Faptele Apostolilor 2:1-13
Faptele Apostolilor 2:1-13 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Când a venit ziua Cincizecimii erau adunaţi toţi în acelaşi loc. Şi deodată, din cer s-a auzit un vuiet ca un vânt care suflă năprasnic şi a umplut toată casa unde erau adunaţi. Şi s-au văzut limbi ca de foc împărţindu-se peste ei şi s-au aşezat câte una peste fiecare dintre ei. S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi, aşa cum le dădea Duhul să rostească. În Ierusalim se aflau localnici iudei şi bărbaţi evlavioşi din toate popoarele de sub cer. Când s-a auzit vuietul acela mulţimea s-a strâns tulburată pentru că fiecare îi auzea vorbind chiar în limba lui şi au rămas uimiţi şi se mirau zicând: „Iată, nu sunt, oare, galileeni, toţi aceştia care vorbesc? Şi atunci, cum de îi auzim noi, fiecare, vorbind în limba în care ne-am născut? Parţi şi mezi, elamiţi şi locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii şi ai Capadociei, din Pont şi din Asia, din Frigia şi din Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei dinspre Cirene, romani în trecere, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.” Se mirau cu toţii, plini de uimire, şi spuneau unii către alţii „Ce poate să însemne asta?” Alţii însă îi batjocoreau zicând: „Sunt plini de must!”
Faptele Apostolilor 2:1-13 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și când se împlinea ziua cincizecimii, erau toți într-un gând la un loc. Și dintr-o dată a venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și le-au apărut limbi despicate ca de foc și s-au așezat peste fiecare dintre ei. Și toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, cum le dădea Duhul să vorbească clar. Și erau acolo, locuind în Ierusalim, iudei, bărbați pioși, din fiecare națiune de sub cer. Și când aceasta s-a făcut auzită departe, mulțimea s-a adunat și era confuză, pentru că fiecare om îi auzea vorbind în propria lui limbă. Și toți erau uimiți și se minunau, spunându-și unii altora: Iată, nu sunt toți aceștia care vorbesc galileeni? Și cum îi auzim noi, fiecare în propria noastră limbă, în care am fost născuți? Parți și mezi și elamiți și locuitori din Mesopotamia și Iudeea și Capadochia, Pontus și Asia, Și de asemenea Frigia și Pamfilia, Egipt și părțile Libiei înspre Cirene și străini din Roma, iudei și prozeliți, Cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Și toți erau uimiți și nedumeriți, spunându-și unii altora: Ce înseamnă aceasta? Iar alții, bătându-și joc, spuneau: Sunt plini de vin nou.
Faptele Apostolilor 2:1-13 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde erau ei. Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, ce s‑au împărțit și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. Și toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. În Ierusalim se aflau atunci iudei, oameni evlavioși din toate neamurile de sub cer. Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Erau uimiți și se minunau, zicând: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum de îi auzim fiecare în limba în care ne‑am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, pelerini din Roma, iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!” Toți erau uimiți și, neștiind ce să creadă, își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?” Alții își băteau joc și spuneau: „Sunt plini de must!”
Faptele Apostolilor 2:1-13 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În Ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei. Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must.”
Faptele Apostolilor 2:1-13 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când era „ziua Cincizecimii”, (discipolii) erau toți împreună în același loc. Atunci, în mod instantaneu, a venit din cer un sunet ca cel produs de un vânt de mare intensitate. El s-a auzit în toată casa în care erau ei adunați. Au văzut (și) niște limbi ca de foc venind și așezându-se câte una pe fiecare dintre ei. Toți s-au umplut de Spirit Sfânt; apoi au început să vorbească în alte limbi (decât ebraica), iar Spiritul decidea pentru ei care erau acelea. Existau atunci în Ierusalim iudei religioși veniți dintre toate națiunile de pe pământ. Când au auzit acel sunet, mulți oameni s-au adunat acolo și au fost foarte surprinși când i-au auzit vorbind în limba lor. Toți se mirau și discutau uimiți unii cu alții, zicând: „Oare toți aceștia care vorbesc, nu sunt galileeni? Atunci cum se explică faptul că îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba (poporului) în care ne-am născut? Suntem aici parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia, din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, din zonele Libiei, dinspre Cirena, oaspeți din Roma… Indiferent că suntem iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind (despre) lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbile popoarelor de unde venim!” Toți erau foarte surprinși; și neștiind ce să creadă, se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest fenomen?” Dar alții îi ridiculizau, zicând celorlalți: „Sunt beți!”
Faptele Apostolilor 2:1-13 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În ziua, care se numea A Cincizecimii, se găsea Ceata apostolilor, toată, În acel loc, iar, adunată. Din cer, deodată, a venit Un sunet, ca un vâjâit De vânt puternic, și-a umplut Casa în care au șezut. Atuncea, niște limbi de foc Ivitu-s-au, în acel loc, Peste întreaga adunare, Și-n urmă, peste fiecare Din cei prezenți, s-au așezat. În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască. Ierusalimul găzduia, Pe mulți, în vremea aceea. Alături de Iudei, erau Oameni cucernici, cari veneau Din neamurile câte sânt Azi, risipite, pe pământ. Când sunetul s-a auzit, Mulțimea, grabnic, a venit Și a rămas încremenită, Văzând minunea săvârșită, Căci auzeau, pe fiecare Dintre apostoli, vorbind tare Și pe-nțelesul tuturor, În limbile noroadelor, Care-n Ierusalim erau. Uimite, gloatele-și ziceau: „Priviți-i dar, pe fiecare. Nu sunt din Galileea, oare? Cum pot, atunci, să ne vorbească, În limba noastră, părintească? De unde, oare, au știut, Limbile-n care ne-am născut? Suntem Parți, Mezi și Elamiți; Locuitori mulți sunt veniți De prin Mesopotamia, Iudeea, Capadocia; Uni-s din Pont; alți-au venit Din Asia; mulți au sosit Din Frigia, Pamfilia, Egipt, dar și din Libia – Dinspre Cirena; oaspeți sânt Veniți, de pe-al Romei pământ; Avem Iudei sau prozeliți; Cretani și-Arabi mai sunt veniți. Cu toate că noi mulți suntem, Iată dar că acum, putem Ca fiecare-n limba lui, Despre lucrarea Domnului, Să afle, prin vorbirea lor, Căci se-adresează tuturor.” Toți se înghesuiau să-i vadă Și nu știau ce să mai creadă. Unii, pe alții, se priveau, Nedumeriți, și se-ntrebau: „Ce-nseamnă asta, fraților?” Dar alții, batjocoritor, Ziceau și arătau spre ei: „Sunt plini de must oameni-acei! Nu-i auziți? Nu-i vedeți oare?”
Faptele Apostolilor 2:1-13 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când a sosit ziua Rusaliilor, toți erau împreună în același loc. Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer. Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc? Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia, din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, románi în trecere, atât iudei cât și prozeliți, cretani și arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”. Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”. Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.
Faptele Apostolilor 2:1-13 Noua Traducere Românească (NTR)
Când a sosit ziua Cincizecimii, erau cu toții împreună în același loc. Și deodată, din cer, a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa în care ședeau ei. Li s-au arătat niște limbi ca de foc, care s-au împărțit și s-au așezat pe fiecare dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice națiune de sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu-se acolo propria sa limbă. Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc? Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu-se propria noastră limbă în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia, din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena, vizitatori din Roma, iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu-se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“. Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“. Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de vin!“.
Faptele Apostolilor 2:1-13 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!”