Daniel 13
13
XI. SUZÁNA ȘI JUDECATA LUI DANIÉL#13,0 Istoria Suzànei a ajuns în versiune greacă, în două forme destul de diferite între ele: LXX și traducerea lui Teodotion. Ambele versiuni presupun un original într-o limbă semită, anterior LXX. Scopul narațiunii este să arate că Dumnezeu nu-i abandonează pe cei nevinovați care strigă la el (v. 42-43.60) și să evidențieze înțelepciunea tânărului judecător, Danièl. Prin contrast cu nelegiuirea celor doi bătrâni, fidelitatea Suzànei față de datoriile ei de soție face din ea un model pentru femeile evreice (v. 22-23.63). Este subliniată importanța practicării legii lui Moise într-o țară străină (v. 61-62). Textul tradus aici este cel al lui Teodotiòn.
1Era un om care locuia în Babilón#13,1 Probabil, în timpul exilului (cf. 2Rg 24,10-12), dar este posibil să fi fost și după această epocă, întrucât în Babilòn și în alte regiuni ale imperiului au rămas persoane din popor și familii renumite (cf. Zah 6,9-14). și numele lui era Ioachím#13,1 Este transliterarea ebraicului „Ioiachím” (cf. 2Rg 23,34), care înseamnă „Domnul să ridice”. Istorisirea despre el se aseamănă cu cea a efraimitului Elcanà (cf. 1Sam 1,1-3) și a lui Iob (cf. Iob 1,1-5): o familie bogată și virtuoasă în Babilòn.. 2El și-a luat o soție, al cărei nume era Suzána#13,2 Este denumirea ebraică pentru crin. Se întâlnește într-un anumit gen de psalmi (cf. Ps 45,1; 60,1; 80,1). Ca nume de persoană, se găsește numai aici., fiica lui Hilchía. Ea era foarte frumoasă#13,2 Este una dintre caracteristicile femeilor celebre ale evreilor, ca Sàra (Gen 12,11), Abișàg ( 1Rg 1,3), Bat-Șèba ( 2Sam 11,2), Iudita (Idt 8,7) și Estèra (Est 2,7). și se temea de Domnul. 3Părinții ei erau drepți și au învățat-o pe fiica lor după Legea lui Moise#13,3 În special după exil, așa este numită toată doctrina iudaismului (cf. Dan 9,11.13; Esd 3,2; Mal 3,22). Precizarea nu este numai un elogiu al părinților Suzànei, ci reflectă idealul oricărei familii religioase iudaice.. 4Ioachím era foarte bogat#13,4 Pentru familia patriarhală, bogăția era semnul virtuții și al binecuvântării din partea lui Dumnezeu (cf. Iob 1,3; Idt 8,7). și avea o grădină în apropierea casei lui. La el se adunau iudeii pentru că el era cel mai onorat dintre toți. 5Fuseseră stabiliți doi bătrâni#13,5 Termenul pare să indice mai degrabă misiunea, și nu vârsta celor doi judecători (cf. Dt 19,12; Rut 4,4-12). din popor judecători#13,5 Era un obicei vechi în Israèl ca în fiecare cetate să se afle judecători minori care rezolvau problemele de importanță secundară dintre concetățeni (cf. Dt 19,12; 21,3-8). În timpul exilului, această instituție a rămas în vigoare și printre exilați (cf. Ier 29,1; Ez 8,1; 14,1; 20,1). în anul acela despre care Stăpânul spusese#13,5 Se face aluzie la Ier 29,21-23.: „A ieșit nelegiuirea din Babilón, de la bătrânii judecători despre care se credea că guvernau poporul”. 6Ei obișnuiau să vină în casa lui Ioachím și la ei veneau toți cei care se judecau#13,6 În mod obișnuit, judecata se ținea la poarta cetății (cf. Dt 21,3-8).. 7Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei, Suzána ieșea și se plimba prin grădina soțului ei. 8Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieșind și plimbându-se și au fost cuprinși de poftă față de ea. 9Ei și-au pierdut#13,9 Lit.: „și-au răsucit”. mințile și și-au plecat ochii#13,9 Asemenea lui Càin din Gen 4,5-7, adică și-au închis mintea, pentru a nu mai pătrunde gândurile despre Dumnezeu și despre pedeapsa lui., ca să nu mai vadă cerul și nici să nu-și mai amintească de judecățile cele drepte. 10Și erau amândoi topiți#13,10 Lit.: „sfâșiați”. pentru ea, dar nu și-au spus unul altuia chinul lor, 11pentru că se rușinau să-și dea pe față pofta lor, fiindcă voiau să se împreuneze cu ea. 12Ei căutau cu neliniște în fiecare zi să o vadă. 13Odată și-au spus unul către altul: „Să mergem acasă, căci e ora prânzului!”. Și au ieșit despărțindu-se unul de altul. 14Dar, întorcându-se, au venit în același loc. Și, întrebând amândoi despre motiv, și-au mărturisit pofta. Apoi au decis de comun acord timpul când o puteau găsi singură. 15În timp ce ei așteptau ziua potrivită, [Suzána] a ieșit ca ieri și ca alaltăieri, numai cu două slujitoare#13,15 Lit.: „fete”., și dorea să facă baie în grădină, căci era cald. 16Nu era nimeni acolo, în afară de cei doi bătrâni care erau ascunși și o urmăreau. 17Ea le-a zis slujitoarelor: „Aduceți-mi ulei și săpun, închideți porțile grădinii, ca să fac baie!”. 18Ele au făcut cum li se spusese; au închis porțile grădinii și au ieșit pe o poartă lăturalnică să aducă ceea ce li se poruncise, dar nu știau că cei doi bătrâni erau ascunși.
19Când au ieșit slujitoarele, s-au ridicat cei doi bătrâni și au alergat la ea. 20Și au spus: „Porțile grădinii sunt închise și nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiți după tine. Fii de acord cu noi și împreunează-te cu noi!#13,20 Sunt aceleași propuneri ca ale soției lui Putifàr făcute lui Iosíf (cf. Gen 39,7.10.12) și ale lui Amnòn față de Tamàr (cf. 2Sam 13,11). Aici, vinovăția este mai mare, întrucât Suzàna este căsătorită, iar ei sunt judecători ai poporului. 21Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr#13,21 Calomnia este agravată și de necinste în privința Suzànei, care și-ar trăda soțul, întrucât îl preferă pe tânăr. și de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine”. 22Suzána a suspinat și a zis: „Sunt îngrădită din toate părțile: dacă fac aceasta, sunt sortită morții#13,22 Este pedeapsa capitală pentru cel ce comite adulter (cf. Lev 20,10; Dt 22,22).; dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre. 23Este mai bine pentru mine#13,23 A ține legea Domnului este un lucru mai prețios decât orice altă bogăție (cf. Ps 19,11), valoare propusă fiecărui tânăr ispitit de seducțiile păgânismului (cf. Ps 119,103.127). să nu fac și să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”. 24Suzána a strigat cu glas puternic, dar au strigat și cei doi bătrâni împotriva ei. 25Și, alergând, unul dintre ei a deschis porțile grădinii. 26Când au auzit strigătul care venea din grădină, cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică să vadă ce i s-a întâmplat. 27Când bătrânii#13,27 Nu mai sunt numiți judecători și nici bătrâni ai poporului, ci este subliniată doar vârsta lor înaintată, numiți astfel de acum înainte numai pentru a scoate și mai mult în evidență caracterul corupt al acțiunii lor și pentru a pregăti figura tânărului Danièl (cf. Dan 13,50). au spus cuvintele lor, slujitorii s-au rușinat foarte mult, căci niciodată nu se auzise un astfel de cuvânt despre Suzána.
28A doua zi, când s-a adunat poporul la soțul ei, Ioachím, au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire, cu gândul#13,28 După Lege, procesele care vizau pedeapsa capitală trebuiau să fie bine echilibrate pentru ca, în special martorii, să nu comită nedreptăți (Dt 19,15-19; 17,6). împotriva Suzànei ca să o dea la moarte. 29Ei au spus înaintea poporului: „Trimiteți după Suzána, fiica lui Hilchía, care este soția lui Ioachím!”. Și ei au trimis. 30Au venit ea, părinții ei, copiii ei și toate rudele ei. 31Suzána era foarte grațioasă și frumoasă la vedere. 32Nelegiuiții au poruncit ca ea să fie descoperită, căci era acoperită cu văl#13,32 Despre acest obicei, ca femeile evreice să poarte vălul, se vorbește în 1Cor 11,2-16, unde sfântul Paul încredințează această tradiție bisericilor „lui Dumnezeu”., ca să se sature#13,32 Zel excesiv pentru identificarea scrupuloasă a vinovatei, care ascunde patima rușinoasă a bătrânilor (cf. Dan 13,8-14.19-21). de frumusețea ei. 33Plângeau cei care erau lângă ea și toți cei care o vedeau. 34Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului, au pus mâinile pe capul ei#13,34 Gestul este prescris de lege pentru martori (cf. Lev 24,14). Dar aici circumstanța pare că vrea să îi ridiculizeze pe cei doi bătrâni, ca și cum ar vrea să repete gestul prescris pentru preot în ritul pentru femeia suspectată de infidelitate (cf. Num 5,11-31).. 35Iar ea, plângând, a privit spre cer, căci în inima ei era încrezătoare în Domnul. 36Cei doi bătrâni au spus: „Pe când ne plimbam noi singuri în grădină, a intrat ea cu două slujitoare. Ea a închis porțile grădinii și le-a trimis pe slujitoare. 37Și a venit la ea un tânăr care era ascuns și s-a culcat cu ea. 38Noi eram într-un colț al grădinii. Văzând nelegiuirea, am alergat la ei. 39Văzându-i împreunați, pe acela nu am putut să-l prindem, căci era mai puternic decât noi. Și, deschizând porțile, a fugit afară. 40Dar pe ea am prins-o și am întrebat-o cine era tânărul. 41Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut și dăm mărturie pentru acestea”.
Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului și judecători#13,41 Două cerințe care făceau depoziția concordantă a celor doi martori deosebit de credibilă. și au condamnat-o la moarte#13,41 Este posibil ca, în coloniile iudaice care se bucurau de multă autonomie în regiunile imperiului, tribunalele să fi avut și acest drept de condamnare la moarte. Același lucru i se va întâmpla lui Ștèfan (cf. Fap 7,57-59).. 42Suzána a strigat cu glas puternic și a zis: „Dumnezeule veșnic#13,42 Expresie rară în invocațiile din Vechiul Testament (cf. Gen 21,33; Is 40,28), în timp ce în Cartea lui Danièl, veșnicia îi este atribuită domniei lui Dumnezeu (cf. Dan 3,33; 7,27), dreptății sale (cf. Dan 9,24) și vieții rezervate celor drepți (cf. Dan 12,1)., care cunoști cele ascunse și știi toate mai înainte ca să fi fost, 43tu știi că au dat mărturie falsă împotriva mea și, iată, mor, deși nu am făcut nimic din ceea ce aceștia au spus cu răutate împotriva mea”.
44Domnul a ascultat glasul ei. 45Pe când era dusă ca să fie ucisă#13,45 Sau în afara cetății, sau într-un loc diferit de cel al judecății (cf. Fap 7,58). După Tratatul Sanhedrín din Míșna, în timpul parcurgerii acestui drum, mergea înainte un crainic care cerea ca, dacă cineva avea ceva de mărturisit în favoarea condamnatului, să iasă în față și să dea mărturie., Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt#13,45 Toată istoria lui Danièl este concentrată pe acest adevăr, că Dumnezeu i-a dat duhul său lui Danièl (cf. Dan 4,5; 5,11.14). Este intervenția carismatică a lui Dumnezeu pentru a conduce poporul său în momentele dificile și în timpurile grele (cf. 1Cr 5,26; 2Cr 21,16; Esd 1,1; Ier 51,11; Ag 1,14). al unui tinerel, al cărui nume era Daniél. 46El a strigat cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele acesteia”#13,46 Este afirmarea disocierii de crima pe care mulțimea era pe punctul de a o comite și recunoașterea nevinovăției Suzànei (cf. Mt 27,24; Fap 18,6).. 47Tot poporul s-a întors spre el și a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?”. 48Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: „Așa de nebuni sunteți, fii ai lui Israél?#13,48 Adică cei care aparțin coloniei iudaice, parte a poporului ales, chiar dacă în afara țării de origine. Nu ați cercetat și fără ca să știți cu certitudine ați condamnat o fiică a lui Israél. 49Întoarceți-vă la judecată! Aceștia au dat mărturie falsă împotriva ei”.
50Tot poporul s-a întors în grabă. Și bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru, căci ție ți-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor#13,50 Ceea ce era calitatea naturală a unui om experimentat, Dumnezeu a oferit ca dar unui tânăr. Rolul lui Danièl, așadar, nu mai este cel de simplu martor, ci de judecător.!”. 51Daniél le-a spus: „Puneți-l pe unul departe de celălalt și eu îi voi cerceta!”. 52După ce i-au despărțit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei și i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte. 53Făcând judecăți nedrepte, îi condamnați pe cei nevinovați și-i eliberați pe cei vinovați#13,53 Vinovățiile pe care Danièl i le aduce în față acestui bătrân sunt cele pomenite față de judecători în Legea lui Moise (cf. Dt 16,19; Mih 2,1; Ps 59,2-6; 82,2)., deși Domnul a zis: «Pe cel nevinovat și pe cel drept să nu-i ucizi!»#13,53 Nu este un text din Decalog (cf. Ex 20,1-17; Dt 5,6-22), ci un articol din Codul Sfințeniei, mai precis un paragraf referitor la administrarea dreptății (cf. Ex 23,1-9).. 54Acum, deci, dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreținându-se unul cu altul?”. El a spus: „Sub un salcâm#13,54 Traducerea este aproximativă, întrucât termenul grec „skinos” apare numai aici.”. 55Daniél a spus: „Într-adevăr, ai mințit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!”. 56Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Și i-a zis: „Sămânță a lui Canaán#13,56 În această expresie există o referință la Gen 9,25, unde canaaneenii sunt blestemați, la fel ca și strămoșul lor, Ham., și nu a lui Iúda! Frumusețea te-a sedus și pofta ți-a pervertit inima. 57Așa le făceați fiicelor lui Israél#13,57 Probabil este un ecou al disprețului iudeilor pentru deportații din Regatul de Nord în Asíria, în anul 721 î.C. (cf. 2Rg 17,5-6), sau poate este numai o desemnare disprețuitoare pentru cele din colonia din Babilòn care nu s-au comportat asemenea Suzànei. care, temându-se, se întrețineau cu voi. Dar o fiică a lui Iúda nu a suportat nelegiuirea voastră. 58Acum, deci, sub ce copac i-ai prins întreținându-se unul cu celălalt?”. Și el a spus: „Sub un stejar#13,58 Traducerea este și în acest caz nesigură, datorită prezenței acestui termen doar în textul de față.”. 59Dar Daniél i-a spus: „Într-adevăr, ai mințit și tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu așteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”.
60Toată adunarea a strigat cu glas puternic și l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care își pun speranța în el#13,60 Este aplicarea legii cu privire la martori din Dt 19,15-21.. 61S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniél demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă și au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui. 62Au făcut după legea lui Moise și i-au ucis. Și a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea. 63Hilchía și soția lui l-au lăudat pe Dumnezeu pentru fiica lor, Suzána, împreună cu Ioachím, soțul ei, și cu toate rudele pentru că nu s-a găsit în ea nicio faptă rușinoasă.
64Iar Daniél a devenit mare#13,64 După traducerea greacă, ce pune acest episod la începutul Cărții lui Danièl, se pare că se vrea a fi prezentat Danièl ca un înțelept recunoscut în poporul său, mai înainte ca să fi devenit recunoscut și printre păgâni, unde l-a condus exilul (cf. Dan 1,17-20). LXX îl lasă deoparte pe Danièl și încheie textul cu un elogiu despre tinerii pioși: „De aceea tinerii îi sunt dragi lui Iacòb, în simplitatea lor, iar noi să fim cu băgare de seamă față de [acei] fii tineri înzestrați; căci tinerii vor fi cucernici; și va fi în ei duh de știință și de pricepere în veacul veacului”. înaintea poporului din acea zi înainte. #Jud 8,7-8 #9,11.13 #Ier 29,21-23 #In 8,4-5 #Num 5,18-22 #Lev 24,14 #Ps 33,13-15; Prov 15,11; Evr 4,13 #4,5; 5,11.14 #Mt 27,24; Fap 18,16 #Înț 4,8-9; Sir 25,4 #In 9,22-27
Selectat acum:
Daniel 13: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași