Isaia 42
42
Prima cântare a Slujitorului Domnului#42,0 Este prima dintre cele patru Cântări ale Slujitorului Domnului: Is 42,1-4(5-9); 49,1-6; 50,4-9(10-11); 52,13–53,12. Unii cercetători consideră că această cântare se termină în Is 42,7, alții, în v. 4. În acest poem, slujitorul este prezentat ca un profet, subiect al unei misiuni și al unei predestinări divine (v. 6; cf. v. 4; Ier 1,5), animat de Duh (Is 42,1) spre a învăța întreg pământul (v. 1 și 3) cu discreție și fermitate în același timp (v. 2-4), în ciuda opozițiilor. Misiunea lui o depășește pe cea a altor profeți, căci el este alianță și lumină (v. 6) și săvârșește o lucrare de eliberare și de mântuire (v. 7).
1„Iată slujitorul meu
pe care îl sprijin,
alesul meu în care sufletul meu
își găsește plăcerea!
Am pus#42,1 Lit.: „am dat”. Duhul meu asupra lui;
el va aduce#42,1 Lit.: „va face să iasă”. Alegerea slujitorului este însoțită de revărsarea Duhului, la fel ca pentru conducătorii carismatici din timpurile vechi, judecătorii (cf. Jud 3,10 șu), primii regi, Saul (1Sam 9,17; cf. 10,9-10) și Davíd (1Sam 16,2-13; de confruntat cu Is 11,1-2). Relatarea botezului lui Isus (cf. Mt 3,16-17 și par.) asociază coborârii Duhului un citat care combină acest verset cu Ps 2,7; v. 1-4 din Isaía îi sunt aplicate lui Isus în Mt 12,17-21. În textul lui Isaía, ar putea fi vorba de Círus, dar, în contextul general și după varianta greacă, este vorba de Israèl. popoarelor judecata.
2Nu va striga, nu-și va ridica [glasul]
și nu se va auzi pe ulițe vocea sa#42,2 Modul de a acționa al slujitorului contrastează cu cel al lui Círus și al profeților vorbăreți. El se adresează conștiințelor oamenilor cu blândețe..
3Trestia frântă nu o va rupe
și fitilul#42,3 Metaforele trestiei frânte și fitilului fumegând se aplică, totodată, victimelor din Babilon, pe care le desemnează ca pe un popor lipsit de forțe: trestia frântă (1Rg 14,15; 2Rg 18,21; Ez 29,6); fitilul fumegând (Is 43,17). fumegând nu-l va stinge.
El va aduce dreptatea cu fidelitate.
4Nu va obosi și nu se va descuraja
până va așeza judecata pe pământ,
căci insulele așteaptă legea lui.
5Așa vorbește Domnul Dumnezeu,
cel care a creat cerurile
și le-a desfășurat,
cel care a întins pământul
și ceea ce produce el#42,5 În sens larg, termenul se referă la toate produsele pământului (cf. Is 44,3; 48,19; 61,9; 65,23). Cuvântul este propriu lui Isaía și lui Iob.,
cel care a dat suflare
poporului de pe el
și duh celor care umblă pe el#42,5 Interpretarea lui Is 42,5-9 este controversată. Prezentând o mare afinitate cu fragmentul precedent, unii specialiști recunosc aici o prelungire a Cântării Slujitorului, în special în v. 5-7; alții le interpretează ca referindu-se la Círus. După o introducere în care este preamărită puterea creatoare a Domnului, se revine asupra alegerii și misiunii alesului lui Dumnezeu. V. 8-9 se prezintă ca o concluzie a polemicii cu idolii, fiind proclamată demnitatea incomparabilă a Domnului și a atotștiinței lui, căreia nu-i este ascuns viitorul..
6«Eu, Domnul, te-am chemat
în dreptate și te-am luat de mână;
te-am păstrat#42,6 Termenul, în limba ebraică, este același folosit în Gen 2,7 pentru a descrie cum Dumnezeu a modelat sau a plăsmuit trupul primului om. ca să te fac alianță
pentru popor
și lumină pentru neamuri,
7să deschizi ochii celor orbi,
să-i scoți din închisoare pe cei captivi
și din temniță,
pe cei care locuiesc în întuneric.
8Eu sunt Domnul#42,8 Lit.: „Yhwh”, numele revelat lui Moise (Ex 3,14 șu), al celui care singur există. Nu este un alt Dumnezeu în afară de el (cf. Is 40,25; 43,10-12; 44,6-8; 45,3.5-6.14-15.18.20-22; 46,5-7.9; 48,11). Este creatorul universal (Is 42,5; 40,12-13.21-22.28; 43,1; 44,24; 45,9.12.18; 48,13; 51,13; 54,5), cel veșnic (41,4; 44,6; 48,12). El „nu va da gloria sa altuia” (cf. și 48,11). Acest monoteism triumfător al Cărții Mângâierii reia și amplifică, printr-o afirmare explicită, transcendența divină și tema „geloziei” Domnului (Dt 4,24 șu; cf. Ex 20,3)., acesta este numele meu;
nu voi da gloria mea altcuiva,
nici lauda mea, chipurilor cioplite.
9Cele dintâi s-au împlinit
și, iată, fac cunoscute altele noi.
Înainte ca ele să se arate,
vă voi face pe voi să le auziți».
Cântare de victorie
10Cântați Domnului un cântec nou#42,10 Acest cântec nou (cf. Ps 96,1; 98,1; 149,1) este o celebrare lirică a victoriei Domnului, la care este invitat să participe tot pământul.,
[cântați] laudă lui
până la marginile pământului,
voi care coborâți pe mare#42,10 Deseori în Vechiul Testament, marea este simbolul haosului. Aici, însă, reprezintă vocea puternică a naturii care îl preamărește pe Creator.
și [tot] ce este în ea,
insulele și cei care le locuiesc!
11Să-și ridice [glasul] pustiul și cetățile lui,
satele locuite de cei din Chedár#42,11 Trib seminomad din Aràbia.!
Să cânte locuitorii din Séla#42,11 E numele stâncii, în general, sau numele propriu al unei fortărețe din Edòm ( 2Rg 14,7).,
să strige de bucurie
de pe vârful munților!
12Să dea glorie Domnului
și să-l laude în insule!
13Domnul iese ca un viteaz#42,13 Cuvântul ebraic exprimă, în același timp, curajul și forța. Îi este aplicat lui Dumnezeu în Dt 10,17; Is 10,21; Ier 20,11; 32,18; Neh 9,32; Ps 24,8; Sir 36,2; 39,34. În același timp, îi este atribuit și lui Mesia din descendența lui Davíd (Is 9,5).,
ca un luptător își stârnește zelul;
strigă, scoate un răcnet
și își arată puterea împotriva dușmanilor.
14Am tăcut dintotdeauna,
am rămas în tăcere#42,14 Termenul, în limba ebraică, exprimă în același timp tăcerea și lipsa de activitate (cf. Is 57,11; 62,1.6; 64,11; 65,6). și m-am stăpânit.
Acum voi urla ca femeia care naște,
voi gâfâi și voi răbufni totodată.
15Voi devasta munții și colinele,
voi usca verdeața,
voi transforma râurile în insule
și voi seca lacurile#42,15 Lucrarea Domnului care produce devastare și pustiirea vegetației și a apelor este opusă deșertului transformat în oază (cf. Is 41,18-19). Unii autori consideră munții și colinele ca metafore pentru a arăta colosul babilonian..
16Îi voi face pe orbi să meargă
pe un drum pe care nu-l cunosc,
îi voi conduce pe cărări
pe care nu le știu;
voi face întunericul lumină înaintea lor
și voi îndrepta căile strâmbe.
Aceste lucruri le voi face pentru ei
și nu-i voi părăsi.
17Apoi vor da înapoi și se vor rușina
cei care se încred în idoli
și care spun unui chip turnat:
«Voi sunteți dumnezeii noștri»”#42,17 E vorba despre babilonienii idolatri..
Orbirea lui Israél#42,18 Nu este Dumnezeu cel care este surd și orb față de soarta Israèlului și atrage asupra lui nenorocirea; Israèlul este surd și orb: nu înțelege ceea ce i se întâmplă și nici de ce se întâmplă. Acest oracol este paralel cu directivele date lui Isaía în momentul chemării (cf. Is 6,10 șu).
18Ascultați, surzilor,
priviți și vedeți, orbilor!
19Cine este orb, dacă nu slujitorul meu,
și surd ca mesagerul meu
pe care îl trimit?
Cine este orb precum cel perfect#42,19 Lit.: „Meșulàm” (există și un nume propriu); traducerea este aproximativă. În mod obioșnuit, termenul este atribuit unui copil care „înlocuiește” un măgar mort (adică acel copil nu are nicio valoare). Aici, cuvântul i se aplică Israèlului, căruia i se potrivesc diferitele semnificații ale cuvântului: Israèlul se vede a) răscumpărat (Ier 18,20; Prov 11,31); b) declarat nevinovat (cf. Ps 65,2); c) restabilit, reintegrat în alianța păcii (Is 54,10).,
orb ca slujitorul Domnului?
20Ai văzut multe, dar nu ții seama.
Și-a deschis urechile, dar nu aude.
21Domnul și-a găsit plăcerea
de dragul dreptății lui,
a făcut mare legea și i-a dat glorie.
22El este un popor prădat și jefuit,
toți sunt prinși în peșteri
și ascunși în închisori.
Sunt de pradă și nimeni
nu-i scapă de jaf
și nu este cine să zică: „Dă înapoi!”.
23Cine dintre voi
va pleca urechea la aceasta,
va acorda atenție
și va asculta pentru viitor?
24Cine l-a dat pe Iacób jafului
și pe Israél celor care pradă?
Oare nu Domnul
împotriva căruia am păcătuit?
Ei nu au vrut să umble pe căile lui
și nu au ascultat de legea lui.
25Și-a revărsat asupra lui mânia
sa aprinsă și tăria luptei.
L-a aprins de jur împrejur,
dar el nu a cunoscut,
l-a ars, dar el nu a pus la inimă. #Mt 3,17 și par.; Lc 23,35 #Mt 17,5 și par. #In 1,32-34; 3,34 #Mt 12,20 #61,3 #49,8 #Mt 26,28 #49,6; Lc 2,32; In 8,12 #Lc 4,19 #Ps 107,10-14; Lc 1,79; In 9; Fap 26,18 #43,19; 48,6 #Ps 107,23 #Ier 2,10; Ez 27,6 #Jud 5,4; Sof 1,14; Ps 68,8 #Ps 107,33 #Ex 13,21 #44,18 #Dt 4,1-8
Selectat acum:
Isaia 42: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Isaia 42
42
Prima cântare a Slujitorului Domnului#42,0 Este prima dintre cele patru Cântări ale Slujitorului Domnului: Is 42,1-4(5-9); 49,1-6; 50,4-9(10-11); 52,13–53,12. Unii cercetători consideră că această cântare se termină în Is 42,7, alții, în v. 4. În acest poem, slujitorul este prezentat ca un profet, subiect al unei misiuni și al unei predestinări divine (v. 6; cf. v. 4; Ier 1,5), animat de Duh (Is 42,1) spre a învăța întreg pământul (v. 1 și 3) cu discreție și fermitate în același timp (v. 2-4), în ciuda opozițiilor. Misiunea lui o depășește pe cea a altor profeți, căci el este alianță și lumină (v. 6) și săvârșește o lucrare de eliberare și de mântuire (v. 7).
1„Iată slujitorul meu
pe care îl sprijin,
alesul meu în care sufletul meu
își găsește plăcerea!
Am pus#42,1 Lit.: „am dat”. Duhul meu asupra lui;
el va aduce#42,1 Lit.: „va face să iasă”. Alegerea slujitorului este însoțită de revărsarea Duhului, la fel ca pentru conducătorii carismatici din timpurile vechi, judecătorii (cf. Jud 3,10 șu), primii regi, Saul (1Sam 9,17; cf. 10,9-10) și Davíd (1Sam 16,2-13; de confruntat cu Is 11,1-2). Relatarea botezului lui Isus (cf. Mt 3,16-17 și par.) asociază coborârii Duhului un citat care combină acest verset cu Ps 2,7; v. 1-4 din Isaía îi sunt aplicate lui Isus în Mt 12,17-21. În textul lui Isaía, ar putea fi vorba de Círus, dar, în contextul general și după varianta greacă, este vorba de Israèl. popoarelor judecata.
2Nu va striga, nu-și va ridica [glasul]
și nu se va auzi pe ulițe vocea sa#42,2 Modul de a acționa al slujitorului contrastează cu cel al lui Círus și al profeților vorbăreți. El se adresează conștiințelor oamenilor cu blândețe..
3Trestia frântă nu o va rupe
și fitilul#42,3 Metaforele trestiei frânte și fitilului fumegând se aplică, totodată, victimelor din Babilon, pe care le desemnează ca pe un popor lipsit de forțe: trestia frântă (1Rg 14,15; 2Rg 18,21; Ez 29,6); fitilul fumegând (Is 43,17). fumegând nu-l va stinge.
El va aduce dreptatea cu fidelitate.
4Nu va obosi și nu se va descuraja
până va așeza judecata pe pământ,
căci insulele așteaptă legea lui.
5Așa vorbește Domnul Dumnezeu,
cel care a creat cerurile
și le-a desfășurat,
cel care a întins pământul
și ceea ce produce el#42,5 În sens larg, termenul se referă la toate produsele pământului (cf. Is 44,3; 48,19; 61,9; 65,23). Cuvântul este propriu lui Isaía și lui Iob.,
cel care a dat suflare
poporului de pe el
și duh celor care umblă pe el#42,5 Interpretarea lui Is 42,5-9 este controversată. Prezentând o mare afinitate cu fragmentul precedent, unii specialiști recunosc aici o prelungire a Cântării Slujitorului, în special în v. 5-7; alții le interpretează ca referindu-se la Círus. După o introducere în care este preamărită puterea creatoare a Domnului, se revine asupra alegerii și misiunii alesului lui Dumnezeu. V. 8-9 se prezintă ca o concluzie a polemicii cu idolii, fiind proclamată demnitatea incomparabilă a Domnului și a atotștiinței lui, căreia nu-i este ascuns viitorul..
6«Eu, Domnul, te-am chemat
în dreptate și te-am luat de mână;
te-am păstrat#42,6 Termenul, în limba ebraică, este același folosit în Gen 2,7 pentru a descrie cum Dumnezeu a modelat sau a plăsmuit trupul primului om. ca să te fac alianță
pentru popor
și lumină pentru neamuri,
7să deschizi ochii celor orbi,
să-i scoți din închisoare pe cei captivi
și din temniță,
pe cei care locuiesc în întuneric.
8Eu sunt Domnul#42,8 Lit.: „Yhwh”, numele revelat lui Moise (Ex 3,14 șu), al celui care singur există. Nu este un alt Dumnezeu în afară de el (cf. Is 40,25; 43,10-12; 44,6-8; 45,3.5-6.14-15.18.20-22; 46,5-7.9; 48,11). Este creatorul universal (Is 42,5; 40,12-13.21-22.28; 43,1; 44,24; 45,9.12.18; 48,13; 51,13; 54,5), cel veșnic (41,4; 44,6; 48,12). El „nu va da gloria sa altuia” (cf. și 48,11). Acest monoteism triumfător al Cărții Mângâierii reia și amplifică, printr-o afirmare explicită, transcendența divină și tema „geloziei” Domnului (Dt 4,24 șu; cf. Ex 20,3)., acesta este numele meu;
nu voi da gloria mea altcuiva,
nici lauda mea, chipurilor cioplite.
9Cele dintâi s-au împlinit
și, iată, fac cunoscute altele noi.
Înainte ca ele să se arate,
vă voi face pe voi să le auziți».
Cântare de victorie
10Cântați Domnului un cântec nou#42,10 Acest cântec nou (cf. Ps 96,1; 98,1; 149,1) este o celebrare lirică a victoriei Domnului, la care este invitat să participe tot pământul.,
[cântați] laudă lui
până la marginile pământului,
voi care coborâți pe mare#42,10 Deseori în Vechiul Testament, marea este simbolul haosului. Aici, însă, reprezintă vocea puternică a naturii care îl preamărește pe Creator.
și [tot] ce este în ea,
insulele și cei care le locuiesc!
11Să-și ridice [glasul] pustiul și cetățile lui,
satele locuite de cei din Chedár#42,11 Trib seminomad din Aràbia.!
Să cânte locuitorii din Séla#42,11 E numele stâncii, în general, sau numele propriu al unei fortărețe din Edòm ( 2Rg 14,7).,
să strige de bucurie
de pe vârful munților!
12Să dea glorie Domnului
și să-l laude în insule!
13Domnul iese ca un viteaz#42,13 Cuvântul ebraic exprimă, în același timp, curajul și forța. Îi este aplicat lui Dumnezeu în Dt 10,17; Is 10,21; Ier 20,11; 32,18; Neh 9,32; Ps 24,8; Sir 36,2; 39,34. În același timp, îi este atribuit și lui Mesia din descendența lui Davíd (Is 9,5).,
ca un luptător își stârnește zelul;
strigă, scoate un răcnet
și își arată puterea împotriva dușmanilor.
14Am tăcut dintotdeauna,
am rămas în tăcere#42,14 Termenul, în limba ebraică, exprimă în același timp tăcerea și lipsa de activitate (cf. Is 57,11; 62,1.6; 64,11; 65,6). și m-am stăpânit.
Acum voi urla ca femeia care naște,
voi gâfâi și voi răbufni totodată.
15Voi devasta munții și colinele,
voi usca verdeața,
voi transforma râurile în insule
și voi seca lacurile#42,15 Lucrarea Domnului care produce devastare și pustiirea vegetației și a apelor este opusă deșertului transformat în oază (cf. Is 41,18-19). Unii autori consideră munții și colinele ca metafore pentru a arăta colosul babilonian..
16Îi voi face pe orbi să meargă
pe un drum pe care nu-l cunosc,
îi voi conduce pe cărări
pe care nu le știu;
voi face întunericul lumină înaintea lor
și voi îndrepta căile strâmbe.
Aceste lucruri le voi face pentru ei
și nu-i voi părăsi.
17Apoi vor da înapoi și se vor rușina
cei care se încred în idoli
și care spun unui chip turnat:
«Voi sunteți dumnezeii noștri»”#42,17 E vorba despre babilonienii idolatri..
Orbirea lui Israél#42,18 Nu este Dumnezeu cel care este surd și orb față de soarta Israèlului și atrage asupra lui nenorocirea; Israèlul este surd și orb: nu înțelege ceea ce i se întâmplă și nici de ce se întâmplă. Acest oracol este paralel cu directivele date lui Isaía în momentul chemării (cf. Is 6,10 șu).
18Ascultați, surzilor,
priviți și vedeți, orbilor!
19Cine este orb, dacă nu slujitorul meu,
și surd ca mesagerul meu
pe care îl trimit?
Cine este orb precum cel perfect#42,19 Lit.: „Meșulàm” (există și un nume propriu); traducerea este aproximativă. În mod obioșnuit, termenul este atribuit unui copil care „înlocuiește” un măgar mort (adică acel copil nu are nicio valoare). Aici, cuvântul i se aplică Israèlului, căruia i se potrivesc diferitele semnificații ale cuvântului: Israèlul se vede a) răscumpărat (Ier 18,20; Prov 11,31); b) declarat nevinovat (cf. Ps 65,2); c) restabilit, reintegrat în alianța păcii (Is 54,10).,
orb ca slujitorul Domnului?
20Ai văzut multe, dar nu ții seama.
Și-a deschis urechile, dar nu aude.
21Domnul și-a găsit plăcerea
de dragul dreptății lui,
a făcut mare legea și i-a dat glorie.
22El este un popor prădat și jefuit,
toți sunt prinși în peșteri
și ascunși în închisori.
Sunt de pradă și nimeni
nu-i scapă de jaf
și nu este cine să zică: „Dă înapoi!”.
23Cine dintre voi
va pleca urechea la aceasta,
va acorda atenție
și va asculta pentru viitor?
24Cine l-a dat pe Iacób jafului
și pe Israél celor care pradă?
Oare nu Domnul
împotriva căruia am păcătuit?
Ei nu au vrut să umble pe căile lui
și nu au ascultat de legea lui.
25Și-a revărsat asupra lui mânia
sa aprinsă și tăria luptei.
L-a aprins de jur împrejur,
dar el nu a cunoscut,
l-a ars, dar el nu a pus la inimă. #Mt 3,17 și par.; Lc 23,35 #Mt 17,5 și par. #In 1,32-34; 3,34 #Mt 12,20 #61,3 #49,8 #Mt 26,28 #49,6; Lc 2,32; In 8,12 #Lc 4,19 #Ps 107,10-14; Lc 1,79; In 9; Fap 26,18 #43,19; 48,6 #Ps 107,23 #Ier 2,10; Ez 27,6 #Jud 5,4; Sof 1,14; Ps 68,8 #Ps 107,33 #Ex 13,21 #44,18 #Dt 4,1-8
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași