Faptele apostolilor 2:1-13

Când a sosit ziua Rusaliilor, toți erau împreună în același loc. Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer. Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc? Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia, din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, románi în trecere, atât iudei cât și prozeliți, cretani și arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”. Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”. Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.