Ieremia 26
26
IV. PROFEȚII DESPRE FERICIRE
IEREMÍA, PROFET ADEVĂRAT#26,0 Acest capitol oferă contextul istoric al acuzei lui Ieremía împotriva unei religii false (cf. Ier 13,25), acuză pronunțată la începutul domniei lui Ioiachím (609-608 î.C.). Întărit de certitudinea absolută a misiunii sale divine (v. 15), Ieremía înfruntă autoritățile religioase. Poporul, autoritățile civile (v. 16) și bătrânii (v. 17-19) dau dovadă de obiectivitatea care le lipsește preoților și profeților (v. 8-9.11).
Arestarea și judecarea lui Ieremía#26,0 Ier 26 din TM corespunde capitolului 33 în varianta LXX.
1La începutul domniei lui Ioiachím, fiul lui Iosía, regele lui Iúda, a fost acest cuvânt de la Domnul: 2„Așa vorbește Domnul: «Stai în curtea casei Domnului și vorbește împotriva tuturor cetăților#26,2 LXX are: „împotriva tuturor iudeilor”. lui Iúda care vin să se prosterneze în casa Domnului și spune toate cuvintele pe care ți le voi porunci să le spui lor! Nu lăsa deoparte niciun cuvânt! 3Poate că vor asculta#26,3 Există încă posibilitatea de mântuire întrucât este posibilă întoarcerea. În această nesiguranță, este evident limbajul antropomorfic care subliniază libertatea omului și disponibilitatea lui Dumnezeu, ale cărui amenințări și promisiuni sunt condiționate de răspunsul liber și conștient al omului (cf. Ier 18,8). și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea. Eu voi regreta răul pe care mă gândisem să-l fac împotriva lor din cauza răutății faptelor lor. 4Spune-le: ‹Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu mă ascultați ca să umblați după legea mea pe care v-am pus-o în fața voastră 5și să ascultați de cuvintele slujitorilor mei, profeții pe care i-am trimis la voi – i-am trezit să-i trimit –, dar nu-i veți asculta, 6atunci voi face acestei case cum [am făcut] cu Șílo și cetatea aceasta o voi da blestemului pentru toate neamurile pământului’›!»”.
7Preoții, profeții și tot poporul l-au auzit pe Ieremía spunând aceste cuvinte în casa Domnului. 8Când Ieremía a terminat de spus tot ceea ce Domnul îi poruncise să spună întregului popor, preoții, profeții și tot poporul l-au prins și i-au zis: „Vei muri. 9De ce profețești în numele Domnului și zici: «Casa aceasta va fi ca Șílo și cetatea aceasta va fi pustiită, fără locuitori»?”. Tot poporul s-a adunat împotriva lui Ieremía în casa Domnului. 10Căpeteniile lui Iúda au auzit aceste lucruri și au urcat de la casa regelui la casa Domnului și au stat la intrarea cea nouă a porții#26,10 Este vorba de o judecată obișnuită, condusă de funcționarii regelui. [casei] Domnului.
11Preoții și profeții le-au spus căpeteniilor și întregului popor: „Să fie o judecată spre moarte pentru omul acesta! Căci a profețit împotriva acestei cetăți, așa cum ați auzit cu urechile voastre”#26,11 Amenințarea templului provoacă reacția imediată a responsabililor cultului (cf. Ier 7,21-28). Zgomotul poporului atrage atenția autorităților publice, căpeteniile lui Iùda, care intervin. Este impresionant oportunismul preoților și profeților, care încearcă să-l elimine pe Ieremía: în fața poporului, îl acuză că vestește distrugerea templului și a cetății; în fața autorităților, vorbesc numai de distrugerea cetății, lăsând deoparte templul.. 12Ieremía le-a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: „Domnul m-a trimis să profețesc împotriva acestei case și împotriva acestei cetăți toate cuvintele pe care le-ați auzit. 13Acum, faceți bune căile și faptele voastre, ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru și Domnul va regreta răul pe care l-a rostit împotriva voastră! 14Iar eu, iată-mă, sunt în mâinile voastre: faceți cu mine ceea ce este bun și drept în ochii voștri! 15Numai să știți că, dacă mă veți omorî, voi veți aduce sânge nevinovat asupra voastră, asupra acestei cetăți și asupra locuitorilor ei, deoarece cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să spun în urechile voastre toate aceste cuvinte”.
16Căpeteniile și tot poporul le-au zis preoților și profeților: „Pentru omul acesta nu poate fi o judecată spre moarte, căci în numele Domnului Dumnezeului nostru ne vorbește”. 17Atunci s-au ridicat unii dintre bătrânii țării și au zis întregii adunări a poporului: 18„Mihéia din Moréșet#26,18 Este profetul Mihèia, unul dintre cei 12 profeți minori, care a activat în timpul lui Ezechia (716-687 î.C.). Ezechia a promovat o reformă religioasă (cf. 2Rg 18,1-8), îi prețuia și-i asculta pe profeți (cf. 2Rg 19,1-2; Is 37,1-2). Astfel, Mihèia a putut să-și desfășoare misiunea și să vestească liber cuvântul lui Dumnezeu, chiar și când acesta era de amenințare. profețea în zilele lui Ezechía, regele lui Iúda, și spunea întregului popor al lui Iúda: «Așa vorbește Domnul Sabaót: ‹Sión va fi arat ca un câmp, Ierusalímul va deveni o ruină, iar muntele casei [Domnului], o înălțime împădurită› ».
19Oare l-au omorât Ezechía, regele lui Iúda, și întregul Iúda? Nu s-a temut el de Domnul, și Domnului i-a părut rău și Domnul a regretat răul pe care îl pronunțase împotriva lor? Și noi să facem răul acesta mare împotriva sufletelor noastre?”.
20Ba chiar a fost un om care profețea în numele Domnului, Uría#26,20 Nu există alte informații despre el. Apropierea acestui profet de Mihèia scoate în lumină răutatea regelui contemporan și, indirect, a acelora care voiau moartea lui Ieremía; ar fi avut același sfârșit al lui Uría dacă nu s-ar fi bucurat de protecția unor personaje influente și temătoare de Dumnezeu, ca Ahicàm., fiul lui Șemáia, din Chiriát-Iearím#26,20 Sau „Chiriat-Bàal”, cf. Ios 15,60; 18,14.. El a profețit împotriva acestei cetăți și împotriva acestei țări, după toate cuvintele lui Ieremía. 21Regele Ioiachím, toți vitejii lui și toate căpeteniile lui au auzit cuvintele sale, iar regele căuta să-l omoare. Dar Uría a auzit, s-a temut și a fugit și a mers în Egipt. 22Regele Ioiachím a trimis oameni în Egipt, pe Elnatán#26,22 Patru ani mai târziu, acest Elnatàn va încerca să salveze de la distrugere manuscrisul lui Barùh (Ier 36,2-25)., fiul lui Acbór, și pe alții împreună cu el în Egipt. 23Aceștia l-au scos pe Uría din Egipt și l-au adus la regele Ioiachím, iar el l-a lovit cu sabia și i-a aruncat cadavrul în mormintele fiilor poporului. 24Dar mâna lui Ahicám#26,24 Adică protecția și sprijinul acestuia., fiul lui Șafán#26,24 Se pare că Ieremía a avut relații foarte strânse cu familia lui Șafàn, secretarul lui Iosía, cel care i-a descoperit regelui Cartea Legii în templu în 622 î.C. și care a fost trimis împreună cu fiul său, Ahicàm, să o consulte pe profetesa Hùlda (2Rg 22,8-14). După eliberarea sa de către caldei, în iulie 587 î.C., Ieremía se alătură fiului lui Ahicàm, Godolía (Ier 40,6; cf. 39,14). Un alt fiu al lui Șafàn, Eleasà, duce, în 594 î.C., scrisoarea lui Ieremía către exilații din 597 î.C. (29,3). Un nepot de-ai lui Șafàn, Micaièhu, în 605 î.C., raportează „miniștrilor reuniți în ședință” ceea ce a reținut din lectura oracolelor lui Ieremía pe care a făcut-o Barùh (Ier 36,11-13)., a fost pentru Ieremía ca să nu-l dea în mâna poporului spre a fi omorât#26,24 În această situație se pare, însă, că poporul era de partea lui Ieremía (Ier 26,16).. #Ap 22,19 #25,5 #26,13 #18,8 #Dt 28,15 #7,25 #44,8.12.22 #26,15 #7,3.5 #26,19 #42,10 #Ios 9,25 #7,6; 19,4 #9,10; 22,5 #26,3 #Ap 5,39 #22,17
Selectat acum:
Ieremia 26: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași