2 Regi 19
19
Intervenția profetului Isaía
1Când a auzit regele Ezechía, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în templul Domnului. 2I-a trimis pe Eliachím, [responsabilul] peste palat, pe Șébna, secretarul, și pe preoții cei mai bătrâni acoperiți cu saci la profetul Isaía, fiul lui Ámoț#19,2 Ezechía face apel la Isaía, așa cum vechii regi ai lui Israèl și Iùda făceau apel la profeți, sfetnicii lor de război, precum au fost Ilie sau Elizèu (cf. 1Rg 22,8-9; 2Rg 1,9.10; 3,11-12; 6,8-9 etc.).. 3I-au zis: „Așa vorbește Ezechía: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine; căci copiii sunt aproape să se nască, dar [femeia] nu are putere să îi nască#19,3 Metafora unei femei gata să nască, dar în imposibilitate de a da la lumină fiul din cauza slăbirii forței, reprezintă situația disperată a Ierusalímului.. 4Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rab-Șaché, pe care l-a trimis regele Asíriei, stăpânul său, să-l batjocorască pe Dumnezeul cel viu și să-l pedepsească Domnul Dumnezeul tău pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas și mai există!»”#19,4 Mântuirea restului poporului ales este una dintre temele fundamentale ale profetului Isaía (Is 4,3; 7,3; 10,20-21)..
5Slujitorii regelui Ezechía s-au dus la Isaía. 6Isaía le-a zis: „Așa să spuneți stăpânului vostru: «Așa vorbește Domnul: ‹Nu-ți fie teamă de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care m-au insultat slujitorii regelui Asíriei›! 7Iată, voi pune în el un duh!#19,7 Este vorba despre un presentiment trist, inspirat de Dumnezeu, care călăuzește inteligențele și inimile oamenilor; astfel, la aflarea înaintării regelui din Cuș, el se va întoarce în țară, unde va pieri de sabie. Când va auzi o veste, se va întoarce în țara lui și-l voi face să cadă de sabie în țara lui»”.
Plecarea lui Rab-Șaché
8Rab-Șaché s-a întors și l-a găsit pe regele Asíriei luptând împotriva [cetății] Libná, căci auzise că plecase din Láchiș. 9Atunci, [regele Asíriei] a auzit despre Tirháca#19,9 Tirhàca (în documentele egiptene, „Tahàrqa”, și în analele asiriene, „Tarqù”) a domnit între 690-664 î.C. Este ultimul Faraòn din dinastia XXV. Una dintre cele cinci stele ale acestui suveran, descoperite în templul de la Kawa, în Sudan, și publicate în 1.949, permite determinarea anului nașterii Faraònului. Rezultă, astfel, că în timpul expediției lui Senaheríb din 701 î.C., el nu avea mai mult de 8 sau 9 ani, deci nu era capabil să desfășoare vreo activitate militară. Acest fapt determină admiterea unei a doua expediții a lui Senaheríb în Palestina, între 689-686 î.C., când Tirhàca urcase deja pe tronul Egiptului și putea să conducă lupta anti-asiriană. Cine refuză această a doua campanie poate aduce ca argument faptul că autorul biblic îi atribuie lui Tirhàca titlul de rege prin anticipație., regele din Cuș#19,9 Se referă la Nùbia sau la Etiopia (cf. Gen 2,13; 10,6-8)., spunându-se: „Iată, a ieșit să lupte împotriva ta”.
El s-a întors și a trimis mesageri la regele Ezechía, zicând: 10„Așa să-i spuneți lui Ezechía, regele lui Iúda: «Să nu te înșele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: ‹Nu va fi dat Ierusalímul în mâinile regelui Asíriei›. 11Iată, ai auzit ce au făcut regii Asíriei tuturor țărilor pe care le-au nimicit. Iar tu vei scăpa? 12I-au eliberat pe ei dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei: Gozán, Harán, Réțef#19,12 Este localitatea asiriană Rasàppa, în Gèbel-Singar. și pe fiii lui Éden#19,12 Referință la locuitorii din Bit-Adiní. din Telasár?#19,12 Este o cetate din sudul districtului cu același nume și corespunde acadicului „Til-Bašeri”. 13Unde este regele din Hamát, regele din Arpád și regele cetății Sefarváim, din Hená și Ivá?»”.
14Ezechía a luat scrisorile#19,14 Conținea v. 10-13 și era formată dintr-un sul de pergament care se desfășura în timpul lecturii. Regele îl desfășoară înaintea lui Dumnezeu, ca și cum ar fi vrut să-l facă să citească. din mâna mesagerilor și le-a citit. Apoi a urcat în templul Domnului. Ezechía le-a deschis înaintea Domnului. 15Ezechía s-a rugat înaintea Domnului și a zis:
„Doamne Dumnezeule al lui Israél,
care șezi peste heruvimi!
Tu ești singurul Dumnezeu
pentru toate stăpânirile pământului!
Tu ai făcut cerul și pământul.
16Pleacă-ți, Doamne, urechea și ascultă!
Deschide-ți, Doamne, ochii și vezi!
Ascultă cuvintele lui Senaheríb
pe care le-a trimis ca să-l insulte
pe Dumnezeul cel viu!
17Este adevărat, Doamne,
că regii Asíriei au distrus#19,17 Lit.: „au făcut să se usuce”. popoare și țări.
18I-au dat pe zeii lor în foc,
căci ei nu erau dumnezei,
ci lucrarea mâinilor oamenilor
din lemn și din piatră.
Și au pierit.
19Acum, Doamne Dumnezeul nostru,
eliberează-ne din mâna lui!
Și vor ști toate stăpânirile pământului
că numai tu, Doamne, ești Dumnezeu”.
20Atunci Isaía, fiul lui Ámoț, a trimis la Ezechía să-i spună: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o referitor la Senaheríb, regele Asíriei». 21Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui#19,21 Domnul răspunde rugăciunii regelui prin intermediul profetului Isaía. Poemul, influențat puternic de acesta din urmă, se poate împărți astfel: v. 21-22, cuvintele profetului către regele Asíriei; v. 23-24, propunerea arogantă a regelui Asíriei; v. 25-28, răspunsul Domnului către regele asirian; v. 29-34, răspunsul Domnului adresat lui Ezechía.:
«Te disprețuiește și râde de tine
fecioara, fiica Siónului.
În urma ta dă din cap#19,21 În semn de batjocură (cf. Ps 22,8; Iob 16,4; Lam 2,15; Mt 27,39; Mc 15,29). În alte contexte, este semnul unei mirări pline de groază (cf. Ps 64,9; 109,25).
fiica Ierusalímului#19,21 „Fecioara, fiica Siònului” (cf. Lam 2,15) sau numai „Fiica Siònului” (cf. Is 1,8; 10,32 etc.; Ier 4,31; Mih 1,13; 4,8; Sof 3,14) și „Fiica Ierusalímului” (cf. Mih 4,8; Sof 3,14; Zah 9,9; Lam 2,13.15 etc.) sunt personificări poetice ale Siònului și Ierusalímului..
22Pe cine l-ai disprețuit și l-ai insultat?
Împotriva cui ți-ai ridicat glasul
și ți-ai înălțat privirea?
Împotriva sfântului lui Israél!#19,22 Reprezentarea tipică a lui Dumnezeu în Isaía.
23Prin mesagerii tăi l-ai disprețuit
pe stăpânul meu, zicând:
‹Cu mulțimea carelor mele
am urcat pe vârful munților,
pe coastele Libánului.
Voi tăia cedrii lui cei înalți
și chiparoșii lui cei aleși.
Voi intra până la locuințele lui
cele mai îndepărtate,
până la pădurea lui cea mai deasă!#19,23 Lit.: „pădurea Carmelului său”.
24Am săpat și am băut ape străine.
Am secat cu talpa picioarelor mele
toate canalele Egiptului›#19,24 De fapt, primul suveran asirian care a invadat Egiptul este Asarhadòn, succesorul lui Senaheríb. Nu este totuși exclus ca Senaheríb să-și fi fixat printre planurile sale de viitor și această cucerire..
25Nu ai auzit oare?
Din timp am pregătit aceasta;
din zile îndepărtate am plănuit
și acum o fac.
Era [hotărât] ca tu să transformi
cetăți fortificate
într-un morman de ruine.
26Locuitorii lor sunt slăbiți de forță#19,26 Lit.: „cu mâinile scurtate”.,
înspăimântați și făcuți de rușine.
Au ajuns ca iarba câmpului,
ca verdeața,
ca grâul de pe acoperișuri,
uscat înainte de a ajunge
la maturitate#19,26 Lit.: „înainte de a crește”..
27Dar eu știu când șezi,
când ieși și când intri
și când ești furios împotriva mea#19,27 Activitatea umană este indicată, în limbaj biblic, prin binomurile: „a se așeza” – „a se ridica”; „a intra” – „a ieși” (Dt 31,2; Ps 139,2-3; Lam 3,63). Tot ceea ce face Senaheríb îi este cunoscut lui Dumnezeu, care îl va domestici așa cum se domesticește un animal sălbatic. Inelul din nas și zăbala dintre buze erau o umilire pe care regii asirieni o aplicau regilor învinși de ei. Acum, această soartă îi este vestită lui Senaheríb..
28Pentru că ești furios împotriva mea
și pentru că trufia ta a ajuns
la urechile mele,
voi pune verigă în nările tale
și zăbală între buzele tale
și te voi face să te întorci
pe drumul pe care ai venit.
29Acesta să-ți fie semnul:
anul acesta veți mânca
ceea ce crește de la sine
și al doilea an ce va răsări;
dar în al treilea an veți semăna,
veți secera, veți sădi vii
și veți mânca din rodul lor.
30Cei scăpați ai casei lui Iúda
care au rămas
din nou vor prinde
rădăcină dedesubt
și vor da rod deasupra.
31Căci din Ierusalím va ieși un rest
și cei scăpați din muntele Siónului.
Iată ce va face zelul
Domnului Sabaót!».
32De aceea, așa vorbește Domnul
împotriva regelui Asíriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta,
nici nu va arunca săgeți în ea;
nu va sta înaintea ei cu scuturi
și nu va ridica șanțuri împotriva ei.
33Pe drumul pe care a venit,
pe acela se va întoarce
și nu va intra în cetatea aceasta.
Oracolul Domnului!
34Voi ocroti cetatea aceasta
ca s-o eliberez de dragul meu
și de dragul lui Davíd, slujitorul meu»”.
35În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului și a lovit#19,35 Este vorba de un flagel pe care Biblia îl prezintă ca venind direct de la Dumnezeu (reprezentat aici de îngerul său) care a decimat armata asiriană. În mod obișnuit, istoricii se gândesc la o epidemie, întrucât în 2Sam 24,15-16, îngerul Domnului aduce un astfel de flagel în regatul lui Davíd, iar Herodòt amintește de o invazie a șobolanilor propagatori ai epidemiei. Izvoarele asiriene nu ne spun nimic cu privire la această înfrângere, pentru că nu obișnuiesc să prezinte ceea ce se îndreaptă împotriva gloriei suveranului. în tabăra asiriénilor o sută optzeci și cinci de mii#19,35 Dacă nu este un adaos ulterior (lipsește de fapt în 2Cr 32,21), acest număr este cu siguranță exagerat, întrucât expedițiile asiriene în Síria-Palestína depășeau rar o sută de mii de soldați. de oameni. Când s-au trezit dimineața, iată, toți erau trupuri moarte!
36Atunci Senaheríb, regele Asíriei, și-a ridicat [tabăra], a plecat și s-a întors. A locuit la Niníve. 37În timp ce el se închina în templul lui Nisróc#19,37 Acest zeu este necunoscut în panteonul asirian. E posibil să fie o deformare a lui Mardùk sau Assur sau este o fuziune dintre cele două nume., dumnezeul său, Adramélec și Sar-Éțer#19,37 Probabil, un diminutiv de la „Nergàl-Šar-Usùr”. Această ucidere a tatălui este confirmată de izvoarele asiriene., fiii săi, l-au lovit cu sabia. Apoi au fugit în țara Ararát#19,37 Este Armenia, Uràrtu pentru asirieni.. Și a domnit Ésar-Hadón#19,37 Cf. nota la 2Rg 19,24., fiul lui, în locul său. #Gen 37,34; 2Sam 3,31; Est 4,1 #Dt 5,26; 1Sam 17,26.36; Ier 10,10; 23,36; Ps 84,3 #2Cr 32,16-20; Is 37,9-20 #Ex 31,17; Ier 32,17; 2Cr 2,11; Fap 4,24; 14,15 #Dt 32,17; Ier 2,11; 16,20; Os 8,6 #Is 37,21-25 #Ps 20,8 #Ps 139,1-4 #2Cr 32,21; Is 37,36-38
Selectat acum:
2 Regi 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași