Daniel 9
9
IX. PROFEȚIA DESPRE CELE ȘAPTEZECI DE SĂPTĂMÂNI#9,0 Acest capitol este un midraș al unui oracol din Ieremía referitor la durata exilului și a restaurării Ierusalímului (cf. Ier 25,11-12; 29,10), unde se prezicea că totul s-ar fi întâmplat la sfârșitul a șaptezeci de ani. Perioada trecuse, dar oracolul nu se împlinise.
Rugăciunea lui Daniél
1În primul an al lui Dárius#9,1 Întrucât din compararea cu Dan 5,31–6,1, Dàrius îi succede ultimului rege Babilònian, înseamnă că episodul este plasat în anul 539 î.C., anul sfârșitului exilului din Babilòn (cf. 2Cr 36,22-23; Esd 1,1-3)., fiul lui Artaxérxe#9,1 Regele sub care se desfășoară evenimentele relatate aici este numit în textul ebraic „ʾăḥašwērôš”, o traducere imperfectă a numelui persan: „kshajarsha”, redat în greacă prin Xèrxes (Esd 4,1). Printr-o confuzie cu numele succesorilor săi, textul grec are „Artaxèrxes”. Cei din Antichitate, în special sfântul Ieronim și Eusebiu din Cezareea, cred că este vorba de Artaxèrxes al II-lea (405-362 î.C), în timp ce opinia cea mai răspândită printre exegeții moderni este aceea că personajul este Xèrxes I (485-465 î.C.), renumit în special pentru războiul purtat cu grecii. din descendența mezilor, care a domnit peste regatul caldéilor, 2în anul întâi al domniei lui, eu, Daniél, voiam să pricep din cărți#9,2 Este vorba de cărțile profetice deja adunate în canonul cărților sacre (cf. Mal 3,22). Pentru prima dată se face referință la lectura unui text sacru pentru a descoperi în el mesajul divin (cf. Zah 1,6; 7,7-14). numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremía, profetul, pentru împlinirea devastării Ierusalímului: șaptezeci de ani#9,2 Este o cifră rotundă. De fapt, mergând înapoi în timp de la 538 î.C., durata nu este exact de șaptezeci de ani nici de la anul când a fost pronunțat oracolul (604 î.C.; cf. 2Rg 25,1), nici de la cel al domniei lui Ioiachím (598 î.C.; cf. 2Rg 24,8-17), nici de la cel al căderii Ierusalímului (587 î.C.; cf. 2Rg 25,8-21).. 3Mi-am îndreptat fața către Domnul#9,3 Adică spre templul din Ierusalím, așa cum obișnuia Danièl să se roage (cf. Dan 6,11). Dumnezeu ca să-l caut#9,3 A-l căuta pe Dumnezeu înseamnă a se întoarce la el de la o conduită rea și acest fapt se împlinește prin rugăciuni și practici de penitență (cf. Am 5,4-6.14-15; Il 1,13-20; 2,12-17). în rugăciune și cereri cu post, sac și cenușă#9,3 Sunt trei dintre riturile de durere și de pocăință care apar cel mai frecvent în liturgiile penitențiale (cf. 2Sam 13,19; Is 61,3; Il 1,13-14; Ióna 3,5).. 4M-am rugat Domnului Dumnezeului meu#9,4 Este singura dată în toată Cartea lui Danièl când se întâlnește numele propriu al Dumnezeului lui Israèl: Ihwh., am făcut mărturisire și i-am zis:
«Te rog, Doamne Dumnezeule mare și înfricoșător, tu care păstrezi alianța și bunătatea față de cei care te iubesc și păzesc poruncile tale! 5Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, ne-am răzvrătit, ne-am revoltat#9,5 Expresii concrete pentru a indica revoltele poporului în timpul călătoriei prin pustiu (cf. Num 14,9) și în timpul dificultăților ocupării țării (cf. Ios 22,16.18-19.29). și ne-am îndepărtat de la poruncile tale și de la judecățile tale. 6Nu i-am ascultat pe slujitorii tăi, profeții, care au vorbit în numele tău către regii noștri, către căpeteniile noastre, către părinții noștri și către tot poporul țării#9,6 În Esd 4,4; 10,2.11 și în Neh 10,31, expresia are o semnificație disprețuitoare; aici, însă, este indicat poporul în totalitate, în special cei care constituie categoriile cele mai sărace (cf. 2Rg 11,14.18-20)..
7A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este rușinea fețelor, cum este astăzi pentru oamenii din Iúda și pentru locuitorii Ierusalímului, pentru întregul Israél, cei de aproape și cei de departe, în toate țările unde i-ai alungat din cauza infidelității lor pe care au săvârșit-o împotriva ta. 8Doamne, a noastră este rușinea fețelor, a regilor noștri, a căpeteniilor noastre și a părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva ta. 9Dar la Domnul Dumnezeul nostru este îndurare și iertare, căci împotriva lui ne-am revoltat. 10Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile sale pe care le-a pus înaintea noastră prin slujitorii săi, profeții. 11Întregul Israél a încălcat legea ta și s-a îndepărtat, ca să nu asculte glasul tău, dar tu ai pus #9,11 Pedeapsa divină cade asupra păcătosului ca o greutate (cf. Ps 38,5), pentru a-l distruge, așa cum a căzut focul asupra Sodòmei și Gomòrei (cf. Gen 19,24-25). Blestemul este atras de popor asupra sa prin nerespectarea clauzelor alianței (cf. Dt 27,16-26; 28,15-68).asupra noastră blestemul și jurământul care este scris în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva ta. 12El a făcut să se împlinească cuvintele pe care le-a spus împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri, care ne-au judecat#9,12 Nu se referă numai la epoca judecătorilor sau la cei care împlinesc funcția judiciară, ci la toți guvernanții., aducând asupra noastră răul cel mare, care nu a fost făcut sub toate cerurile așa cum a fost făcut în Ierusalím. 13După cum este scris în Legea lui Moise, tot răul acesta a venit asupra noastră și nu am îmbunat fața Domnului#9,13 Adică a-l face pe Domnul binevoitor, favorabil, gata să ierte (cf. Ex 32,11; 1Sam 13,12; 1Rg 13,6; Ier 26,19; Bar 2,8; Ps 119,58). Dumnezeului nostru întorcându-ne de la nelegiuirile noastre ca să înțelegem adevărul tău#9,13 În afară de părăsirea păcatelor, convertirea cere o cunoaștere atentă a adevărurilor lui Dumnezeu, care înseamnă poruncile și ceea ce trebuie împlinit de către cei care-l urmează (cf. v. 4; Dt 28,1-14; Il 2,19-27).. 14Domnul a vegheat asupra răului și l-a adus asupra noastră, căci drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate lucrările sale#9,14 Este tema dominantă în toate rugăciunile penitențiale pentru a arăta că pedepsele sunt meritate din cauza vinovăției proprii (cf. v. 7; Dan 3,31; Neh 9,33; Ps 51,6). pe care le-a făcut, deși noi nu am ascultat de glasul lui.
15Acum, Doamne Dumnezeul nostru, tu care l-ai scos pe poporul tău din țara Egiptului cu mână tare și ți-ai făcut un nume, cum este astăzi: noi am păcătuit, noi ne-am răzvrătit. 16Doamne, după toată dreptatea ta, întoarce-ți, te rugăm, fața și mânia ta de la cetatea ta, Ierusalímul, de la muntele tău cel sfânt, căci din cauza păcatelor noastre și a nelegiuirilor părinților noștri Ierusalímul și poporul tău au ajuns de ocară pentru toți cei care ne înconjoară#9,16 Al doilea motiv al rugăciunii de pocăință este disprețul situației prezente pe care îl atrage Ierusalímul și poporul; motivația este valabilă pentru condiția din timpul lui Danièl (cf. Ez 25,3.6.8; 35,10.12-13), dar și pentru timpul în care scrie autorul, cel al persecuției seleucizilor.! 17Acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului tău și cererile lui și luminează-ți fața asupra sanctuarului tău cel devastat, de dragul tău, Doamne! 18Pleacă-ți urechea#9,18 Expresie familiară psalmiștilor și mișcătoare, întrucât îl vede pe Dumnezeu coborându-se din înălțimi, din locuința lui cerească, până la nivelul celui care se roagă., Dumnezeul nostru, și ascultă! Deschide-ți ochii și vezi ruinele noastre și cetatea asupra căreia este invocat numele tău! Căci nu pentru dreptatea noastră sunt aduse#9,18 Lit.: „cad”. cererile noastre înaintea ta, ci pentru îndurarea ta cea mare. 19Doamne, ascultă! Doamne, iartă! Doamne, ia aminte: fă și nu întârzia, de dragul tău, Dumnezeule! Pentru că numele tău este invocat asupra cetății tale și asupra poporului tău».
Îngerul Gabriél explică profeția
20Pe când eu încă mai vorbeam și mă rugam, mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israél, aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21când eu încă mai vorbeam în rugăciune, omul Gabriél#9,21 Este vorba de îngerul Gabrièl, care devine astfel mesagerul comunicărilor divine, așa cum Rafaèl va fi pentru harurile divine (cf. Tob 12). pe care-l văzusem în viziunea de la început a zburat și m-a atins cu aripa cam la timpul ofrandei de seară#9,21 Unul din timpii în care Danièl își făcea rugăciunea (cf. Dan 6,11), în același timp cu ora la care se oferea în templu unul dintre sacrificiile perpetue (cf. Num 28,3-8).. 22El m-a făcut să înțeleg, a vorbit cu mine și mi-a zis: «Daniél, am ieșit acum ca să te fac să pricepi înțelesul. 23La începutul rugăciunii tale a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să-ți fac cunoscut, căci tu ești preaiubit#9,23 Lit.: „tu ești omul dorințelor” – se subînțelege – „lui Dumnezeu”.: înțelege cuvântul și pricepe arătarea!
24Șaptezeci de săptămâni#9,24 Întrucât este vorba despre profeția lui Ieremía cu privire la cei șaptezeci de ani (cf. Ier 25,13), cuvintele îngerului sunt înțelese ca șaptezeci de săptămâni de ani, adică 490 de ani. au fost hotărâte
asupra poporului tău
și asupra cetății tale celei sfinte
până la încetarea răzvrătirii
și până la sfârșitul păcatului#9,24 E vorba de asuprirea poporului ales și a cetății sfinte din Ierusalím de către dușmani.,
până la ispășirea nelegiuirii
și până la venirea dreptății veșnice,
ca să fie sigilată viziunea
și profetul să-l ungă pe sfântul sfinților#9,24 Lucrul cel mai sacru, partea cea mai îndepărtată a sanctuarului (cf. Ex 26,33) sau arca și obiectele de cult ale sanctuarului. Prima dată, acest lucru a avut loc la Sinài (cf. Num 7,1), apoi atunci când a fost ridicat templul lui Solomòn (cf. 1Rg 8,10-11), apoi după exil, când s-a renovat templul în anul eliberării, 515 î.C. (cf. Esd 3,1-3; 5,13-18), și, în sfârșit, după profanarea din partea lui Antiòh prin lucrarea lui Iùda Macabèul (1Mac 4,36-39). Cu același termen poate fi desemnat marele preot (cf. 1Cr 23,13): restaurarea preoției sfinte coincide cu cea a altarului și a templului; amândouă perspectivele sunt luate în considerație..
25Să știi și să înțelegi că,
de la ieșirea cuvântului#9,25 Este oracolul lui Ieremía (cf. Dan 9,24), care devine începutul numărătorii anilor.
referitor la întoarcerea
și la reconstruirea Ierusalímului
până la conducătorul cel uns#9,25 Se referă propriu-zis la o persoană care are misiunea de a salva poporul. Acesta era regele (cf. 1Sam 12,3.5; 24,7.11 etc.), preotul (cf. 1Sam 2,35) și, în sens mai degrabă metaforic, un patriarh (cf. 1Cr 16,22; Ps 105,15). Ca titlu aproape personal, este rezervat pentru descendentul lui Davíd care va trebui să vină la sfârșitul timpurilor și este numit: „Mesia” (cf. Ps 2,2 și 1Sam 2,10). Pentru misiunea încredințată de Dumnezeu de a salva poporul său, dar nu prin ungere, Mesia (sau consacrat) este numit și regele Persiei, Círus (Is 45,1), care, în 538 î.C., a proclamat eliberarea evreilor deportați de Nabucodonosòr (cf. 2Cr 36,22-23; Esd 1,1-3).,
sunt șapte săptămâni#9,25 Adică 49 de ani. Dacă acești ani se adaugă la anul 538 î.C., care este anul sfârșitul exilului, se ajunge la anul 587 î.C., începutul exilului, momentul ideal al oracolului lui Ieremía.,
iar timp de șaizeci și două de săptămâni#9,25 Adică 434 de ani, care, de la 538 î.C., duce până la 104 î.C., perioadă cu siguranță ulterioară celei în care a trăit autorul acestui capitol.
vor fi reconstruite piața
și șanțul#9,25 Mod nebișnuit de a descrie reconstruirea Ierusalímului ca urmare a edictului lui Círus. în timpuri de oprimare.
26După cele șaizeci și două de săptămâni
va fi nimicit unsul#9,26 În ipoteza că principele uns din Dan 9,25 ar fi Círus, în istoria ulterioară a Israèlului, uciderea unui consacrat nu poate să se refere decât la marele preot, Onías al III-lea, ucis prin intrigile lui Menelàu, care voia să-i ia funcția de mare preot, între 172-162 î.C. (cf. 2Mac 4,30-38). și nu va mai fi.
Cetatea și sanctuarul#9,26 Aluzie la prădarea sacrilegă a templului (cf. 1Mac 1,21-24) și devastarea Ierusalímului (cf. 1Mac 1,29-35) de către Antiòh al IV-lea și de reprezentanții lui, evenimente care au avut loc, respectiv, în 169 și 167 î.C. și care prevesteau persecuția cea mare dintre 167-164 î.C. vor fi nimicite
de poporul principelui care vine
și sfârșitul lui va fi în potop.
Iar până la sfârșit va fi
un război al devastărilor hotărâte.
27Va întări o alianță cu mulți#9,27 Este planul conceput și realizat de Antiòh al IV-lea de a atrage la ideile sale elenizante cel puțin un mare număr de persoane influente (cf. 1Mac 1,37.45.55; 2Mac 4,12-13).
timp de o săptămână#9,27 Este vorba de ultima, a șaptezecea săptămână de ani (cf. Dan 9,25-26). În realitate, persecuția dezlănțuită de Antiòh al IV-lea a durat chiar șapte ani, din 170 până în 164/163, anul morții sale..
La jumătatea săptămânii
va face să înceteze jertfa și ofranda,
iar pe aripa [templului]
va fi urâciunea pustiirii#9,27 După informația din 1Mac 1,59, în locul altarului pentru sacrificii a fost așezat un altar pe care se aduceau sacrificii divinităților păgâne. În concret, expresia „šiqqûcîm mᵊšōmēm” pare să evoce reprezentarea unui idol păgân (cf. Ier 4,1; 7,30). Adjectivul „šōmēm” aduce în minte numele unui Bàal fenician numit „Bàal Șamèm” (= „regele cerului”). Prin aceste cuvinte era desemnată statuia lui Zèus Olímpicus, ridicată de Antiòh în templu, înaintea căreia se aduceau sacrificii; a fost un sacrilegiu nemaiîntâlnit, asemenea celui săvârșit de regii lui Israèl și condamnat întotdeauna de profeți.
până ce se va termina.
Și ceea ce este hotărât va fi pus
împotriva devastatorului»”. #6,1 #Est 1,1 #Ier 25,11-12; 29,10 ș.u. #Is 44,26 #10,15; 11,19; 2Cor 20,3 #6,12; Est 4,1 ș.u. #Dan gr. 3,25-45; Esd 9,6-15; Neh 1; 9; Bar 1-2 #Dt 7,9.12 #Ex 20,6 #2Cor 33,10; 36,16 #2Rg 17,6 ș.u.; 24,14-16; 25,11 #Ex 34,6-7 #Ier 18,10; 42,13.18; 44,6 #2Cor 12,7; 34,21.25 #Dt 27-28; 29,20; Neh 10,29-30 #Dt 34,5; Ios 1,1 #Ier 1,12; Zah 1,6 #Dt 2,25; 4,19; Iob 28,24 #Ier 1,12; 31,28; 44,27 #Ps 119,137-144 #9,15 #Dt 4,34; Ier 32,21 #Ez 25,3.8; 36,2-4; Ps 79,4 #Ps 74,3-7 #Is 48,9-11; Ier 14,7-9 #2Rg 19,16; Is 37,17; Bar 2,16-17; Ps 80,15.17 #Ier 38,26; 42,2.9; 36,7; 37,20 #Ez 36,22 #8,16 #Is 6,2; Ez 1,6 #1Rg 18,36 #10,11.19 #Is 40,2 #Mal 3,20 #Lc 24,44 #Fap 10,38 #Esd 4,4 șu #Is 44,28; 45,1.5.13 #Is 15,3; Ier 5,1; Prov 1,20; 7,12 #7,25 #8,11-13 #11,22; Nah 1,8 #1Mac 1,45 șu
Selectat acum:
Daniel 9: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași