Esdra 4
4
Piedicile din partea dușmanilor lui Iúda#4,0 Poporul țării (v. 4) sau acele populații de origine străină care au fost aduse în Palestina de către regii Asíriei (în special de către Asarhadòn, între 681-669 î.C.) după distrugerea Samariei (Esd 4,10; 2Rg 17,24) și care au adoptat cultul lui Yhwh, deși în manieră sincretistă (cf. 2Rg 17,25-41), intenționează să ia parte la construirea templului. Cei întorși din exil nu acceptă lucrul acesta de teama compromisurilor față de monoteismul lor. Opoziția samaritenilor se explică nu numai din motive strict religioase, ci și pentru valoarea națională pe care urma să o aibă templul ca și centru al întregii vieți a Israèlului. În același timp, profeții Aggèu și Zaharía îl prezentau pe Zorobabèl ca unsul Domnului (Ag 2,20-23; Zah 3,8–4,14). Acest lucru trebuie să fi provocat suspiciuni și mai mari în autoritățile de la Samaria.
1Dușmanii#4,1 Lit.: „cei care îi oprimau”. lui Iúda și ai lui Beniamín au auzit că fiii captivității#4,1 Termen frecvent în Cartea lui Èsdra pentru desemnarea celor deportați (cf. Esd 6,16.19-20; 8,35; 10,7.16). construiesc templul Domnului Dumnezeului lui Israél. 2Ei s-au apropiat de Zorobabél și de capii părintești și le-au zis: „Am vrea să construim și noi împreună cu voi, căci și noi îl căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru; nu i-am mai adus jertfe din zilele lui Ésar -Hadón#4,2 De fapt, primul suveran asirian care a invadat Egiptul este Asarhadòn, succesorul lui Senaherib., regele Asíriei care ne-a adus aici”. 3Dar Zorobabél, Iósue și ceilalți capi părintești ai lui Israél le-au răspuns: „Nu este nimic între noi și voi ca să construim [împreună] casa Dumnezeului nostru; noi singuri vom construi pentru Domnul Dumnezeul lui Israél, după cum ne-a poruncit regele Círus, regele perșilor”. 4Atunci, oamenii țării au demoralizat#4,4 Lit.: „au slăbit mâinile”. poporul lui Iúda și i-au descurajat să [mai] construiască. 5Au tocmit împotriva lor sfătuitori ca să le zădărnicească sfaturile în toate zilele lui Círus, regele perșilor, până la domnia lui Dárius, regele perșilor.
Împotrivirea samariteană#4,6 Menționarea întreruperii lucrărilor la templu în urma cererii opozanților iudeilor repatriați îi oferă autorului sacru ocazia amintirii istoriei îndelungate de intimidări și de calomnii împotriva renașterii Ierusalímului și a templului său. Cu privire la această obstrucționare, exista o culegere de documente în aramaică folosite în limba lor originală. Aramaica era în acel timp limba Síriei și a Palestinei de Nord, adoptată și de iudeii care au rescris cu caracterele ei (în mod obișnuit numite „pătrate”) și textele legii. Răspândită ca un fel de limbă francă pentru comerțul internațional, limba aramaică era folosită în mod obișnuit și în administrația persană în documentele care se refereau la provinciile de la vest de Eufràt.
6Când domnea Xérxes#4,6 Întrucât personajul Xèrxes, în context, este menționat între Dàrius I și Artaxèrxes I, nu poate fi altul decât de Xèrxes I (486-465 î.C.). În Vg este numit: „Assuèrus”, în care autorii îl recunosc pe Xèrxes I, fiul lui Dàrius I Istàspe. Numele originar persan „Khšajàrša”, de unde în greacă „Xèrxes”, devine în babiloniană „Akhšijàršu”, iar în ebraică „ʾăḥašwērôš”., la începutul domniei sale, au scris o învinuire împotriva locuitorilor Ierusalímului și ai lui Iúda#4,6 Esd 4,6-23 sunt o inserție care prezintă obstacolele populației din Samaria într-o epocă ulterioară lui Dàrius, în timpul lui Xèrxes I (486-465 î.C.) și Artaxèrxes I (465-424 î.C.). Aici este vorba despre construcția orașului și a zidurilor (cf. v. 12), și nu de construirea templului..
7În zilele lui Artaxérxes, Bișlám, Mitredát, Tabeél și ceilalți colegi ai lor i-au scris lui Artaxérxes, regele perșilor. Scrisoarea a fost scrisă în [caractere] aramaice și tradusă în aramaică. 8Guvernatorul Rehúm și Șimșái, secretarul, i-au scris o scrisoare regelui Artaxérxes, după cum urmează. 9Judecătorul Rehúm, guvernatorul, Șimșái, secretarul, și ceilalți colegi ai lor judecători: din Arfarsatác, din Tarpél, din Afarás, din Érec, din Babilón, din Súsa, din Déha, din Elám, 10și celelalte popoare pe care le-a deportat marele și renumitul Osnapár și le-a așezat în cetatea Samaríei și în celelalte [locuri] dincoace de Râu#4,10 Este regiunea de dincoace de Eufràt care cuprindea Síria până la sud de Palestina și constituia Satrapia a V-a..
Acum#4,10 Termenul aramaic apare în text de mai multe ori, nefiind semnalat de fiecare dată în versiunea noastră. Unele traduceri îl redau și cu expresia „și așa mai departe”., 11iată copia scrisorii pe care i-au trimis-o regelui Artaxérxes: „Slujitorii tăi, oamenii de dincoace de Râu.
12Să fie cunoscut regelui că Iudeii care au plecat de la tine și au venit la noi construiesc cetatea răzvrătită și rea, termină zidurile și repară temeliile! 13Să fie cunoscut regelui că dacă se va construi cetatea aceasta și se vor termina zidurile, nu vor mai da tribut, contribuții și taxă [de trecere], iar vistieria regilor va suferi! 14Și, pentru că noi folosim sarea palatului#4,14 Expresia „a mânca sarea regelui/palatului” este echivalentă cu „a fi dependenți/salariați” ai suveranului; de aceea, hotărâți să-i apere interesele., nu este potrivit pentru noi să vedem necinstirea regelui, de aceea am trimis și am adus la cunoștință regelui. 15Prin urmare, să se facă cercetări în cartea memoriilor#4,15 Adică a predecesorilor din Babilònia, întrucât se vorbește despre dinastii și populații diferite. Pentru mentalitatea Orientului Antic, era obișnuit să se considere ca aparținând aceleiași rădăcini regii care s-au succedat pe același tron. părinților tăi! Vei găsi în cartea memoriilor și vei ști că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită și care a provocat pagubă regilor și provinciilor și că au făcut revolte în ea din timpuri vechi. De aceea a fost distrusă această cetate. 16Facem cunoscut regelui că, dacă va fi construită cetatea aceasta și dacă vor fi terminate zidurile ei, pentru aceasta nu vei avea [parte] dincoace de Râu”.
17Regele a trimis răspuns lui Rehúm, guvernatorul, lui Șimșái, secretarul, celorlalți colegi care locuiau în Samaría și celorlalți de dincolo de Râu:
„Pace! 18Scrisoarea pe care ne-ați trimis-o a fost citită în traducere înaintea mea. 19Am dat poruncă să se facă cercetări și s-a găsit că această cetate din vremuri vechi s-a revoltat împotriva regilor și că s-au făcut în ea răzvrătire și tulburare. 20Au fost regi puternici la Ierusalím, stăpâni peste tot ce era dincolo de Râu și cărora li s-a dat tribut, contribuții și taxă [de trecere]#4,20 Aluzie în mod voit exagerată la regatul lui Davíd și al lui Solomòn.. 21Ca urmare, porunciți să-i oprească pe acești oameni și cetatea aceasta să nu fie construită până când nu se va da poruncă din partea mea! 22Fiți atenți să nu vă abateți de la aceasta, ca să nu crească răul spre suferința regilor!”.
23După ce [s-a citit] copia scrisorii regelui Artaxérxes înaintea lui Rehúm, înaintea lui Șimșái, secretarul, și înaintea colegilor lor, au mers în grabă la Ierusalím, la iudei, și i-au oprit cu forță și cu violență. 24Atunci, lucrarea casei lui Dumnezeu care este la Ierusalím a încetat și a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Dárius, regele perșilor. #2Rg 18,7; 24,1.20 #Neh 1,3
Selectat acum:
Esdra 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași