Daniel 14
14
XII. BEL ȘI DRAGONUL
Daniél și preoții lui Bel
1Regele Astiáges#14,1 Este ultimul dintre regii Mèdiei. Învins de Círus în 550 î.C., acesta l-a păstrat pe Danièl aproape de sine. a fost adăugat la părinții lui, iar Círus, persanul, a luat regatul lui. 2Daniél era familiar#14,2 Termenul folosit de traducătorii greci corespunde ebraicului sau aramaicului „sfetnic” sau „confident” (cf. Dan 1,19-21; 2,48; 6,4, după care Danièl era un membru de curte și în timpul stăpânirii babiloniene). al regelui și era cinstit de toți prietenii lui#14,2 LXX are următoarea variantă: „Era un preot, un om pe nume Danièl, fiul lui Abàl, sfetnic de taină al regelui Babilònului”.. 3Babilónienii aveau un idol#14,3 În sensul de divinitate, dar și de imagine care o reprezenta în exterior. al cărui nume era Bel#14,3 Unul dintre numele zeului Marduk, divinitatea protectoare a Babilònului (cf. Is 46,1; Ier 50,2; 51,44; Bar 6,40).. Se cheltuiau pentru el în fiecare zi douăsprezece artabe#14,3 Măsură persană de capacitate, de cca 56 l. de făină aleasă, patruzeci de oi și șase măsuri#14,3 Lit. „metrètes” (cf. In 2,6), unitate de măsură pentru lichide, de aprox. 40 l. Vinul era folosit ca libație, împreună cu ofrandele (cf. și Lev 1–2). de vin. 4Regele îl cinstea#14,4 La fel ca și Círus și toți regii persani, regele era eclectic (cf. 2Cr 36,22-23; Esd 1,1-3). și mergea în fiecare zi să se prosterneze înaintea lui. Dar Daniél se prosterna înaintea Dumnezeului său. 5Regele i-a zis: „De ce nu te prosternezi înaintea lui Bel?”. El i-a zis: „Nu mă prostern idolilor făcuți de mână de om#14,5 Polemica antiidolatrică s-a amplificat începând din timpul exilului (cf. Is 44,9-19; Bar 6,7-8; Înț 13–15; cf. și Ps 115,4; 135,15), deși a fost vie și mai înainte (cf. Dt 4,16-18; Ier 2,20; 10,3-4)., ci Dumnezeului celui viu care a făcut cerul și pământul și are domnia asupra tuturor făpturilor#14,5 Este exprimarea credinței conturate în predicarea profetică, ce a trecut apoi în rugăciunile din Psalmi (cf. Ps 106,3; 115,15; 121,2; 124,8; 134,3; 146,6).”. 6Dar regele i-a zis: „Tu crezi că Bel nu este un dumnezeu viu? Nu vezi cât mănâncă și bea în fiecare zi?”#14,6 Și în limbajul vechi ritual levitic, sacrificiul era prezentat ca hrană pentru Domnul (cf. Num 28,2.6.8.13 etc.). Dar profeții au insistat că Dumnezeu nu se folosea de victime ca hrană (cf. Ps 50,8-13).. 7Dar Daniél a zis râzând#14,7 Este râsul ironic al celui care știe cum stau lucrurile.: „Nu te înșela, rege! Căci pe dinăuntru e din lut, iar pe dinafară e din bronz#14,7 Astfel erau construite cele mai multe statui ale idolilor (cf. Dt 2,33) sau erau forme de care se foloseau pentru a turna imaginea zeului (cf. Ex 32,4.8; Is 41,29; 48,5). și nu s-a hrănit, nici nu a băut niciodată”. 8Regele s-a înfuriat, i-a chemat pe preoții săi și le-a zis: „Dacă nu îmi spuneți cine este cel care mănâncă cheltuiala aceasta, veți fi dați la moarte, dar dacă îmi veți arăta că Bel le mănâncă, va fi dat la moarte Daniél pentru că a spus blasfemii împotriva lui Bel”#14,8 Întrucât a negat că Bel este un zeu viu, deci adevărat (cf. Dan 14,7).. 9Daniél i-a zis regelui: „Să fie după cuvântul tău!”. Preoții lui Bel erau șaptezeci#14,9 Numărul este dat pentru a indica faptul că erau numeroși cei care trăiau pe cheltuiala publică și, în special, a regelui (cf. Dan 14,3.11)., în afară de femei și copii#14,9 LXX are: „Însă Danièl a zis către rege: «Așa să fie! Dacă nu voi arăta că nu Bel este cel care le mănâncă, voi muri eu și toți cei ce sunt cu mine». Iar Bel avea șaptezeci de preoți, pe lângă femei și copii”.. 10Apoi, regele a venit cu Daniél în casa lui Bel. 11Preoții lui Bel i-au zis: „Iată, noi ne retragem afară, iar tu, rege, pune hrana și vinul amestecat! Pune, închide ușile și sigilează cu inelul tău! Și, venind dis-de-dimineață, dacă nu le vei găsi pe toate mâncate de Bel, să fim dați la moarte noi sau Daniél, care a vorbit fals împotriva noastră! 12Ei considerau o nimica toată, căci făcuseră sub masă o intrare ascunsă și prin ea intrau continuu și le consumau. 13Când aceia au ieșit, regele a pus hrana înaintea lui Bel. 14Daniél le-a poruncit slujitorilor săi să aducă cenușă și s-o împrăștie în tot templul, numai în fața a regelui. Și, ieșind, au închis ușa, au sigilat-o cu inelul regelui și au plecat. 15Preoții au venit noaptea, după obiceiul lor, ei, femeile și copiii lor și au mâncat toate și au băut#14,15 Acest ospăț nocturn al preoților și al familiilor lor amintește de ceea ce a făcut Baltazàr împreună cu demnitarii lui (cf. Dan 5,1-5). Amândouă ospețele au aparență de mese rituale.. 16Regele s-a sculat dis-de-dimineață și Daniél, împreună cu el. 17Regele a zis: „Daniél, sunt întregi sigiliile?”. El a răspuns: „Întregi sunt, rege!”. 18Și, imediat ce au deschis ușile, regele a privit la masă și a strigat cu glas puternic: „Mare ești, Bel, și nu este în tine nicio înșelăciune!”. 19Daniél a râs, l-a prins pe rege ca să nu intre și i-a zis: „Uită-te la paviment și recunoaște ale cui sunt urmele acestea!”. 20Regele a zis: „Văd urme de bărbați, de femei și de copii”. 21Atunci, regele s-a înfuriat, i-a adunat pe preoți, pe femeile și pe copiii lor. Ei i-au arătat ușile ascunse prin care intrau și consumau ceea ce era pe masă. 22Regele i-a ucis și l-a abandonat pe Bel lui Daniél, iar el l-a distrus împreună cu templul său#14,22 Indicația nu are, practic, valoare istorică. Se știe din cronicile babiloniene că, dimpotrivă, Círus a restaurat cultul lui Bel în Babilòn. În urma revoltei cetății în 485 î.C., trupele lui Xèrxes au prădat orașul și cu această ocazie au fost distruse și instituțiile de cult. Atitudinea lui Danièl este asemănătoare cu cea a lui Ilie (cf. 1Rg 18,40), cu cea a lui Iehù (cf. 2Rg 10,18-27), cu ceea ce s-a întâmplat în timpul reformei lui Ezechía (cf. 2Rg 18,24) și, în special, în timpul lui Iosía (cf. 2Rg 4,14) și este în acord cu prescrierea Legii (cf. Num 33,52)..
Daniél ucide dragonul#14,23 Nu se cunoaște în Babilòn cultul unui șarpe divinizat. Relatarea despre dragonul sufocat de mâncarea pregătită de Danièl le este cunoscută autorilor evrei din Antichitate, care îl amintesc atunci când comentează Ier 51,44. Dragonul era legat în special de zeița Tiamat în cultele mesopotamiene. Vechiul Testament cunoaște dragonul ca reprezentare simbolică a puterilor răului (Iob 7,12; Ps 74,13; 91,3 ).
23Era un dragon mare#14,23 Chiar dacă termenul „drakòn” trimite cu gândul la monstrul mitologic din haosul primordial (cf. Iob 4,10; 7,12; Ps 74,13), aici trebuie să se refere, înainte de toate, la un șarpe cu forme disproporționate (cf. Ex 7,9-12). Fiind vorba de un șarpe viu și adevărat, episodul aduce aminte de idolul în formă de șarpe care se găsea în templul din Ierusalím și pe care Ezechía l-a scos de acolo, întrucât era un pericol grav pentru religia iahvistă (cf. 2Rg 18,4). și babiloniénii îl cinsteau. 24Regele#14,24 Din toată relatarea, se pare că este vorba de Círus (cf. Dan 14,1). i-a zis lui Daniél: „Nu poți spune că acesta nu este un dumnezeu viu#14,24 Aspect nou al polemicii cu privire la falsitatea idolilor, întrucât șarpele, spre deosebire de Bel (cf. Dan 14,5), este într-adevăr o ființă vie.. Prosternă-te înaintea lui!”. 25Daniél i-a zis regelui: „Eu mă voi prosterna înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru că el este Dumnezeul cel viu. Iar tu, rege, dă-mi dreptul și-l voi ucide pe dragon fără sabie și fără toiag#14,25 Cuvintele fac referință la atitudinea lui Davíd în fața lui Goliàt (cf. 1Sam 17,45).”. 26Regele i-a zis: „Îți dau”. 27Daniél a luat smoală, seu și păr și le-a fiert împreună#14,27 Smoala arde, seul atrage dragonul și părul împiedică dizolvarea turtelor.. A făcut turte și i le-a dat în gură dragonului. Și, mâncându-le, dragonul a crăpat. Atunci, [Daniél] a zis: „Iată ce cinstiți voi!”. 28Când Babilòniénii au auzit, s-au înfuriat foarte mult și au venit împreună împotriva regelui și au zis: „Regele s-a făcut iudeu: pe Bel l-a răsturnat, dragonul l-a ucis și pe preoți i-a măcelărit”. 29Și, venind, i-au spus regelui: „Dă-ni-l pe Daniél; dacă nu, te vom ucide pe tine și casa ta!”. 30Regele, văzând că îl presau foarte mult forțându-l, li l-a dat pe Daniél.
Daniél, în groapa cu lei
31Aceștia l-au aruncat în groapa cu lei și el a stat acolo șase zile. 32Erau în groapă șapte lei și li se dădeau în fiecare zi două trupuri și două oi. Dar atunci nu li s-a dat, ca să-l devoreze pe Daniél.
33Habacúc#14,33 Este unul dintre profeții minori care a trăit în jurul anului 600 î.C. Nu se știe motivul pentru care numele său a intrat în această istorisire. Probabil că rugăciunea lui către Dumnezeul mântuitor, care vine din Muntele Seír și străbate pustiul pentru a aduce ajutor fiilor săi în pericol, poate să fi fost motivul acestei alegeri (cf. Hab 3). era un profet în Iudéea. El a fiert o fiertură și a frânt pâini într-un vas și mergea la ogor ca să le ducă secerătorilor. 34Îngerul Domnului i-a zis lui Habacúc: „Du prânzul pe care îl ai în Babilón, lui Daniél, în groapa cu lei!”. 35Dar Habacúc a zis: „Doamne, eu nu am văzut Babilónul#14,35 În profeția lui Habacùc, pe scena politică se mai află încă asirienii, care au fost înfrânți abia în 605 î.C. (cf. Hab 1,5-11; 2,6-20). și nu cunosc groapa”. 36Îngerul Domnului l-a apucat de creștet și, ridicându-l de părul capului său, l-a dus în Babilón, deasupra gropii, cu viteza duhului său. 37Habacúc a strigat, zicând: „Daniél, Daniél, ia prânzul pe care ți l-a trimis Dumnezeu!”. 38Daniél a zis: „Într-adevăr, ți-ai amintit de mine, Dumnezeule, și nu-i părăsești pe cei care te iubesc”. 39Daniél, ridicându-se, a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu l-a dus înapoi imediat pe Habacúc la locul său.
40Regele a venit a șaptea zi plângându-l pe Daniél. A venit la groapă, s-a uitat și, iată, Daniél stătea șezut. 41Și, strigând cu glas puternic, a zis: „Mare ești tu, Doamne Dumnezeul lui Daniél#14,41 Aceste cuvinte exprimă adeziunea solemnă a lui Círus la Dumnezeul cel Adevărat (cf. Dan 2–6). În același timp, ele conțin și retractarea politeismului, care fusese respectat până atunci de regele Círus (cf. Dan 14,4-6.24)., și nu este altul în afară de tine!#14,41 În lumina lui Dan 6,6-28, se pare că această informație prezintă răspândirea adevăratei credințe iahviste printre păgâni.”. 42L-a scos [de acolo], iar pe cei care cereau pieirea lui i-a aruncat în groapă și au fost devorați imediat înaintea lui. #Ier 50,2; 51,44; Bar 6,40 #Ps 115,4; Is 44,9-19; Dt 4,16 șu #In 1,1; 14,19.226,18 #6,18 #Is 46,1-2 #Dt 6,4.13; Mt 4,10 #Dan 6 #Ez 8,3 #Ps 9,11; 27,9 ș.u.; 145,8 ș.u. #6,20 #3,95 (28) șu #6,27 ș.u. #6,25
Selectat acum:
Daniel 14: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași