Judecători 11
11
Iéfte pune condiții
1Iéfte din Galaád era un om viteaz. El era fiul unei prostituate, iar Galaád era tatăl#11,1 Lit.: „l-a născut”. lui Iéfte. 2Soția lui Galaád i-a născut [alți] fii. Fiii soției, când au crescut, l-au alungat pe Iéfte și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei”. 3Iéfte a fugit dinaintea fraților lui și a locuit în țara Tob#11,3 Azi localitatea se numește Et-Tayibèh, în nordul extrem al Galaàdului, spre deșert (cf. Jud 10,6-7).. S-au adunat la Iéfte oameni de nimic și ieșeau [la luptă] cu el.
4După ceva timp, fiii lui Amón#11,4 Se află în estul teritoriilor ocupate de triburile lui Israel și instalate în Transiordània și au drept capitală localitatea Rabbà, la ora actuală Amàn. Ei fac parte dintre dușmanii pe care Dumnezeu i-a ridicat împotriva Israelului (cf. Jud 10,6-7). au pornit război împotriva lui Israél. 5În timp ce fiii lui Amón luptau împotriva lui Israél, bătrânii din Galaád s-au dus să-l ia pe Iéfte din țara Tob. 6Ei i-au zis lui Iéfte: „Vino să fii căpetenia#11,6 Cuvântul „qācîn” folosit aici este un termen tehnic ce desemnează un conducător militar. noastră ca să luptăm împotriva fiilor lui Amón!”. 7Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Oare nu voi m-ați urât și m-ați alungat din casa tatălui meu? De ce veniți la mine acum când sunteți în strâmtorare?”. 8Bătrânii din Galaád i-au răspuns lui Iéfte: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi să lupți împotriva fiilor lui Amón și să devii căpetenia noastră, a tuturor celor care locuiesc în Galaád”. 9Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amón și dacă Domnul îi va da înaintea mea, eu voi fi căpetenia voastră”. 10Bătrânii din Galaád i-au zis lui Iéfte: „Domnul să fie martor#11,10 Lit.: „cel care ascultă”. între noi dacă nu vom face după cuvântul tău!”. 11Iéfte a mers cu bătrânii din Galaád. Poporul l-a pus peste el căpetenie și conducător. Iar Iéfte a pronunțat toate cuvintele înaintea Domnului, la Míțpa#11,11 Are loc o ceremonie religioasă prin care Ièfte este învestit de popor cu deplină autoritate. Acordul încheiat între Ièfte și bătrânii din Galaàd este pus în mod solemn sub garanția lui Dumnezeu pentru a fi respectat de contractanți..
Tratative cu fiii lui Amón#11,12 Este un rezumat al istoriei lui Ièfte dintr-o compoziție folosită în Num 20,21 și Dt 2, care confundă tribul lui Amon cu cel al lui Moab: teritoriul cucerit de Israèl (v. 13 și 26) aparținuse Moàbului. Chemòș (v. 24) este divinitatea principală a fiilor lui Moab, pe când cea a fiilor lui Amòn era Milcòm.
12Iéfte a trimis mesageri la regele fiilor lui Amón ca să-i spună: „Ce ai cu mine#11,12 Lit.: „ce este între tine și mine?”, expresie semită ce traduce o diferență de vederi între două persoane, uneori chiar o anumită ostilitate (cf. 2Sam 16,10; 19,23; 1Rg 17,18; 2Cr 35,21). că vii să faci război împotriva mea în țara mea?”. 13Regele fiilor lui Amón le-a răspuns mesagerilor lui Iéfte: „Pentru că Israél, când a plecat din Egipt, a luat țara mea de la Arnón până la Iabòc și Iordán. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie!”. 14Iéfte a trimis din nou mesageri la regele fiilor lui Amón 15ca să-i spună: „Așa vorbește Iéfte: «Nu Israél a luat țara Moáb, nici țara fiilor lui Amón.
16Căci atunci când Israél a plecat din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cádeș. 17Israél a trimis mesageri la regele din Edóm ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!›. Dar regele din Edóm [nici] n-a voit să audă. A trimis și la regele din Moáb, dar nici el n-a vrut. Și Israél a rămas la Cádeș. 18Apoi a mers prin pustiu, a ocolit țara Edóm și țara Moáb și a venit la est de țara lui Moáb; și-au fixat tabăra dincolo de Arnón și nu au intrat în teritoriul lui Moáb pentru că [râul] Arnón era hotarul lui Moáb. 19Israél a trimis mesageri la Sihón, regele amoréilor, regele din Heșbón. Israél i-a zis: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta până la locul meu!›. 20Dar Sihón n-a avut încredere în Israél ca să-l lase să treacă prin ținutul lui; și-a adunat tot poporul, și-a fixat tabăra la Iáhaț și a luptat împotriva lui Israél. 21Domnul Dumnezeul lui Israél l-a dat pe Sihón și tot poporul lui în mâinile lui Israél care i-a bătut. Israél a luat în stăpânire toată țara amoréilor care locuiau în ținutul acela. 22A luat în stăpânire toată țara amoréilor, de la Arnón până la Iabòc și de la pustiu până la Iordán. 23Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israél i-a alungat pe amoréi dinaintea poporului său, Israél, tu vrei să stăpânești [țara] lor? 24Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemóș, dumnezeul tău? Și noi stăpânim ceea ce eliberează Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră. 25Acum, ești tu mai bun decât Bálac, fiul lui Țipór, regele din Moáb? S-a certat el cu Israél sau a făcut el război împotriva lui? 26Iată, Israél locuiește de trei sute de ani la Heșbón și în satele lui, la Aroér și în satele lui și în toate cetățile care sunt pe malurile [râului] Arnón. De ce nu l-ați luat înapoi în timpul acela? 27Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israél și fiii lui Amón»!”. 28Regele fiilor lui Amón n-a ascultat cuvintele pe care i le-a transmis Iéfte.
29Duhul Domnului a venit peste Iéfte. Iéfte a traversat [ținutul triburilor lui] Galaád și Manáse; a trecut la Míțpa, în Galaád; și din Míțpa, din Galaád, a trecut la fiii lui Amón.
Votul lui Iéfte#11,30 Relatarea votului lui Ièfte (v. 30-31.34-40) are scopul de a explica o sărbătoare anuală celebrată în Galaad (v. 40) a cărei semnificație nu mai e cunoscută. Nu trebuie atenuat sensul: Ièfte o sacrifică pe fiica lui (v. 39) pentru a nu-și încălca votul pe care l-a făcut (v. 31). Sacrificiile umane au fost întotdeauna condamnate în Israel (cf. Gen 22), însă autorul ne prezintă evenimentul fără nicio judecată negativă; dimpotrivă, se pare că pune accentul pe fidelitatea față de vot.
30Iéfte a făcut un vot Domnului și a zis: „Dacă îi vei da pe fiii lui Amón în mâna mea, 31oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amón va fi al Domnului și-l voi aduce ca ardere de tot”. 32Iéfte a mers împotriva fiilor lui Amón și Domnul i-a dat în mâna lui. 33Le-a provocat o înfrângere grea#11,33 Lit.: „i-au lovit cu o lovitură mare”. de la Aroér#11,33 Este localizat în apropiere de Amàn și identificat cu Kírbet Es-Sàfra, la 7 km est. până spre Minít#11,33 Se află la câțiva km nord de Hèșbon. – douăzeci de cetăți – și până la Ábel-Cheramím#11,33 Localitate situată în aceeași zonă cu Minít.. Fiii lui Amón au fost umiliți înaintea fiilor lui Israél.
34Iéfte a venit acasă la Míțpa. Și iată, fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil: nu mai avea în afară de ea nici fiu, nici fiică. 35Când a văzut-o, și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fiica mea! M-ai dărâmat! Tu ești dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul și n-o mai pot întoarce!”. 36Ea i-a zis: „Tată, dacă ți-ai deschis gura către Domnul, fă-mi și mie conform cu ceea ce a ieșit din gura ta, după cum Domnul a făcut răzbunare împotriva dușmanilor fiilor tăi, împotriva lui Amón!”. 37Apoi a zis tatălui ei: „Să mi se permită lucrul acesta: lasă-mă două luni să urc și să cobor în munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!”. 38El i-a răspuns: „Du-te!”. Și a lăsat-o două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți. 39După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el și-a împlinit cu ea votul pe care îl făcuse. Ea nu cunoscuse bărbat. De atunci s-a făcut în Israél obiceiul 40ca, în fiecare an, fetele lui Israél să meargă și să o celebreze pe fiica lui Iéfte din Galaád timp de patru zile pe an. #Evr 11,32 #Gen 21,10 #Dt 2,17-23 #Dt 2,26-37 #3,10 #1Sam 14,24-45 #2Rg 3,27; Gen 22,1-19; Mih 6,7 #Num 30,3; Qoh 5,3-5 #2Cr 32,25
Selectat acum:
Judecători 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Judecători 11
11
Iéfte pune condiții
1Iéfte din Galaád era un om viteaz. El era fiul unei prostituate, iar Galaád era tatăl#11,1 Lit.: „l-a născut”. lui Iéfte. 2Soția lui Galaád i-a născut [alți] fii. Fiii soției, când au crescut, l-au alungat pe Iéfte și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei”. 3Iéfte a fugit dinaintea fraților lui și a locuit în țara Tob#11,3 Azi localitatea se numește Et-Tayibèh, în nordul extrem al Galaàdului, spre deșert (cf. Jud 10,6-7).. S-au adunat la Iéfte oameni de nimic și ieșeau [la luptă] cu el.
4După ceva timp, fiii lui Amón#11,4 Se află în estul teritoriilor ocupate de triburile lui Israel și instalate în Transiordània și au drept capitală localitatea Rabbà, la ora actuală Amàn. Ei fac parte dintre dușmanii pe care Dumnezeu i-a ridicat împotriva Israelului (cf. Jud 10,6-7). au pornit război împotriva lui Israél. 5În timp ce fiii lui Amón luptau împotriva lui Israél, bătrânii din Galaád s-au dus să-l ia pe Iéfte din țara Tob. 6Ei i-au zis lui Iéfte: „Vino să fii căpetenia#11,6 Cuvântul „qācîn” folosit aici este un termen tehnic ce desemnează un conducător militar. noastră ca să luptăm împotriva fiilor lui Amón!”. 7Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Oare nu voi m-ați urât și m-ați alungat din casa tatălui meu? De ce veniți la mine acum când sunteți în strâmtorare?”. 8Bătrânii din Galaád i-au răspuns lui Iéfte: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi să lupți împotriva fiilor lui Amón și să devii căpetenia noastră, a tuturor celor care locuiesc în Galaád”. 9Iéfte le-a zis bătrânilor din Galaád: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amón și dacă Domnul îi va da înaintea mea, eu voi fi căpetenia voastră”. 10Bătrânii din Galaád i-au zis lui Iéfte: „Domnul să fie martor#11,10 Lit.: „cel care ascultă”. între noi dacă nu vom face după cuvântul tău!”. 11Iéfte a mers cu bătrânii din Galaád. Poporul l-a pus peste el căpetenie și conducător. Iar Iéfte a pronunțat toate cuvintele înaintea Domnului, la Míțpa#11,11 Are loc o ceremonie religioasă prin care Ièfte este învestit de popor cu deplină autoritate. Acordul încheiat între Ièfte și bătrânii din Galaàd este pus în mod solemn sub garanția lui Dumnezeu pentru a fi respectat de contractanți..
Tratative cu fiii lui Amón#11,12 Este un rezumat al istoriei lui Ièfte dintr-o compoziție folosită în Num 20,21 și Dt 2, care confundă tribul lui Amon cu cel al lui Moab: teritoriul cucerit de Israèl (v. 13 și 26) aparținuse Moàbului. Chemòș (v. 24) este divinitatea principală a fiilor lui Moab, pe când cea a fiilor lui Amòn era Milcòm.
12Iéfte a trimis mesageri la regele fiilor lui Amón ca să-i spună: „Ce ai cu mine#11,12 Lit.: „ce este între tine și mine?”, expresie semită ce traduce o diferență de vederi între două persoane, uneori chiar o anumită ostilitate (cf. 2Sam 16,10; 19,23; 1Rg 17,18; 2Cr 35,21). că vii să faci război împotriva mea în țara mea?”. 13Regele fiilor lui Amón le-a răspuns mesagerilor lui Iéfte: „Pentru că Israél, când a plecat din Egipt, a luat țara mea de la Arnón până la Iabòc și Iordán. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie!”. 14Iéfte a trimis din nou mesageri la regele fiilor lui Amón 15ca să-i spună: „Așa vorbește Iéfte: «Nu Israél a luat țara Moáb, nici țara fiilor lui Amón.
16Căci atunci când Israél a plecat din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cádeș. 17Israél a trimis mesageri la regele din Edóm ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!›. Dar regele din Edóm [nici] n-a voit să audă. A trimis și la regele din Moáb, dar nici el n-a vrut. Și Israél a rămas la Cádeș. 18Apoi a mers prin pustiu, a ocolit țara Edóm și țara Moáb și a venit la est de țara lui Moáb; și-au fixat tabăra dincolo de Arnón și nu au intrat în teritoriul lui Moáb pentru că [râul] Arnón era hotarul lui Moáb. 19Israél a trimis mesageri la Sihón, regele amoréilor, regele din Heșbón. Israél i-a zis: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta până la locul meu!›. 20Dar Sihón n-a avut încredere în Israél ca să-l lase să treacă prin ținutul lui; și-a adunat tot poporul, și-a fixat tabăra la Iáhaț și a luptat împotriva lui Israél. 21Domnul Dumnezeul lui Israél l-a dat pe Sihón și tot poporul lui în mâinile lui Israél care i-a bătut. Israél a luat în stăpânire toată țara amoréilor care locuiau în ținutul acela. 22A luat în stăpânire toată țara amoréilor, de la Arnón până la Iabòc și de la pustiu până la Iordán. 23Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israél i-a alungat pe amoréi dinaintea poporului său, Israél, tu vrei să stăpânești [țara] lor? 24Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemóș, dumnezeul tău? Și noi stăpânim ceea ce eliberează Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră. 25Acum, ești tu mai bun decât Bálac, fiul lui Țipór, regele din Moáb? S-a certat el cu Israél sau a făcut el război împotriva lui? 26Iată, Israél locuiește de trei sute de ani la Heșbón și în satele lui, la Aroér și în satele lui și în toate cetățile care sunt pe malurile [râului] Arnón. De ce nu l-ați luat înapoi în timpul acela? 27Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israél și fiii lui Amón»!”. 28Regele fiilor lui Amón n-a ascultat cuvintele pe care i le-a transmis Iéfte.
29Duhul Domnului a venit peste Iéfte. Iéfte a traversat [ținutul triburilor lui] Galaád și Manáse; a trecut la Míțpa, în Galaád; și din Míțpa, din Galaád, a trecut la fiii lui Amón.
Votul lui Iéfte#11,30 Relatarea votului lui Ièfte (v. 30-31.34-40) are scopul de a explica o sărbătoare anuală celebrată în Galaad (v. 40) a cărei semnificație nu mai e cunoscută. Nu trebuie atenuat sensul: Ièfte o sacrifică pe fiica lui (v. 39) pentru a nu-și încălca votul pe care l-a făcut (v. 31). Sacrificiile umane au fost întotdeauna condamnate în Israel (cf. Gen 22), însă autorul ne prezintă evenimentul fără nicio judecată negativă; dimpotrivă, se pare că pune accentul pe fidelitatea față de vot.
30Iéfte a făcut un vot Domnului și a zis: „Dacă îi vei da pe fiii lui Amón în mâna mea, 31oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amón va fi al Domnului și-l voi aduce ca ardere de tot”. 32Iéfte a mers împotriva fiilor lui Amón și Domnul i-a dat în mâna lui. 33Le-a provocat o înfrângere grea#11,33 Lit.: „i-au lovit cu o lovitură mare”. de la Aroér#11,33 Este localizat în apropiere de Amàn și identificat cu Kírbet Es-Sàfra, la 7 km est. până spre Minít#11,33 Se află la câțiva km nord de Hèșbon. – douăzeci de cetăți – și până la Ábel-Cheramím#11,33 Localitate situată în aceeași zonă cu Minít.. Fiii lui Amón au fost umiliți înaintea fiilor lui Israél.
34Iéfte a venit acasă la Míțpa. Și iată, fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil: nu mai avea în afară de ea nici fiu, nici fiică. 35Când a văzut-o, și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fiica mea! M-ai dărâmat! Tu ești dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul și n-o mai pot întoarce!”. 36Ea i-a zis: „Tată, dacă ți-ai deschis gura către Domnul, fă-mi și mie conform cu ceea ce a ieșit din gura ta, după cum Domnul a făcut răzbunare împotriva dușmanilor fiilor tăi, împotriva lui Amón!”. 37Apoi a zis tatălui ei: „Să mi se permită lucrul acesta: lasă-mă două luni să urc și să cobor în munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!”. 38El i-a răspuns: „Du-te!”. Și a lăsat-o două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți. 39După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el și-a împlinit cu ea votul pe care îl făcuse. Ea nu cunoscuse bărbat. De atunci s-a făcut în Israél obiceiul 40ca, în fiecare an, fetele lui Israél să meargă și să o celebreze pe fiica lui Iéfte din Galaád timp de patru zile pe an. #Evr 11,32 #Gen 21,10 #Dt 2,17-23 #Dt 2,26-37 #3,10 #1Sam 14,24-45 #2Rg 3,27; Gen 22,1-19; Mih 6,7 #Num 30,3; Qoh 5,3-5 #2Cr 32,25
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași