Luca 10
10
Misiunea celor șaptezeci și doi de discipoli
1După acestea, Domnul a ales alți șaptezeci și doi#10,1 La fel ca în Lc 10,17, multe manuscrise vorbesc de șaptezeci de discipoli. Ambele variante se referă la numărul națiunilor păgâne așa cum se găsesc în Gen 10: în textul ebraic 70 de națiuni; în LXX, șaptezeci și două. și i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă el 2și le-a spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită#10,2 Lit.: „să arunce”. lucrători în secerișul lui!#10,2 Profeții din Vechiul Testament au descris deseori „judecata lui Dumnezeu” prin imaginea secerișului (cf. Is 41,15; Ier 51,33; Il 4,13) și a culesului viei (cf. Is 33,11; 41,16; Ier 13,24; 51,2; Am 9,9): era pentru ei lucrarea prin excelență a lui Dumnezeu. Aici, Isus îi asociază pe discipolii săi, prin rugăciune și predică, la această lucrare escatologică. 3Mergeți! Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor! 4Nu luați nici pungă, nici desagă, nici încălțăminte și nu salutați#10,4 Textul asemănător din 2Rg 4,29 arată că interzicerea salutului este un mod obișnuit de a recomanda unui trimis graba în executarea ordinului. pe nimeni pe drum! 5În casa în care intrați, spuneți mai întâi: «Pace#10,5 În contrast cu saluturile banale de pe stradă, discipolul are misiunea să anunțe pacea pe care o aduce mântuirea lui Isus. Luca face legătură în mod constant între pace și mântuirea lui Dumnezeu. Această caracteristică a timpului lui Isus trebuie extinsă la toți cei care acceptă împărăția lui Dumnezeu. La Luca, pacea este Isus însuși. acestei case!». 6Și dacă acolo este vreun fiu al păcii#10,6 Lit.: „fiu al păcii”, expresie semită care se referă aici la o persoană deschisă și receptivă la mântuirea adusă de Isus. Pacea trebuie înțeleasă aici în sensul Vechiului Testament unde înseamnă plinătate, desăvârșire și reprezintă bunătatea totală a lui Dumnezeu, prezența și activitatea lui salvifică., pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneți în casa aceea; mâncați și beți ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutați din casă în casă! 8Când intrați într-o cetate și vă primesc, mâncați ceea ce este pus înaintea voastră, 9vindecați bolnavii#10,9 Lit.: „cei slăbiți”. din ea și spuneți-le: «S-a apropiat de voi împărăția lui Dumnezeu»! 10Dar dacă intrați într-o cetate și nu vă primesc, ieșiți în piețele ei și spuneți: 11«Chiar și praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să știți aceasta: împărăția lui Dumnezeu este aproape!». 12Vă spun că în ziua aceea va fi mai ușor pentru Sodóma decât pentru cetatea aceea.
13Vai ție, Corazín#10,13 Cetate în Galilèea, pe malul de nord al lacului Genezarèt, la 4 km de Cafàrnaum. Talmùdul babilonian vorbește despre această localitate numind-o Karzaym. Astăzi se găsesc doar ruinele cetății., vai ție, Betsáida!#10,13 În aramaică înseamnă „casa pescarului”. Este localitatea de origine a apostolilor Petru, Andrei și Fílip, situată la nord-est de Lacul Genezarèt, aproape de locul de vărsare a Iordànului în lac. Căci dacă s-ar fi făcut în Tir și Sidón minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac și punându-și cenușă pe cap#10,13 Lit.: „stând în sac și cenușă”. „Sacul” este o haină făcută din păr aspru de cămilă, îmbrăcată direct pe piele și strânsă la mijloc cu o cingătoare (Gen 37,34; Is 20,2). Este purtat în semn de pocăință sau doliu.. 14De aceea, la judecată va fi mai ușor pentru Tir și Sidón decât pentru voi. 15Și tu, Cafárnaum,
oare vei fi înălțat până la cer?
Până în iad#10,15 Lit.: „Hàdes”. te vei prăbuși.
16Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă disprețuiește pe voi, pe mine mă disprețuiește, iar cine mă disprețuiește pe mine îl disprețuiește pe cel care m-a trimis”.
17Întorcându-se cei șaptezeci și doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar și diavolii ni se supun în numele tău”. 18El le-a spus: „L-am văzut pe Satàna căzând din cer ca un fulger. 19Iată, v-am dat puterea să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va dăuna! 20Totuși, nu vă bucurați pentru aceasta – că vi se supun duhurile –, ci bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!”.
Isus îl preamărește pe Tatăl
(Mt 11,25-27; 13,16-17)
21În ceasul acela, [Isus] a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt și a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit celor mici#10,21 Termenul grec folosit de Luca desemnează copiii care n-au ajuns încă să vorbească. 1Cor 3,1 folosește același termen pentru a-i indica pe creștinii care n-au ajuns la maturitate.. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta#10,21 Lit.: „înaintea ta”.. 22Toate mi-au fost date de Tatăl meu și nimeni nu știe cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul și acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.
23Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiți ochii care văd ceea ce vedeți voi, 24căci vă spun: mulți profeți și regi au voit să vadă ceea ce vedeți voi, și n-au văzut, și să audă ceea ce auziți voi, și n-au auzit!”.
Porunca cea mai mare
(Mt 22,34-40; Mc 12,28-34)
25Dar iată că un învățat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare#10,25 Lit.: „să-l ispitească”., spunând: „Învățătorule, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. 26El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești?”. 27Acesta, răspunzând, a zis:
„Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. 28El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta și vei trăi!”.
Caritatea samariteanului
29Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Și cine este aproapele meu?”. 30Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalím la Ierihón#10,30 Ierihòn (= „orașul palmierilor”). Se află în Valea Iordànului, la 25 km est de Ierusalím, la o diferență de nivel de peste 1.000 m. și a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat și l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. 32La fel și un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. 33Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el și, văzându-l, i s-a făcut milă. 34Apropiindu-se, i-a legat rănile turnând untdelemn și vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han și i-a purtat de grijă. 35În ziua următoare, a scos doi dinári, i-a dat hangiului și i-a spus: «Îngrijește-te de el și ceea ce vei mai cheltui îți voi da când mă voi întoarce!». 36Cine dintre aceștia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?”. 37El a răspuns: „Cel care a avut milă de el#10,37 Lit.: „cel care a făcut îndurare cu el”.”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi și fă și tu la fel!”.
Márta și Maria
38Pe când mergeau, au intrat într-un sat. O femeie cu numele de Márta l-a primit în casa ei. 39Aceasta avea o soră numită Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40Însă Márta era ocupată cu multele griji#10,40 Lit.: „slujiri”. [ale casei]. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ți pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!”. 41Domnul, răspunzând, i-a zis: „Márta, Márta, pentru multe te mai îngrijorezi și te frămânți, 42însă un [lucru] e necesar: Maria și-a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”. #9,1-2 #Mt 9,37-38 #Mt 10,16 #Mt 10,9-15 #Mc 6,8-11 #Lc 9,3-5 #1Tim 5,18 #Mt 10,7 șu #Mt 3,2 #Mt 11,21-24 #Is 14,13-15 #Mt 10,40 #Mc 9,37 #Lc 9,48 #In 13,20 #1,14 #Fap 3,16 #Mt 8,29 #In 12,31-32 #Ap 12,9 #Ps 91,13 #Mc 16,18 #Ap 20,12 #1,14 #4,1 #8,10 #Dt 6,5 #Lev 19,18 #Lev 18,5 #2Cr 28,15 #8,35 #1Cor 7,35 #8,3 #Mt 6,33 #In 6,27
Selectat acum:
Luca 10: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași