Amos 1
1
INTRODUCERE
1Cuvintele lui Ámos#1,1 Despre Àmos, în afară de nume, sunt indicate profesia, patria și timpul., care era unul dintre păstorii#1,1 Termenul ebraic „noked” („păstor de oi”) poate să însemne fie „păstor-proprietar” (cf. 2Rg 3,2, referitor la Meșa, regele din Moab), fie un „păstor-dependent”, cum apare în textele ugaritice. Aici ar putea fi vorba despre proprietar de turme, probabil pus să păzească turmele regelui din Ierusalím. din Técoa#1,1 Localitate din Iùda, la 9 km sud-est de Betleèm (cf. 2Sam 14,2; 2Cr 11,6). și care a avut viziuni#1,1 Lit.: „a văzut”. Termenul este aproape tehnic (cf. Is 1,1; 2,1; Mih 1,1; Hab 1,1) și implică originea divină a mesajului profetic. Destinatarul slujirii lui Àmos este Israèlul, aici în sens strict Regatul de Nord. Timpul misiunii sale este determinat prin sincronia celor doi regi: Ozía, din Regatul lui Iùda (781-740 î.C.), și Ieroboàm al II-lea (783-743 î.C.), cu menționarea unui cutremur. Amintirea acestui fenomen este atestată și de Zah 14,5. Indicația „doi ani înainte de cutremur” arată că slujirea lui Àmos a fost de scurtă durată. cu privire la Israél în zilele lui Ozía, regele lui Iúda, și în zilele lui Ieróboám, fiul lui Ióas, regele lui Israél, cu doi ani înaintea cutremurului.
2El a zis: „Domnul din Sión strigă,
își înalță glasul din Ierusalím#1,2 Referința la Ierusalím și la Siòn, muntele templului (cf. Is 2,2-3), ca locuință pământească a prezenței Domnului, este polemică atât cu referință la templele din Nord, cât, mai precis, cu referință la Bètel (cf. Am 3,14; 4,4-5; 5,4-6; 7,10-17). Doctrina despre unitatea locului de cult își are rădăcinile în viziunea tradițională ai cărei purtători de cuvânt sunt profeții. Este o invitație de a reveni la situația veche ideală, când întreg poporul nu avea decât un singur sanctuar..
Gem pășunile păstorilor
și se usucă vârful Carmélului#1,2 Fertilitatea colinelor înverzite și a muntelui Carmèl, în special, constituiau mândria locuitorilor acestei regiuni. Privirea profetului le vede secate sub amenințarea lui Dumnezeu..
I. JUDECAREA NAȚIUNILOR ȘI A LUI ISRAÉL ÎNSUȘI
Împotriva Damáscului#1,3 Fragmentul din Am 1,3–2,16 rezumă oracolele pronunțate în timpuri diferite împotriva a șapte națiuni (plus oracolul împotriva lui Iùda, probabil posterior). Oracolele au o structură identică și reiau aceleași formule stereotipe. Subliniază dreptatea Domnului, care pedepsește orice nedreptate la toate popoarele. Israèlul este amintit ultimul, pentru a arăta că pedeapsa la care se gândește atât de puțin îl va lovi la fel ca pe ceilalți și va constitui manifestarea supremă a dreptății lui Dumnezeu.
3Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri#1,3 Gravitatea actelor denunțate în această serie de oracole scoate în evidență revolta neamurilor împotriva Domnului însuși. Textul poate fi interpretat în două feluri: sau sunt ofense făcute Israèlului în persoana unor membri ai săi și, în felul acesta, este atinsă cinstea Domnului (cf. Ex 4,22-23), sau sunt ofense aduse demnității omului (oricare ar fi el), căruia Domnul i se prezintă drept garant și răzbunător (cf. Gen 4,10). ale Damáscului,
ba pentru patru#1,3 Cele două cifre consecutive desemnează o cantitate nedeterminată, mică sau mare în funcție de context (cf. Am 4,8; Is 17,6; Ier 36,23 și „proverbele numerice”: Prov 30,15)., nu voi reveni,
pentru că au treierat Galaádul#1,3 Regiune la est de Iordàn, între Damasc și Amon, parte a teritoriului tribului lui Manàse.
cu treierătoarea de fier#1,3 Instrument folosit pentru treieratul grâului în arie. Imaginea este utilizată pentru a descrie distrugerea celui învins (Is 21,10; 41,15; Mih 4,12-13)..
4Voi trimite foc#1,4 Incendiul este simbolul și sinteza distrugerii unei invazii dușmane. asupra casei lui Hazaél
și va devora palatele lui Ben-Hadád#1,4 Cele două personaje desemnează doi regi din Damasc. Textul face referință în mod evident la Hazaèl despre care vorbește 1Rg 19,15-17 (apare și în 2Rg 8,7-15.28-29; 9,14-15; 10,32; 12,18-19; 13,3.24-25) și la fiul său, Ben-Hadàd al III-lea, menționat în 2Rg 13,3.24-25 (cf. Ier 49,27). Prin metonimie, numele acestor regi indică tot regatul care va fi distrus în dinastia (casa) și în bogățiile sale (palatele)..
5Voi frânge zăvorul Damáscului
și-i voi nimici
pe locuitorii din Bicát-Áven;
voi smulge sceptrul din Bet-Éden#1,5 Aceste două localități sunt greu de identificat. Probabil, nume simbolice date Damàscului (în traducere, „Valea Nelegiuirii” și „Casa Plăcerii”).,
iar poporul lui Arám
va fi deportat la Kir#1,5 Este ultimul act al invaziei și al deportării. Kir este locul situat în Mesopotàmia de Jos (cf. Is 22,6), în ținutul Elàm, de unde, în vechime, după Am 9,7, Yhwh, stăpânul istoriei, l-a făcut să migreze. Probabil, dependent de acest text, 2Rg 16,9 spune că Damascul, în timpul lui Tíglat-Píleser a III-lea (733-732 î.C), a fost deportat la Tir.”,
spune Domnul.
Împotriva Gazei și a filisténilor
6Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale Gázei,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că i-au dus în captivitate
pe toți captivii
ca să-i abandoneze#1,6 Lit.: „să-i facă închiși ai lui Edòm”. Se proceda astfel prin razii pentru a-și lărgi frontierele și pentru a vinde ca sclavi grupuri întregi de emigrați sau de prizonieri (cf. 2Rg 5,2; 2Cr 21,16-17). lui Edóm.
7Voi trimite foc peste zidul din Gáza
și va devora palatele sale.
8Îi voi nimici pe locuitorii din Așdód,
voi smulge sceptrul din Așchelón;
îmi voi întoarce mâna#1,8 Mâna lui Dumnezeu înseamnă puterea intervenției sale (Is 1,25; Ier 6,9; Ez 38,12; Zah 13,7; Ps 81,15). Trebuie remarcat că „restul”, în discursul lui Àmos, poate fi luat în sens negativ: nu atât ca semn al supraviețuirii, cât mai ales ca probă a distrugerii care a avut loc (cf. Am 3,12). Mai mult, aici este anunțată distrugerea „restului”.
împotriva [cetății] Ecrón#1,8 Am 1,7-8, sunt amintite patru dintre cetățile din așa-numita Pentàpolis filisteană. Nu este menționată cetatea Gat, distrusă pe vremea aceea (cf. Am 6,2) probabil de Ozía, regele lui Iùda (cf. 2Cr 26,6).
și va pieri restul filisténilor”,
spune Domnul Dumnezeu.
Împotriva Tírului și Feníciei
9Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale Tírului,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că i-au abandonat lui Edóm
pe toți deportații
și nu și-au amintit de alianța cu frații#1,9 Este vorba despre raporturile bune care erau între Tir și Israèl începând din timpul lui Solomòn (cf. 1Rg 5,26; 9,13, unde Hiràm din Tir îl numește pe Solomòn „fratele meu”): astfel de raporturi au fost întărite prin căsătoria lui Ahàb cu Izabela ( 1Rg 16,31), fiica lui Et-Bàal, regele din Tir și din Sidàn..
10Voi trimite foc peste zidul din Tir
și va devora palatele sale”.
Împotriva Edómului
11Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale Edómului,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că i-a urmărit cu sabia
pe frații săi,
și-a înnăbușit mila,
mânia lui i-a sfâșiat fără întrerupere
și și-a păstrat furia pentru totdeauna.
12Voi trimite foc în Temán
și va devora palatele din Boțrá”#1,12 Temàn și Boțrà sunt reședințele conducătorilor lui Edòm, la sud-est de Marea Moartă (cf. Gen 36,15; Ier 49,7.13; Abd v. 9). Edòm-Esau este fratele lui Israèl-Iacòb. Păcatul lui Edòm constă în aceea că și-a scos sabia împotriva fratelui. Dușmănia dintre cele două neamuri înrudite prin sânge este tradițională și a devenit proverbială (cf. Am 9,12; Gen 27,39-40; Is 34; 63,1-6; Ier 49,7-22; Ez 25,12-14; 35,1-15; Il 4,10; Abd; Mal 1,2-5; Ps 137,7). De fapt, au fost frecvente războaiele dintre ele (2Sam 8,13-14; 2Rg 8,20-22; 14,7.22)..
Împotriva lui Amón
13Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale lui Amón#1,13 Popor care se trage din Lot (Gen 19,30-37), stabilit la est de Iordàn, la sud de Iabòc, ai cărui regi își aveau reședința la Rabà, cetatea cea mare (cf. Am 1,14; 2Sam 12,26). Astăzi este Ammàn, capitala Iordàniei.,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că le-au spintecat#1,13 Trădarea lui Amòn este atentatul la viață chiar la începuturile ei; cu alte cuvinte, se atentează la viitorul însuși al poporului.
pe femeile însărcinate din Galaád,
ca să-și lărgească teritoriul.
14Voi face să iasă foc pe zidul din Rabá
și va devora palatele sale
cu strigăte în ziua luptei,
cu furtună în ziua vijeliei.
15Regele lor va merge în captivitate,
el și căpeteniile sale împreună#1,15 Adică poporul întreg lovit în autoritatea sa: regele și consiliul căpeteniilor de trib.”,
spune Domnul. #2Rg 14,23-29; 15,1-7 #3,8; Ier 25,30; Il 4,13 #Is 17,1-3; Ier 49,23-27 #2Rg 10,32-33 #2Rg 10,3 #2Rg 16,9 #Ier 47 #Sof 2,4-7 #Ez 25,15-17 #Is 23; Ez 26–28 #Is 34; Ier 49,7-22; Ez 25,12-14; 35; Mal 1,2-5 #Ier 49,1-6; #Ez 21,33-37; 25,1-7; Sof 2,8-11; 2Rg 8,12
Selectat acum:
Amos 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași