Daniel 4:1-17

Eu, Nabucodonosór, trăiam liniștit în casa mea și aveam succes în palatul meu. Am avut un vis care m-a înspăimântat. Gândurile din patul meu și viziunile din capul meu m-au tulburat. Am stabilit un decret ca să fie aduși înaintea mea toți înțelepții din Babilón și să-mi facă cunoscută interpretarea. Apoi au venit magi, ghicitori, caldéi și astrologi. Eu am spus visul înaintea lor, dar ei nu au putut să-mi facă cunoscută interpretarea. Până la urmă, a venit înaintea mea Daniél, al cărui nume este Beltșațár, după numele dumnezeului meu, și care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [și i-am zis:] «Beltșațár, mai mare peste magi, eu știu că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine, că nicio taină nu este prea grea pentru tine. Iată visul pe care l-am avut, iar tu spune-mi interpretarea lui! Acestea sunt viziunile din capul meu când eram în pat: priveam și era un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era foarte mare. Copacul a crescut și s-a făcut puternic: înălțimea lui atingea cerurile și se vedea până la marginile pământului. Frunzele lui erau frumoase și roadele sale erau multe; în el era hrană pentru toți. Sub el aveau umbră animalele câmpului și păsările cerului locuiau în ramurile sale: orice făptură se hrănea din el. În viziunile din capul meu, când eram în pat, eu priveam și, iată, un străjer, un sfânt cobora din cer. El a strigat cu putere și a spus așa: ‹Tăiați copacul și rupeți ramurile lui! Scuturați-i frunzele și împrăștiați-i roadele! Să fugă animalele de sub el și păsările, din ramurile lui! Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ, legat cu fier și cu bronz în iarba care este pe câmp! Roua cerului să îl ude și să aibă parte cu animalele de iarba pământului! Inima lui de om să i se schimbe și să i se dea o inimă de animal! Șapte timpuri să treacă peste el! Hotărârea a fost luată la sfatul străjerilor și cererea, prin cuvântul sfinților, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste regatele oamenilor și le dă oricui vrea și că ridică peste ele pe cel mai de jos dintre oameni›. Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosór, iar tu, Beltșațár, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înțelepții regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu ești în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”. Atunci, Daniél, al cărui nume este Beltșațár, a rămas ca blocat un moment și gândurile lui l-au tulburat. Regele a luat cuvântul și a zis: „Beltșațár, să nu te tulbure visul și interpretarea lui!”. Și Beltșațár a luat cuvântul și a zis: „Stăpâne al meu, visul să fie pentru cei care te urăsc și interpretarea lui, pentru dușmanii tăi! Copacul pe care l-ai văzut crescând și devenind puternic, a cărui înălțime atingea cerul și care era văzut de tot pământul