2-3
Selectat acum:
2 Corinteni 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași