Iona 2
2
Salvarea lui Ióna
1Domnul a trimis#2,1 Lit.: „a fixat, a stabilit”. un pește mare să-l înghită pe Ióna și Ióna a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți#2,1 Acest verset constituie, în unele versiuni, ultimul verset al capitolului precedent. De aceea și variația numerotării în respectivele versiuni.. 2Ióna s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui. 3El a zis#2,3 Cântarea care urmează este un mozaic de texte luate din psalmi diferiți și are structura obișnuită a psalmilor de mulțumire: menționarea nenorocirilor trecute și relatarea eliberării. Psalmiștii compară pericolele mari cu moartea și eliberarea, cu învierea. Tot aici (cf. Ióna 2,6.7.8), marea, la început dușman al lui Dumnezeu (cf. Iob 7,12), este considerată împărăție a morții sau cel puțin o cale ce conduce la ea. Astfel se înțeleg expresiile atât de dure ale acestei cântări și faptul că aventura lui Iona a fost prezentată de Isus (Mt 12,40; Lc 11,30) ca figură a locuirii sale „în inima pământului” (Șeòlul, mai degrabă decât mormântul: cf. Gen 2,2-3). Împărăția morții apare ca un monstru care devorează, dar care nu poate să-l rețină pe Isus și-l „varsă” în momentul învierii. Analogia între botezul creștin și învierea lui Isus a condus la folosirea tipologiei lui Iòna în același sens.:
„L-am chemat pe Domnul din
strâmtorarea#2,3 În sens spiritual, dar și în sens material, întrucât Iòna se află în pântecele peștelui (cf. Ps 18,7; 120,1). mea și mi-a răspuns;
din adâncul locuinței morților#2,3 Lit.: „din pântecele Șeòlului”.
am strigat
și tu mi-ai auzit glasul.
4Tu m-ai aruncat în adânc,
în inima mării,
și un torent m-a învăluit:
toate talazurile și valurile tale
au trecut peste mine.
5Eu ziceam:
«Sunt alungat dinaintea ochilor tăi#2,5 Această expresie și echivalentul ei, potrivit căruia Dumnezeu își îndreaptă privirea în altă parte, arată faptul că Dumnezeu nu se mai interesează de cineva pentru a-l salva.,
nu voi mai putea privi
spre templul tău cel sfânt».
6M-au înconjurat apele până la gât,
abisul m-a învăluit și trestia
s-a împletit în jurul capului meu.
7Am coborât până la temeliile munților#2,7 Se credea că munții își aveau baza pe fundul mării, iar pe ei se sprijinea pământul.;
zăvoarele pământului [s-au închis]
în urma mea pentru totdeauna#2,7 Imaginea se găsește în oracolul lui Ezechièl împotriva cetății Tir (cf. Ez 26–28)..
Dar ai ridicat viața mea din groapă,
Doamne Dumnezeul meu.
8Când viața mea se ofilea în mine,
mi-am adus aminte de Domnul
și rugăciunea mea a ajuns la tine,
în templul tău cel sfânt.
9Cei care slujesc idoli ai deșertăciunii#2,9 Lit.: „deșertăciuni inutile”. Profeții și psalmiștii au denunțat în repetate rânduri nulitatea idolilor (cf. Is 44,11; Ier 10,14-15; Ps 115,5-7).
îndepărtează bunătatea de la ei.
10Dar eu, cu glas de laudă,
îți voi aduce jertfă,
ce am promis voi împlini.
Mântuirea aparține Domnului”.
11Domnul i-a zis peștelui și el l-a vărsat pe Ióna pe uscat. #Iob 7,12 #Mt 12,40; Lc 11,30 #Ps 18,7; 120,1; 130,1 #Lam 3,55 #Gen 37,35; 42,38 #Ps 42,8 #Ps 31,23; 5,8; 123,1; Ier 32,19 #Mih 1,2; Ps 11,4 #Ps 69,3; 116,3 #Ps 30,4; 16,10; Iob 33,18 #Ps 142,4; 143,4 #2,5 #Is 31,7 #Ps 22,26 #Is 26,18; Ps 3,9 #1,9.13
Selectat acum:
Iona 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași