Esdra 3
3
Reluarea cultului#3,0 Ajunși în patrie, cei eliberați din deportare încep procesul de reconstruire, restaurând mai întâi altarul. Abrahàm și-a însemnat sosirea în Țara Promisă ridicând un altar Dumnezeului promisiunii (Gen 12,7); și Davíd a ridicat un altar la Ierusalím mai înainte de a înălța acolo templul ( 2Sam 24,25). Reluarea cultului zilnic și al celui festiv (Num 28) era urgentă pentru a putea reînnoda în mod oficial dialogul cu Domnul, care promisese să se întâlnească pe altar cu fiii lui Israèl (Ex 29,38-46). Astfel puteau să-i ceară ajutor pentru a învinge amenințările provenite de la popoarele vecine (v. 3).
1Când s-a apropiat luna a șaptea#3,1 Este luna Tíșri (septembrie-octombrie), mai înainte numită „Etaním”. Din punct de vedere religios, era una dintre lunile cele mai importante ale anului ebraic. În ea se celebrau sărbătorile „suflării în șofàr” (devenită mai apoi Sărbătoarea Anului Nou), Ziua Ispășirii și Sărbătoarea Corturilor (Lev 23,23-44; Num 29). Deosebit de important este faptul că, tocmai în luna a șaptea, regele Solomòn a convocat adunarea la Ierusalím, toți capii lui Israèl și ai lui Iùda, pentru inaugurarea solemnă a templului care a avut loc cu ocazia Sărbătorii Corturilor (1Rg 8,1-4; 2Cr 5,2-5)., fiii lui Israél erau în cetățile lor. Atunci poporul s-a adunat ca un singur om la Ierusalím. 2S-au ridicat Iósue, fiul lui Ioțadác, cu frații săi preoți și Zorobabél, fiul lui Șeáltiél, cu frații săi și au zidit altarul Dumnezeului lui Israél ca să aducă pe el arderi de tot după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3Au așezat altarul pe temeliile sale, căci teama era asupra lor din cauza popoarelor țărilor#3,3 Sau populațiile locale, diferite de populația iudaică; sunt, în general, ostile (cf. Esd 4,4; 6,21; 9,1.2.11; 10,2.11). De obicei, expresia se referă la toți oamenii liberi care se bucură de drepturi civile depline într-un teritoriu determinat. Până la exil, expresia a fost aplicată poporului lui Iùda și lui Israèl. În Esd 4,4; 9,1-2; 10,2.11 și în Neh 10,29.31-32, expresia, aproape întotdeauna la plural, se referă la samariteni, la fiii lui Amòn și cei ai lui Moàb, care au ocupat pământurile lăsate goale de deportați și care posedă în timpul prezent drepturile politice. Ele sunt diferite de „poporul lui Iùda”. Acest uz altermenilor îl pregătește pe cel al epocii rabinice în care expresia „poporul țării” îi indică pe cei care nu observau legislația religioasă (cf. In 7,49). și [au adus] arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineață și de seară. 4Au celebrat Sărbătoarea Corturilor după cum este scris, după număr, regulă și necesitatea fiecărei zile. 5După aceea, [au adus] arderea de tot permanentă#3,5 Era oferită dimineața și seara și consta în jertfirea unui miel (Ex 29,38-42; Num 28,3). pentru [zilele] de lună nouă, pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și pentru orice dar de bunăvoie adus Domnului. 6Din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă arderi de tot. Însă temeliile templului Domnului nu erau încă puse#3,6 Trebuie făcută distincția între lucrarea lui Șeșbațàr relatată în Esd 5,16 de cea a lui Iòsue-Zorobabèl. Munca primului a fost de a degaja ruinele vechiului templu și de a nivela terenul. N-a putut să-și continue lucrările. Iòsue și Zorobabèl au pus apoi temelia celui de-al doilea templu..
7Au dat argint cioplitorilor de piatră și lemnarilor#3,7 Lit.: „gravorilor”., hrană, băutură și untdelemn celor din Sidón și din Tir ca să aducă lemn de cedru din Libán pe mare, la Yáfo, după permisiunea pe care o aveau de la Círus, regele perșilor. 8În anul al doilea de la venirea lor la casa lui Dumnezeu, la Ierusalím în luna a doua, Zorobabél, fiul lui Șeáltiél, Iósue, fiul lui Ioțadác, și cu ceilalți frați ai lor, preoți și levíți, toți cei care se întorseseră din captivitate la Ierusalím, i-au pus pe levíții de la douăzeci de ani în sus#3,8 O vârstă inferioară față de cea fixată de Domnul pentru a fi angajați în slujirea cultuală, adică de la 30 la 50 de ani (cf. Num 4,1-3.23; 1Cr 23,3). Scăderea vârstei era justificată desigur de necesitatea momentului, adică de numărul scăzut de leviți întorși din captivitate (Esd 2,40). să conducă lucrarea casei Domnului. 9Iósue, fiii și frații săi, Cadmiél, fiii săi, fiii lui Iúda, au condus ca un singur [om] lucrarea în casa lui Dumnezeu [împreună cu] Henadád, fiii și frații lor, levíții. 10Când constructorii au pus temeliile templului Domnului, preoții și-au îmbrăcat veșmintele, [au luat] trâmbițe, iar levíții, fiii lui Asáf#3,10 Spre deosebire de Esd 2,41, cântăreții, fiii lui Asàf, sunt aici asimilați leviților. Trâmbița este instrumentul preoților ( 1Cr 15,24), chitara, harpa și cimbalul, instrumentele leviților (1Cr 25,1.6)., aveau cimbale și l-au lăudat pe Domnul după dispozițiile#3,10 Lit.: „după mâinile”. lui Davíd, regele lui Israél. 11Ei cântau lăudându-l și preamărindu-l pe Domnul: „El este bun și veșnică este îndurarea lui peste Israél!#3,11 Este o aclamație frecventă în Biblie, în special în lucrările Cronicilor: 1Cr 13,34.41; 2Cr 5,13; 7,3; Ps 118,1-4 și refrenul întregului Psalm 136. Cartea lui Osèa are ca mesaj central exact această iubire milostivă (în special Os 1–3), dar doctrina este răspândită în întregul Vechi Testament și este legată de istorie, pentru că milostivirea lui Dumnezeu se manifestă în special în intervenția Domnului în favoarea lui Israèl, cum ar fi: eliberarea din Egipt, eliberarea din Babilòn, reconstruirea templului etc.”. Tot poporul înălța strigăte mari, lăudându-l pe Domnul pentru temelia casei Domnului. 12Dar mulți dintre preoții și levíții și dintre capii părintești în vârstă#3,12 Deplângerea vechiului templu din partea celor în vârstă este amintită și de profetul Aggèu (Ag 2,1-9). Profețiile lui Ieremía (și mai ales ale lui Deutero-Isaía despre cel de-al doilea exod) găsesc în întoarcerea exilaților din Babilòn și în restaurarea templului și a cultului doar o realizare parțială. Orice actualizare profetică este parțială și incompletă în această lume și nu se adaptează niciodată tuturor posibilităților cuvântului divin. care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulți își ridicau glasul de bucurie. 13Poporul nu putea să deosebească strigătul de bucurie de strigătul plânsului poporului, căci poporul ridica strigăte puternice și sunetul se auzea de departe. #Neh 7,72; 8,1 #2Cr 23,18 #Ex 29,38-42; Num 28,6-8 #Ex 23,16; Lev 23,24; Dt 16,13 #Num 28,3-8 #1Cr 22,4-5; 2Cr 2,8-10.16; 1Rg 15 #Ps 100,5; 106,1; 136 #Ag 2,3
Selectat acum:
Esdra 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași