Deuteronomul Introducere
Introducere
Titlu și conținut.
Titlul ebraic „ʾēlleʰ haddᵊḇārîm” (= „acestea sunt cuvintele”) redă primele cuvinte ale cărții. Denumirea de „Deuteronom” vine de la traducerea imperfectă a unui pasaj (17,18), unde îi este prescris regelui să transcrie pentru uzul personal „o copie din această lege”. Traducătorul grec a redat aceasta prin „deuteronòmion” („a doua lege”), nu pentru că definiția de „a doua lege” nu i-ar fi potrivită; dimpotrivă, cartea ne oferă tocmai o reprezentare și o reelaborare a legislației mozaice vechi.
Plasarea cărții la sfârșitul Pentateùhului a fost impusă de momentul istoric și de locul geografic la care se referă conținutul său: în țara Moàb, dincolo de Iordàn, ultimul an al peregrinării în pustiu (1,1-3), chiar înainte de intrarea în Palestína. În ceea ce privește vechimea tradițiilor religioase și legislative, cartea precede legislația complexă sacerdotală conținută în Levític și Nùmeri și, în parte, chiar și în Exòd.
Textul se prezintă satisfăcător. Textul ebraic a ajuns până azi prin intermediul codicelor masoretice, prin Pentateùhul Samaritean și, în mod fragmentar și prin cel al anumitor papirusuri vechi. Mai veche este documentarea în limba greacă, ajunsă prin marile codice unciale din sec. IV d.C. și prin unele papirusuri din secolele precedente.
Teologia.
Scopul cărții Deuteronòmului este aceea de a defini termenii alianței cu Dumnezeu, de a le explica semnificația și de a le stabili motivele, opera având o mare valoare teologică nu numai prin temele doctrinale prezentate în mod profund, ci și prin sinteza religioasă precisă și inconfundabilă.
Tema fundamentală a alianței îi pune față în față pe cei doi mari protagoniști ai gândirii deuteronomice: Dumnezeu și Israèl. Centrul și explicația este Dumnezeu, Domnul universului, al naturii și al popoarelor, care face pământul să rodească și turmele să se înmulțească, conduce destinele popoarelor și-i dăruiește lui Israèl țara minunată a Canaànului.
Acest Dumnezeu unic, care conduce universul cu absolută libertate, este Dumnezeul patriarhilor, același care și-a descoperit numele lui Moise și, dintre toate popoarele de pe pământ, a ales Israelul ca popor al său. Fără îndoială, tema alegerii lui Israèl are precedență asupra tuturor celorlalte și definește calitatea fundamentală a alianței propuse lui Israèl dintr-o inițiativă divină liberă.
Totuși, Dumnezeul lui Israèl este un Dumnezeu moral; darul său de iubire cere un schimb, un act de fidelitate, o alegere liberă și bună, care să demonstreze în Israèl apartenența la Dumnezeul său. De aici apare angajamentul alianței ca un răspuns de fidelitate și de iubire față de milostivirea gratuită a lui Dumnezeu.
Marea noutate a spiritualității deuteronomice se poate reduce la două elemente: fidelitatea religioasă față de Dumnezeul unic și ascultarea morală față de legea lui. Fidelitatea religioasă (teama de Domnul) impune, înainte de toate, cea mai completă acceptare a „monoteismului iahvist”. Credința în Dumnezeul unic, care susține toată dezvoltarea religioasă a cărții și conceptul însuși al alianței, atinge tonuri de absolută intransigență față de orice tentație contrară și conferă religiozității un caracter de agresivitate militantă în fața seducției cultelor canaaneene.
Acest Dumnezeu absolut și transcendent, pe care Israèl îl venerează și îl adoră ca pe Dumnezeul unic, dorește, înainte de toate, tributul lui de iubire. Doctrina cu privire la iubirea lui Dumnezeu este noutatea strălucitoare a Deuteronòmului. Ea se dezvoltă cu o plinătate, o sonoritate, o intensitate de expresii care par să atingă culmile celei mai sublime ale spiritualității și dau întregii lucrări, inclusiv părții legislative, forța emoțională care îi este proprie.
Iubirea care cere demonstrarea concretă a credinței religioase și a ascultării față de lege, chiar dacă îi este cerută Israèlului, angajează conștiința fiecărui individ chemat să se decidă pentru Dumnezeul său. Prin doctrina sa cu privire la responsabilitatea individuală, excepțională în toată legislația biblică, Deuteronòmul se apropie de aspectele cele mai elevate ale spiritualității profetice și-i conferă cel mai limpede conținut moral mesajului său.
Iubit de Dumnezeu și chemat să-i răspundă cu iubire, omul este educat să-i iubească pe toți: pe ceilalți oameni și natura însăși. Marea umanitate a mesajului său este relevată în invitațiile la respectul pentru cei slabi, pentru străini, pentru văduve și pentru orfani – atât de insistente și de călduroase – la fel ca și respectul față de natură și de animale.
Structura:
I. PRIMUL DISCURS AL LUI MOISE (1,1–4,43)
II. AL DOILEA DISCURS AL LUI MOISE (4,44–11,32)
III. CODUL DEUTERONOMIC (12,1–28,69)
IV. ULTIMUL DISCURS AL LUI MOISE (29,1–30,20)
V. ULTIMELE ACȚIUNI ȘI MOARTEA LUI MOISE (31,1–34,12)
Selectat acum:
Deuteronomul Introducere: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași