Deuteronomul 1
1
I. PRIMUL DISCURS AL LUI Moise
Introducere
1Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb#1,1 Ordinea zonelor geografice amintite de autor este prea puțin coerentă, dar vrea să evoce toate etapele prin care a trecut poporul, începând de la muntele Sinài (Paràn, Num 10,12; Làban și Hațeròt, Num 33,17-20), spre zona cuprinsă între Marea Roșie și Marea Moartă (depresiunea deșertică Arabàh), spre teritoriul la sud-est de Marea Moartă (Tòfel), spre teritoriul Moabului (Suf din Num 21,14), până la Di-Zahàb. LXX are: „[…] dincolo de Iordàn, în pustiu, către apus, aproape de [Marea] Roșie, între Faràn, Tofàl și Lobàn și Aulon și Katahrysèia”.. 2De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa. 3În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei. 4După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi#1,4 LXX are: „locuia în Aștaròt și în Edrèi”., 5dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
Ultimele indicații la Hóreb
6„Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta. 7Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát! 8Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!».
Instituirea judecătorilor
9În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur». 10Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi#1,10 „Astăzi” despre care se vorbește în Dt (cf. Dt 4,4.8.39; 5,1; 6,6; 7,11; 8,1; 11,26; 26,17-18; 30,15) se referă, în același timp, la ziua în care Moise se adresează Israelului pregătit să intre în Țara Promisă și la ziua în care Domnul îl interpelează pe cititorul cărții. În felul acesta, cuvântul lui Moise ajunge la credinciosul din toate timpurile pentru a-i aminti să mulțumească și să se angajeze cu hotărâre în slujirea Domnului. sunteți la număr ca stelele cerului. 11Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis!#1,11 Spre deosebire de Num 11,11-15, unde Moise se plânge că israeliții sunt prea numeroși, aici faptul apare ca semn al binecuvântării. 12Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre? 13Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre! 14Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›. 15Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți#1,15 LXX adaugă: „și pricepuți”. și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre#1,15 LXX are: „pentru judecătorii voștri”.. 16Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin! 17Să nu fiți părtinitori#1,17 Lit.: „să nu priviți la față!”. Expresia înseamnă „a arăta bunăvoință” și, în general, „a da dovadă de imparțialitate” în justiție (Dt 16,19; Lev 19,15 etc.). Judecătorii trebuie să imite imparțialitatea lui Dumnezeu (Dt 10,17 șu; Prov 24,23). Deseori profeții vor reveni asupra acestei obligații (Is 10,2; Ier 5,28; Ez 22,12; Am 2,6; 5,7.10 etc.). la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!». 18V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți.
Exploratorii țării Canaán
19Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa. 20V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat. 21Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!». 22Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!»#1,22 În Num 13,2, Domnul este cel care propune trimiterea exploratorilor. Gestul acesta presupune o lipsă de credință din partea poporului. De această vinovăție este legată și excluderea lui Moise de la intrarea în Țara Promisă, spre deosebire de Num 20,12 care leagă această pedeapsă de revolta de la Meríba.. 23Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib. 24Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara]. 25Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
Răzvrătirea
26Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru. 27Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească. 28Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat#1,28 Lit.: „ne-au înmuiat inima”., zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác#1,28 Vezi nota la Dt 2,12.› ».
29Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei! 30Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt 31și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta». 32Dar în această situație#1,32 Lit.: „lucru”., nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru, 33care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei.
34Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând: 35«Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului». 37Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea. 38Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău#1,38 Lit.: „care stă în fața ta”., va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească! 39Și copiii voștri despre care ați zis: ‹Vor fi pradă›, și fiii voștri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da și ei o vor lua în stăpânire. 40Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie!».
Înfrângerea de la Hormá
41Voi ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca și ne vom lupta așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Și v-ați încins fiecare cu armele de luptă și v-ați încumetat să urcați pe munte. 42Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcați și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți de dușmanii voștri› ». 43Eu v-am spus, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-ați înfumurat să urcați pe munte. 44Atunci, amoréii#1,44 Num 14,43 vorbește despre amaleciți și canaaneèni. În realitate, zona era locuită de edomiți., care locuiesc pe muntele acela, au ieșit înaintea voastră și v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut#1,44 Lit.: „v-au tăiat în bucăți”. din Seír până la Hormá#1,44 Adică din zona muntoasă de la sud-vest de Marea Moartă (v. 2) până în apropiere de Bèer-Șèba.. 45Atunci voi v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și nu și-a plecat urechea spre voi. 46De aceea a trebuit să rămâneți la Cádeș multe zile, atât cât ați locuit acolo#1,46 În Num 14,34, cei 40 de ani ai pedepsei sunt asociați cu cele 40 de zile cât a durat explorarea țării.. #4,45-49 #5,1; 11,6; 13,12; 21,21; 27,9; 29,1; 31,1.7.11; 32,45; 34,12 #2,24–3,8; Num 21,21-35 #27,8 #Gen 12,7; 28,13 #16,18-20; 17,8-13; 25,1-3; Ex 18,13-26; Num 11,11-17 #10,22; Gen 15,5; 22,17 #In 7,51 #10,17; Prov 24,23; Iac 2,9 #Num 13–14 #29,4; 7,19 #Num 13,26 #7,19 #29,3; Os 11,3-4 #Ex 13,21 #Num 14,24 #3,26; 4,21; 32,51 #3,21.26-28; 31,3.7-8.14-15.23; 34,9; Num 27,18-23 #Num 14,3 #31,17 #28,7 #Ps 118,12
Selectat acum:
Deuteronomul 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași