Iob 17
17
1Îmi piere răsuflarea,
zilele mele se sting
și mormântul este [soarta]#17,1 Lit.: „mormintele sunt pentru mine”. mea#17,1 Urmează descrierea literară a suferințelor lui Iob. Evocările se succed rapid, fără niciun principiu de coerență decât cel al stilului naturalist, aplicat apologiei pe care unul care se află pe patul de moarte și-o poate face sieși. Fragmentul este asemănător cu psalmii, în care se alternează cererea, intervenția lui Dumnezeu, menționarea dușmanilor, reacția poporului (cf. Ps 7,10; 14,3; 146,4)..
2Oare batjocoritorii mei nu sunt cu mine și ochiul meu nu se odihnește
între jignirile lor?
3Pune, te rog, garantul meu la tine:
cine este cel care va bate palma
cu mine#17,3 Este o practică juridică. Prin acest gest (cf. Prov 6,1; 17,18; 22,26; Sir 29,14-20), garantul se substituia datornicului pentru a împiedica arestarea acestuia și plătea o cauțiune. În fața indiferenței prietenilor săi, Iob cere de la Dumnezeu să se facă el însuși garant. Practica era, înainte de toate, comercială (cf. Gen 38,17; Ex 22,26; Dt 24,6-17), dar era și periculoasă. Este un fel de dedublare în profunzime: în Dumnezeul care dă moartea, Iob îl vede pe Dumnezeul care mântuiește omul; pornind de la experiența crudă a suferinței, trece la o speranță obscură. Acesta este paradoxul lui Iob: îl invocă pe Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu, se încrede în Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu.?
4Căci tu le-ai ascuns inima de la înțelegere, de aceea nu vor putea să se ridice.
5Cine-și trădează#17,5 Lit.: „face cunoscut”. prietenii spre pradă,
chiar și ochii fiilor săi se vor sfârși.
Lamentațiune sfâșietoare
6M-ai făcut de batjocură pentru popoare
și am devenit de scuipat în față.
7Ochiul mi se întunecă
din cauza zbuciumului,
toate mădularele mele sunt ca umbra.
8Cei drepți se vor uimi#17,8 Expresie biblică a emoției provocate de pedepsirea divină a celor vinovați. Aceasta este situația prietenilor lui Iob: la vederea suferințelor sale, devin tari în dreptatea lui Dumnezeu, după ideile tradiționale; Iob ia în râs această înțelepciune și acest tip de pietate convențională. de aceasta
și cel curat se va ridica peste cel fățarnic.
9Cei drepți își vor ține calea
și mâinile curate își vor adăuga putere.
10Cât despre voi toți,
întoarceți-vă și veniți:
nu voi găsi între voi un înțelept!
11Zilele mele au trecut,
planurile s-au năruit,
ca și dorințele inimii mele.
12Noaptea o fac ca ziua,
[spun] că ziua este aproape
când#17,12 Lit.: „dinaintea întunericului”. este întuneric.
13Dacă aș aștepta,
locuința morților ar fi casa mea,
în întuneric îmi aștern patul.
14Am strigat către groapă:
«Tu ești tatăl meu»,
și către vierme:
«Mama mea și sora mea!»#17,14 Considerându-se mort și îngropat, Iob se familiarizează cu ceea ce, în mod normal, îi repugnă omului: moartea și mormântul devin tată, mamă și frați..
15Unde este atunci speranța mea?
Cine a văzut speranța mea?
16Va coborî în părțile locuinței morților
când împreună ne vom cufunda în țărână”. #Ps 88,4-6; Is 38,10 #42,7-8 #30,9 #Is 52,15 #13,5.12 #11,17 #19,10 #20,11
Selectat acum:
Iob 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași