Iona 1
1
Ióna, rebel la misiunea încredințată
1Cuvântul Domnului#1,1 Este exprimarea cea mai simplă pentru a arăta comunicarea divină făcută unui profet (cf. Os 1,1; Il 1,1; Sof 1,1; Mal 1,1). a fost către Ióna#1,1 Numele, în ebraică, este de genul feminin și înseamnă „porumbel”. Pentru profetul cu acest nume, cf. 2Rg 14,25-27. Nu este posibil să se precizeze circumstanțele istorice ale episodului la care face referință autorul Cărții lui Iòna., fiul lui Amitái#1,1 Numele tatălul lui Iòna este confirmat de 2Rg 14,25, dar nu mai apare în altă parte. „Amitài” înseamnă „credincios”. În 2Rg 14,25, este indicată și cetatea natală a lui Iòna, Gat-Hèfer din tribul lui Zabulòn (cf. Ios 19,13), la câțiva km de Nazarèt.: 2„Ridică-te și mergi la Niníve#1,2 Cetate fondată de legendarul Nimròd (cf. Gen 10,11-12). Din timpul lui Senaheríb (704-681 î.C.) a devenit capitala Asíriei (cf. 2Rg 19,36; Is 37,37); a fost distrusă în 612 î.C. de un aliat al lui Nabopolasàr (625-605 î.C.), regele Babilònului., cetatea cea mare#1,2 După Gen 10,11-12, apelativul „mare” este folosit pentru cetățile Rehobòt, Ir, Calàh și Rèsen., și strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!#1,2 La fel ca și aceea a oamenilor din timpul potopului (cf. Gen 5,5) sau a acelora din Pentàpolis (cf. Gen 18,20-21) sau a canaaneenilor (cf. Gen 15,16). Nu se specifică despre ce fel de răutate este vorba.”. 3Ióna s-a ridicat ca să fugă la Tarșíș#1,3 Nu se poate identifica acest loc cu precizie. Sunt posibile mai multe ipoteze; în orice caz, este vorba de o țară situată la vest de Palestína. S-a propus Tartèsos, în Spania, Sardínia, Tunísia sau chiar Marea Neagră. Cel mai important lucru este că, pentru evrei, acest loc reprezintă capătul lumii., departe de fața Domnului#1,3 Niciodată un profet nu se gândește să nu asculte de porunca divină. În cel mai rău caz, se plânge, ca Moise, pentru incapacitatea lui (Ex 4,1-12) sau ca Ier 1,6. Cel mult, fuge pentru a nu suferi consecințele misiunii împlinite, asemenea lui Ilie (cf. 1Rg 19,3).. A coborât la Yáfo#1,3 La ora actuală, un cartier din Tell-Avív; era, pe vremea aceea, pentru Ierusalím, portul la Marea Mediterană., a găsit o corabie care mergea la Tarșíș, a dat prețul și a urcat#1,3 Lit.: „a coborât”. în ea ca să meargă cu ei la Tarșíș, departe de fața Domnului. 4Dar Domnul a stârnit un vânt puternic#1,4 Lit.: „mare”. peste mare și a fost o vijelie puternică pe mare. Și corabia era gata să se sfărâme. 5Marinarii au fost cuprinși de teamă și au strigat fiecare către dumnezeul său#1,5 Semn că marinarii erau de naționalități diferite, fiecare are un dumnezeu, dar cred și în puterea celorlalți zei.. Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie ca să se ușureze de ele. Ióna a coborât în partea [cea mai de jos] a navei, s-a culcat și a adormit. 6S-a apropiat de el mai-marele marinarilor și i-a zis: „Pentru ce dormi? Ridică-te și invocă-l pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu se va gândi la noi și nu vom pieri”. 7Și-au zis unul către altul: „Veniți să aruncăm sorții ca să aflăm din cauza cui este acest rău peste noi!”. Au aruncat sorții și sorții au căzut pe Ióna. 8Atunci ei i-au spus: „Fă-ne cunoscut din cauza cui#1,8 Expresia lipsește din LXX și din BJ. este răul acesta peste noi! Care este ocupația ta, de unde vii, care este țara ta și din ce popor ești tu?”. 9El le-a zis: „Sunt evreu#1,9 După exil, această denumire nu a mai fost folosită; așadar, Iòna o folosește în mod intenționat, arătând că este un membru al poporului pentru care Dumnezeu a intervenit în epoca exodului. Pentru el, a devenit un fel de profesiune de credință (cf. Fap 6,1; 2Cor 11,22; Fil 3,5). și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul”. 10Bărbații au fost cuprinși de o teamă mare și i-au zis: „Ce ai făcut?”. Pentru că bărbații știau că fugea departe de fața Domnului, întrucât el le făcuse cunoscut. 11Ei i-au spus: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?”. Căci marea era din ce în ce mai violentă. 12El le-a zis: „Luați-mă și aruncați-mă în mare și marea se va liniști față de voi! Știu că din cauza mea este această vijelie împotriva voastră”. 13Oamenii vâsleau ca să ajungă spre uscat, dar nu puteau, pentru că marea devenea din ce în ce mai violentă împotriva lor. 14Ei au strigat către Domnul și au zis: „Te rugăm, Doamne, să nu pierim din cauza vieții acestui om și nu pune asupra noastră sânge nevinovat!#1,14 Întrucât sunt cauza morții lui Iòna, marinarii își apără nevinovăția pentru a nu fi pedepsiți asemenea celor care varsă sânge de om (cf. Gen 9,6). Căci tu, Doamne, faci după cum îți place”. 15Apoi l-au luat pe Ióna și l-au aruncat în mare, iar marea s-a oprit din furia ei. 16Oamenii au fost cuprinși de o mare teamă față de Domnul: au adus jertfe și au făcut voturi#1,16 Autorul subliniază corectitudinea marinarilor păgâni: se scandalizează de rebeliunea lui Iòna împotriva Domnului (Ióna 1,10); le este teamă să-l supere pe Domnul sacrificându-l pe Ióna (v. 14); în sfârșit, recunosc puterea lui și îi aduc cult (v. 16).. #2Rg 14,25 #Gen 10,4; Is 23,1 ș.u. #Ps 107,25 #Fap 27,18 #Mt 8,24-25 #Ios 7,14; 1Sam 14,41-42 #Gen 1,9-10
Selectat acum:
Iona 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași