Esdra 9
9
Căsătoriile mixte#9,0 Au trecut patru luni de când Èsdra și caravana lui au ajuns la Ierusalím. În acest timp, Èsdra a avut grijă să instruiască poporul cu privire la lege (Neh 7,73–8,18), motivul principal pentru care a venit din Babilòn (Esd 7,10.25-26). Cuvintele sfinte nu au căzut pe un teren sec, ci au adus îndată roade: comunitatea are grijă să se elibereze de elementele străine care intraseră în rândurile ei fără ca să se integreze și în credință.
1După ce s-au terminat acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israél, preoții și levíții nu s-au despărțit de popoarele țărilor#9,1 În atmosfera momentului, marcat de o acută căutare a identității, capii poporului au rămas loviți de prescrierile legii relative la sacralitatea lui Israèl (Ex 19,6; Lev 20,26; Mal 2,15; Is 6,13) și la separarea necesară de popoarele din Canaàn și din țările învecinate. Ei și-au dat seama cât de mult s-au îndepărtat de legea sfântă. S-au prezentat deci înaintea lui Èsdra și au denunțat situația (cf. Ex 34,11-16; Dt 7,1-4), care scoate în evidență și faptul că ei se simt protagoniști ai unui nou exod. [comportându-se] după lucrurile abominábile#9,1 După Esd 10,9, istorisirea care urmează se desfășoară cu puțin înainte de jumătatea lunii a noua, adică după cinci luni de la sosirea lui Èsdra. A fost nevoie de un anumit timp înainte ca Èsdra să treacă la acțiune. Cuvântul „abominabil”, frecvent în Deuteronom, evocă practicile idolatrice; Dt 7,1-4 condamnă idolatria provocată de căsătoriile cu păgânii (cf. și Ex 34,15-16). ale canaaneénilor, ale hetéilor, ale ferezéilor, ale iebuséilor, ale celor din Amón, ale celor din Moáb, ale egipténilor și ale amoréilor. 2Căci au luat [soții] dintre fiicele lor#9,2 Reforma căsătoriilor mixte este lucrarea pentru care se dedică cu hotărâre atât Èsdra, cât și Nehemía (Neh 10; 13). Motivul fundamental al interdicției pentru Nehemía este pericolul contaminării religioase din cauza idolilor adorați de soții (cf. Neh 13,23-27). În Neh 13,24, se subliniază și faptul că fiii născuți din astfel de căsătorii nu cunoșteau limba ebraică. Și Èsdra pare să facă apel la un motiv cu caracter etnic, național. Națiunea sfântă s-a contaminat cu populațiile locale. Religia și națiunea au rămas intim unite de-a lungul întregii istorii a Israèlului, până la Noul Testament. Problema creștinilor proveniți dintre păgâni a fost astfel gravă și dezbătută cu pasiune în timpurile Bisericii de la început și datorită implicațiilor cu caracter național. pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat descendența sfântă cu popoarele țărilor; căpeteniile#9,2 Lit.: „mâna căpeteniilor și a guvernatorilor”. și guvernatorii au fost cei dintâi în această infidelitate”. 3Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâșiat hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și barba și am stat jos copleșit. 4Atunci s-au adunat la mine toți cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israél din cauza infidelității celor deportați; eu am stat jos copleșit până la ofranda de seară. 5În momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi și mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu.
Rugăciunea lui Ésdra#9,6 Rugăciunea lui Èsdra este o mărturisire solemnă a stării de păcat în care se află tot poporul. Este recunoscută pedeapsa justă dată de Domnul lui Israèl în trecut și până azi (v. 6-7), pedeapsă inferioară față de cât ar fi trebuit (v. 13); este proclamată și vinovăția actuală a națiunii (v. 10-12). Domnul este recunoscut ca fiind drept (v. 15) și totodată milostiv. În felul acesta, poporul se prezintă înaintea lui Dumnezeu ca un păcătos care își recunoaște vinovăția.
6Și am zis: „Dumnezeul meu, mi-e rușine și nu îndrăznesc să-mi ridic fața către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulțit până peste cap și vinovățiile s-au mărit până la ceruri. 7Din zilele părinților noștri, noi suntem în mare vinovăție; pentru păcatele noastre am fost dați noi, regii noștri și preoții noștri în mâna regilor țărilor, sabiei, captivității, prăzii și rușinii feței, cum este astăzi. 8Acum, pentru puțin timp a fost [peste noi] îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest#9,8 Este vorba despre comunitatea celor întorși din Babilònia după edictul lui Círus, depozitară a promisiunilor și a alianței. În ea sunt așteptările escatologice și mesianice și ea este purtătoarea unei speranțe deschise spre lumea întreagă. Această comunitate a supraviețuitorilor se numește ea însăși „restul” deja în 1,4; apoi în Neh 1,2.3; cf. Ag 1,12; 2,2; Zah 8,6. Tema „restului lui Israèl” este una dintre cele mai frecvente în Profeți. În încercările pe care Dumnezeu le trimite – ca de ex. exilul – o mare parte a poporului dispare, dar rămâne mereu un grup, „restul”, prin care Israèlul nu moare și transmite urmașilor alianța cu Domnul și tot ceea ce implică ea. Acest lucru se va întâmpla până la sfârșit. Dar lent, alături de ideea unui Israèl care supraviețuiește fizic, se dezvoltă o altă doctrină, aceea a „adevăratului Israèl” care supraviețuiește religios sau care rămâne atașat de Dumnezeul său, care rămâne viu în credință. La venirea Mântuitorului și la predica lui, acest „rest” care se mântuiește este „turma cea mică” ce dă început Bisericii (Rom 11,5). Și la sfârșitul timpurilor, în faza ultimă din această lume, mântuirea va fi acordată unui rest (Mt 24,15-22). și să ne dea un țăruș#9,8 În sens de siguranță a cortului. în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină alinare în sclavia noastră. 9Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Pérsiei, dându-ne alinare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărămăturile ei, și ne-a dat un zid#9,9 Este vorba de zidul care înconjoară Ierusalímul. O semnificație morală a termenului, neîntâlnită în altă parte, pare aici imposibilă: de fapt, se vorbește despre restaurarea ruinelor templului în strânsă legătură cu darul de a-l păstra. Trebuie să fie vorba de construcții asemănătoare. Nu este acceptabilă ipoteza că prin acest nume este indicat zidul încă spart despre care se vorbește în Neh 1,3; 2,13-15. Ar fi o fortăreață. Așadar, trebuie să fi fost vorba de ziduri deja reconstruite (cf. Neh 1–6). în Iúda și în Ierusalím. 10Acum ce mai putem spune, Dumnezeul nostru? Noi am părăsit poruncile tale 11pe care le-ai dat prin slujitorii tăi, profeții, zicând: «Țara pe care mergeți să o luați în stăpânire este o țară întinată din cauza întinărilor popoarelor și a lucrurilor lor abominábile cu care au umplut-o de la un capăt la altul prin impuritățile lor. 12Voi să nu le dați pe fiicele voastre fiilor lor și să nu le luați pe fiicele lor pentru fiii voștri! Să nu căutați pacea și binele lor în veci! [Astfel] vă veți întări și veți mânca bunurile pământului și veți lăsa moștenire fiilor voștri pentru totdeauna».
13După tot ce a venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a vinovățiilor noastre mari, tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puțin decât [meritau] păcatele noastre#9,13 Dreptatea lui Dumnezeu este temperată de milostivirea lui, altfel nimeni nu ar fi supraviețuit. Aceasta este dreptatea mântuitoare (cf. Is 56,1; Rom 1,17). și ne-ai dat un rest ca acesta, 14să ne întoarcem din nou să încălcăm#9,14 Lit.: „să rupem”. poruncile tale și să ne înrudim cu acele popoare abominábile? Oare nu ar fi mânia asupra noastră până la nimicire, încât să nu fie nici rest și nici vreunul care să scape?#9,14 Asemenea părinților, supraviețuitorii nu au înțeles lecția istoriei (cf. Jud 2,11-15; Ez 18) și riscă prin comportamentul lor să facă să naufragieze în mod definitiv acel rest care, prin generozitatea divină, mai rămăsese din națiunea iudaică. Acesta nu ar fi putut să supraviețuiască dacă ar fi rămas în relații cu popoarele păgâne și ar fi sfidat voința divină (v. 14). Rămâneau în felul acesta valabile poruncile promulgate de Dumnezeu prin profeții săi. V. 11-12 fac un rezumat al acestor interdicții și avertismente, preluându-le din diferite cărți biblice: Ex 34,16; Dt 4,5; 7,1-3; 23,1-7; Ios 23,12; 2Rg 17,23; 21,10; 24,2; Is 1,19; Ez 37,25. 15Doamne Dumnezeul lui Israél, tu ești drept, căci noi suntem un rest care am rămas astăzi! Iată-ne înaintea ta cu vinovățiile noastre, căci pentru aceasta nu este nimeni care să poată sta înaintea ta!”. #Mal 2,10-12 #Dt 7,1 #Neh 9,2 #Is 66,2.5 #Is 4,3 #Lev 18,25 șu; Ez 36,17 #Dt 7,3
Selectat acum:
Esdra 9: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași